in taxi toma isi vede de ganduri pe partea lui de carosabil.
incerc sa il protejez cumva de vreo eventuala zdruncinatura, care l-ar apropia cu gura de fereastra deschisa, dar el imi da mana la o parte: leave me alone mami.
eu trag mana si oftez. ii dau spatiu si-mi ancorez totusi intentiile intr-o eventuala anticipare a zdruncinaturii de care ma tem.
ma pierd si eu in dreapta haosului. am senzatia ca parca taman azi toata lumea se angajeaza in depasiri riscante. taximetristul n-a zambit deloc de cand ne-am urcat. un nefericit!
pe o motocicleta un tata cracanat, o nevasta adunata, un bebelus de vreo 9 luni sa zic, dormind in brate la maica-sa si-un alt copil de vreo 9 ani, pe coada motorului. gonesc toti 4 intr-un dans nebun, pe care daca nu-l marchez aici, mi-e ca-l ia viata ca atare. fratele mai mare nu se tine de ni mic!
are mainile sigure pe genunchii ascutiti. abdomenul ii e ancorat bine in profilul maica-sii, care insa n-are timp de el, ocupata fiind cu somnul cumva nelinistit al bebelusului din poala-i.
vizitiul, capul familiei, motoristul, tureaza cu incredere. 4 personaje care-si vad de propriile povesti in povestea colectiva a drumului lor catre cine stie?
ce sa fac eu cu imaginea asta?
ce sa invat eu despre ea? sa invat ca viata e acum si ca nu stim nimic despre mai incolo?
sa invat ca oricat de greu pare la tine in cerc, e loc de mai greu in cercuri vecine?
ca oricat de importante iti sunt convingerile, mai faci si concesii si nu mai pierzi timp sa le regreti?
ca oricat de conectati am fi la aceeasi poveste universala, in definitiv echilibrul propriu tine de fix fiecare din noi. te tii sau te pierzi. dormi sau afli. castigi daca trebuie, sau pierzi daca nu e de tine.
n-am indraznit sa ma urc pe un motor pana acum.
m-o convinge toma in adolescenta lui zbuciumata, si m-o da o tura usurel cand mi s-or mai fi asezat fricile.
si ne-om opri la cafeneaua din strada si-om bea in cinstea vietii care goneste fara scrupule, fie praf, fie ambuteiaje.
Comentarii
Trimiteți un comentariu