hai cu rodia printre haters!

cum a fost ieri la spitalul in care urmeaza sa lucrez cu inimi proaspat iesite din operatie, povestesc alta data.

pe scurt, se moare, dar se si spera, se minte, dar se si repara.. trebuie sa stau in focus, n-am voie sa ma dedau la emotii adiacente, care m-ar dezumaniza si m-ar intoarce acasa cu sufletul greu. copiii sunt conectati care la te miri ce aparat si ma vad cu fiecare din ei, poate o data in viata, intrucat niciunul nu sta in post operator mai mult de o saptamana. sunt cateva mii care isi cer si ei dreptul la inima carpita, asa ca ne pozitivam pe banda.

in fine.. e mult de digerat.

pana una alta, la gradinita m-am apucat de dereticat. m-ar pupa maica-mea sa vada cum golesc sertare, arunc vechituri, fac loc, mobilizez copiii la organizat jucarii, pictam un perete fara viata, ne balacim la 45 de grade intr-un lighean albastru.

o rog pe tanti de la bucatarie, in a carei prestanta n-am reusit inca sa-mi depun increderea, sa-mi faca si mie o cafea, daca e.

ea cica are niste treaba; mai tarziu, daca e..

opa!!

peste o ora jumate merg la bucatarie, si-o mai intreb de cafeaua mea, daca e..

ea imi spune ca nu e libera.

eu ii spun ca mi-o fac eu, daca e, numai ca n-am vrut sa intru la ea pe teren.

ea nu stie daca sunt sarcastica sau draguta. eu multumesc oricum, si ies.

termin de pictat peretele, merg in birou, gasesc o apa maro si deduc c-ar fi cafeaua mea. o gust. nimeni nu mi-a mai tras o astfel de palma. e prima doamna de bucatarie, din cele 10 joburi in care m-am petrecut in egipt, care nu-mi gusta entuziasmul.

iau apa tulbure si merg la bucatarie.

ea intreaba: ce-i asta?

eu: ca sa vezi, ca la fel te intreb si eu.

ea e incurcata.

ce zici sa mai incerci una?

sigur, ma linisteste ea cu un zambet dinala care nu trebuie nimanui.

ooof, ce plina e lumea.

cafeaua numaru 2 iese buna, dar la suflet nu se duce.

nu ma intreb unde am gresit, nu e vreme.

printez niste evaluari, planific pentru maine, pup 2 copii, trezesc aproape din somn doua profesoare maritate cu aparatul de aer conditionat. o tanara speranta isi prinde unghia lunga si vopsita cu oja neagra in butonul dozatorului de apa. aau, striga ea ca o zambila.

hai pisi ca se rezolva, numa ca unghiile astea in camera bebelusilor, n-au intrare. deci pana maine le dai alt aspect, ce zici? daca nu te superi, of course.

da da, imi confirma ea cu ruj aprins.

se trezeste toma, imi strang catrafusele, multumesc cui merita si plecam acasa.

dintr-un magazin ieftin imi zambeste o traista de rafie, cu un print fresh: numa fructe si legume, cu stropi de roua pe ele, ca-n publicitatea mintita a hipermarketurilor de succes.

hai ca-i iau una lu tanti de la bucatarie, si-o rog maine sa doseasca in ea toata pungaraia de plastic de care nu mai ai loc sa faci si tu o cafea buna, in bucatarioara gradinitei.

sarsanaua asta fresh, e mare cat un frigider, radical din radical din radical de dragonu rosu.

toma ma intreaba, ca un barbat adevarat: we need it?

we do! raspund eu mai femeiesc ca grija.

luam un porumb copt din strada, il rupem pe dindoua, si ne vedem de drum.

e vremea rodiei, imi striga o lada de pe trotuar. in araba rodia se cheama: romana. nu glumesc.

ee, hai ca de maine mai trimitem la inima niste combustibil, sa mai razbim printre haterii de ocazie. (mami, haters adica rau-voitori)