gazduiesc in cairoul inimii o prietena din romania, pentru vreo saptamana.
o plimb prin praf cat e ziua de lunga, ii arat metropola si-i masor cu puterea constiintei zambetul curat al fiecarei revelatii.
asa vin unele raspunsuri, intr-un haos canicular, in urlet de rugaciune, in gaz de tuk tuk, in ceai cu menta si cu 2 de zahar.
ne hlizim ca sa nu ne vaitam, mancam pe nefoame, povestim din vieti impachetate deja, concluzionam pe fuga adevaruri simple.
toma isi canta englezismele printre istorisirile noastre de femei-gata.
imi place vizita ei in viata noastra. m-a ajutat universul si c-un nejob, astfel ca putem sa cutreieram in voie, pe unde stiu deja ca miroase a spirit.
vantul bate cald, strada freamata, oamenii zambesc intr-un welcome to cairo perpetuu.
intelegem ca viata e grea si colo si colo, ca inima bate uneori ca nebuna, alteori din inertie, in orice limba s-ar conversa pulsurile.
ca unii oameni inteleg mai repede, fiindca au suferit mai mult sau ca altii par sa nu inteleaga nimic, dar ce stim noi despre tacerile lor?
sunt mandra sa-i arat un tahrir cuminte, la aproape 4 ani de cand l-am tras in piept cu gaz lacrimogen cu tot, indragostita de revolutionarul meu lung si cinstit. mi se deruleaza ca un diapozitiv imaginea milioanelor de protestatari, a elicopterelor circumspecte, a fumului greu, a emotiilor amestecate, a iubirii aleia de inceput, care e in sine o revolutie.
duce mai departe lupta pacii. inmoaie sufletele ranitilor, rescrie sperantele debusolatilor.
dau o lira si-l masor, la drumu mare. are 12 kg si 93 de cm. un metru aproape de initiativa.
sare in 2 baltoci, de 8 ori. bianca e fericita sa-l vada liber.
el o canta in slagarele lui si-i deseneaza un humpty dumpty dintr-o bucata, cand ne asezam la o terasa.
uite ca am nascut un copil si-l port cu mine prin viata. il adaptez la greu, cum ma adapteaza el la minune.
simbioza mersului inainte cu fruntea sus si cu talpa in baltoaca.
visul ochilor mei deschisi, sau inchisi, stralucind de nemaipomenit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu