duminică, 10 ianuarie 2016

maruntisuri vitale

pe repede inainte, scriu povestea zilei, intre 2 guri de cafea rece, un chat in romaneste cu prietena mea din mexic, un compliment de la o fetita de a treia ( ms corina, since you changed your hair, you look very different and i like it!), un telefon in araba la fotograf, un zambet cu femeia de serviciu care m-a cadorisit cu 5 sarmale de orez.
am inceput ziua la 6, pe bajbaite, cu gandul ca viata e nedreapta.
pe toma l-am scos din casa in urlete, cum ca nu vrea la gradinita, nu vrea carti de citit in taxi, nu vrea sa mearga pe jos, nu vrea 'nafing'!
taximetristul crede c-o sa faca multi bani din cursa asta.
de ce nu pornesti aparatul?
aa, pai nu merge. adica de dimineata a mers, dar apoi s-a oprit.
aa, si eu care credeam ca dimineata abia a inceput.
de ce, tu cat vrei sa platesti?
nu e treaba ta, vorbim la destinatie.
pai cum la destinatie? zi cat dai.
ramane cum ti-am zis eu ca ramane.
de cand esti in egipt?
4 ani, hai sa ne grabim.
la destinatie ii cer intai restul ca sa ma asigur ca nu se codeste cand vede bancnota mare.
el se face ca n-are rest. eu ies din taxi, cu toma cu tot.
ce faci?
plec sa caut un magazin sa schimb.
cum adica pleci? hai ce te-ai suparat asa? tu ai vazut ce aglomeratie a fost in trafic? da-mi 50 ca e bine asa.
mai mult de 40 nu vezi, asa ca da-mi 10 ca sa-ti dau 50.
iti dau 5.
imi dai 10, ca am treaba si ma grabesc.
imi da 10, ii dau 50 si ne despartim fara sentimente. poate ca el ma injura, dar trec sigura strada si energia lui nu ma ajunge.
toma a uitat sa mai planga. a inteles si el ca viata e mai mult decat vaicareala.
un caine cu un picior bolnav ne taie calea. 
toma ma intreaba ce-a patit cutu? eei, cand ai 4 picioare, e greu sa ai grija de toate. cand ai numai 2, pac pac, te descurci. dar lasa ca si cutu uite mai are 3 bune, sa fim optimisti.
in fine, pare toma sa zica, tacand.
in gradinita ma asteapta o pereche de parinti suparati.
le cunosc oful, il consider deja nepotrivit, dar lor nu le zic asta, ca doar am publicat o carte despre politete.
ii ascult. ea aproape ca urla, intr-o engleza sofisticat americanizata.
sotul ei repeta cand si cand nemultumirile ei, intr-un fel de engleza, de care ei ii e rusine, asa ca urla sa-l acopere.
imi spun si eu punctul de vedere.
whaaat? revine ea, semn ca discutia nu merge spre bine.
iau o foaie si notez niste replici de-ale ei, sa am si eu niste probe la dosar.
barbatul se teme de scrisul meu. eu acopar scrisul cu mana, ca la scoala.
spre sfarsitul discutiei, o intreb daca e sarcastica?
ea confirma ca nu.
ok, zic eu marunt si ma gandesc la o cafea calda.
discutia se termina, amiabil, desi ea e la fel de nervoasa cum a venit, iar eu n-am prea ajutat-o, fiindca nu mi-a dat voie constiinta.
aflu ca 3 profesoare lipsesc, am deci 3 clase stirbe, pun copiii laolalta, cant, ma stramb, povestim, ne prapadim de ras, pictam cu degetul, scoatem limba.
toma e fericit ca misa lui lipseste si ca in felul asta petrece cu mami timp nou si vesel.
tanti de la bucatarie imi trimite un castron cu mancare calda din meniul copiilor iar eu zic sarumana. 
raspund la 3 mailuri, dau o tura pe facebook, aflu niste contradictii despre guvernul norvegian, dar n-am timp sa aprofundez cazul. cate realitati sa disec intr-o singura zi?
un copil de 5 ani imi spune: mis cori ( ha ha te am strigat mis cori, in loc de mis corina; nu-i nimic imi place mult si cori) am 2 surprize pentru tine: 1 abtibild pe care mi l-am pus pe mana, si un breloc nou pe care l-am primit.
uaau, ce surprize nemaipomenite. ai grija de ele! si dispare.
se intoarce: mis voiam sa te mai intreb ceva.
zi.
am uitat.
bine, pa.
mi-am amintit.
zi.
pot sa cant la pian?
te rog!
uaau. multumesc.
si as mai povesti, daca nu vin 4 parinti care au cate ceva de intrebat in acelasi timp.
le zambesc. niste araba, niste engleza, cordialitati.. si inchid scrierea, fiindca viata ma cere.
aveti grija!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu