luni, 25 ianuarie 2016

revolutia sinelui

e ziua revolutiei egiptene. s-a petrecut acum 5 ani, m-am intamplat aici sa culeg pulberea lasata in urma de tancuri, sa ma indragostesc de unul dintre razvratiti, sa-i dau un fiu si impreuna cu el senzatia ca revolutia chiar a schimbat ceva.
s-a murit, s-a protestat, s-a scris, s-a vorbit, s-a uitat.
aseara m-a intrebat: nu lucrezi maine?
nu lucrez, ca doar n-ai nascut o revolutie degeaba!
au, a lovit raspunsul meu in inima lui grea.
nu stiu ce sa fac cu ziua de maine, mi-a zis spasit.
las-o sa vina, am spus eu tare ca piatra.
mi-e frica.
frica nu e rea. rusine sa nu-ti fie!
cine a zis rusine, nu mi-e rusine, dar..
l-am pupat pe buza de jos, ca sa nu mai doara necuvintele.
si noaptea a cazut, si ziua a venit greu, de parca nu vroia sa se deschida.
n-am mai pus intrebari.
am lasat altele sa ocupe inima, ca vina nu ne ajuta sa ne crestem copilul senin.
aveti grija de zbaterile voastre!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu