Treceți la conținutul principal

pe nervii mei, daca te mint!

ne uitam obositi, fiecare in ecranul lui, copil sorbind niste filmulete de arta reciclabila, iar eu scotocind raspunsuri prin articolele de inteligenta emotionala.
pisoiul pe care il gazduim pentru 2 saptamani, ne da tarcoale pe la frunti, iar eu spun ferma: nu! da-te bai max jos din pat, ca tu mai lipseai!
doar n-am trimis barbatu la ma-sa, ca sa te tolanesti tu la el pe perna. hai te rog io! si el se decupeaza: bine ma bine!
toma e nemultumit. vrea alt filmulet si alt filmulet. il avertizez ca e ultimul.
el inchide laptopul de nervi, semn ca nu eu fac regulile serii. poate ca sunt mis corina cat e ziua de lunga, dar seara, poate si el sa fie mister toma, daca trebuie.
zbang, plange laptopul sub furie.
tac.
si sa stii ca nu ma mai uit la nimic! si nu mai dorm cu tine in pat. si sa nu ma pupi ca nu vreau. si ma duc la mine pe saltea sa plang.
tac.
plange in perna. apoi se ridica. si maine nu mai merg la gradinita. si tu si tati puteti sa plecati de acasa, iar eu raman aici. si ies si din camera acum, daca vreau, merg sa plang pe canapea.
du-te sa vezi ce face max, sugerez eu!
unde?
la baie, cred.
l-am gasit. se uita la mine.
cred ca s-a speriat ca ai strigat. vrei niste apa?
da, vreau.
ma uit la nervii lui, nervii mei. asa urla si ego -ul meu cand vrea sa planga si sa loveasca, sa dea si sa primeasca. copilul asta pachet de nervi, e cea mai buna promotie a raftului inimii mele.
imi pare rau ca am strigat, isi sughite el o jumatate de lacrima.
si mie imi pare rau ca te-ai suparat.
il imbratisez si mor. el se lasa moale la mine in brate. cum sa mor? cum sa-l las? pentru el, n-o sa mor niciodata.
venim in pat.
a uitat ca mi-a promis ca nu mai doarme cu mine.
se scuza iar ca a strigat.
il pup si-i spun ca nu vreau sa adoarma suparat. iar el imi pupa palma, da, mi-o pupa.
am invatat azi cine sunt cand ma enervez.
si poate a invatat si toma ca nervii nu duc la mai bine. l-am lasat sa-i consume, ca-ntr-o oglinda vie, de care sufletul nu se teme. unii ranesc fugind la nervi, iar altii ranesc stand. daca ai gasit calea de mijloc, toma, esti salvat, pe nervii mei, daca te mint.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet