azi scriu despre oamenii care m-au impresionat in ultimele zile, in ordinea in care ii deruleaza memoria afectiva.
femeia de serviciu de la gradinita, cea care lucreaza full time, mama lu peter, ca ea altfel nu se identifica (e o cutuma egipteana in clasa de jos: femeile se identifica cu numele primului baiat pe care l-au nascut). imi place de ea ca vine la job in blugi si apoi se schimba in pantaloni de pijama, fiindca asa poate ea sa smotruiasca pe indelete zi-lumina. nu s-ar opri din dereticat. ma fascineaza determinarea cu care curata TOT.
cealalta femeie de serviciu, e o pustoaica de 16 ani, prima maturatoare part-time pe care a vazut-o egiptul. ei ii place in gradinita, si-i place flexibilitatea pe care i-am dat-o. a lucrat la noi pe timpul vacantei, apoi a vrut sa continue obtinerea unui venit, dar sa se si intoarca la scoala. e dintr-o familie saraca. si-a pierdut deja dintii inainte sa intre la pubertate, dar zambeste inca. inima o lasa. o cheama donia. adica `viata` in araba.
mai am o ingrijitoare care schimba scutece cat e ziua de lunga, dar o face cu drag. se intoarce la universitate din octombrie, dar vrea si ea sa continue part-time, daca nu ma supar. o urmasa a cleopatrei, sensibila si voluptoasa, care vrea sa schimbe scutece cand iese de la cursuri, in loc sa mearga acasa la cele doua neveste ale lu tacso, si sa spele podelele ca-n fata mosului si fata babei.
un alt om minunat e o fetita de 2 ani jumatate care o sa devina profesoara. simt asta cu o certitudine organica, din cum vad ca ii ingrijeste pe colegii ei, cum le distribuie ea creioanele si foile de colorat cand sunt eu prinsa in alte taskuri.
o femeie cu care am lucrat intr-un job din care am fost concediata, m-a sunat azi plangand. poate am un job pentru ea, fiindca acolo de unde am fost data afara eu, nici ea nu mai stie sa respire. imi amintsc zambetul ei detasat, atunci cand eu ma cautam de lacrimi. apoi siguranta mea noua si un pic invidia ei. iar acum sfaturile mele din inima peste lacrimile ei. ea e de varsta mamei mele si e egipteanca. i-am dat azi niste sugestii la obiect despre reincadrarea ei in domeniul vast al educatiei mintite, dar in care sufletul ei mare poate face diferenta.
nu stiu cat am ajutat.
memoria afectiva imi aduce in prezent o romanca noua, pe care facebookul mi-a facut-o cadou si care ieri m-a cautat pana m-a gasit in carne si oase, in cairoul prafului si al claxoanelor. nu mai sunt singura.
derulez un pic inapoi si dau peste portugheza pe care am angajat-o pentru grupa prescolara, o gagicuta brici, cu o engleza impecabila, cu simt de raspundere si cu un vocabular onest ca apa de la robinet.
ei si inchei cu o cersetoare careia n-aveam de gand sa-i dau nimic, dar am gasit pe jos o lira fix cand mi se vaita ea si zic: hai ia norocu meu si nu mai umbla cu nasul pe sus ca uite cum ratai stralucirea.
femeia de serviciu de la gradinita, cea care lucreaza full time, mama lu peter, ca ea altfel nu se identifica (e o cutuma egipteana in clasa de jos: femeile se identifica cu numele primului baiat pe care l-au nascut). imi place de ea ca vine la job in blugi si apoi se schimba in pantaloni de pijama, fiindca asa poate ea sa smotruiasca pe indelete zi-lumina. nu s-ar opri din dereticat. ma fascineaza determinarea cu care curata TOT.
cealalta femeie de serviciu, e o pustoaica de 16 ani, prima maturatoare part-time pe care a vazut-o egiptul. ei ii place in gradinita, si-i place flexibilitatea pe care i-am dat-o. a lucrat la noi pe timpul vacantei, apoi a vrut sa continue obtinerea unui venit, dar sa se si intoarca la scoala. e dintr-o familie saraca. si-a pierdut deja dintii inainte sa intre la pubertate, dar zambeste inca. inima o lasa. o cheama donia. adica `viata` in araba.
mai am o ingrijitoare care schimba scutece cat e ziua de lunga, dar o face cu drag. se intoarce la universitate din octombrie, dar vrea si ea sa continue part-time, daca nu ma supar. o urmasa a cleopatrei, sensibila si voluptoasa, care vrea sa schimbe scutece cand iese de la cursuri, in loc sa mearga acasa la cele doua neveste ale lu tacso, si sa spele podelele ca-n fata mosului si fata babei.
un alt om minunat e o fetita de 2 ani jumatate care o sa devina profesoara. simt asta cu o certitudine organica, din cum vad ca ii ingrijeste pe colegii ei, cum le distribuie ea creioanele si foile de colorat cand sunt eu prinsa in alte taskuri.
o femeie cu care am lucrat intr-un job din care am fost concediata, m-a sunat azi plangand. poate am un job pentru ea, fiindca acolo de unde am fost data afara eu, nici ea nu mai stie sa respire. imi amintsc zambetul ei detasat, atunci cand eu ma cautam de lacrimi. apoi siguranta mea noua si un pic invidia ei. iar acum sfaturile mele din inima peste lacrimile ei. ea e de varsta mamei mele si e egipteanca. i-am dat azi niste sugestii la obiect despre reincadrarea ei in domeniul vast al educatiei mintite, dar in care sufletul ei mare poate face diferenta.
nu stiu cat am ajutat.
memoria afectiva imi aduce in prezent o romanca noua, pe care facebookul mi-a facut-o cadou si care ieri m-a cautat pana m-a gasit in carne si oase, in cairoul prafului si al claxoanelor. nu mai sunt singura.
derulez un pic inapoi si dau peste portugheza pe care am angajat-o pentru grupa prescolara, o gagicuta brici, cu o engleza impecabila, cu simt de raspundere si cu un vocabular onest ca apa de la robinet.
ei si inchei cu o cersetoare careia n-aveam de gand sa-i dau nimic, dar am gasit pe jos o lira fix cand mi se vaita ea si zic: hai ia norocu meu si nu mai umbla cu nasul pe sus ca uite cum ratai stralucirea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu