de fiecare data cand zac, rapusa de vreo alergie, raceala, oboseala cronica sau dezechilibru hormonal, ca doar sunt o biata inima captiva intr-un corp de femeie, pierd in mod firesc abilitatea multi taskingului. gandesc mai greu, respir pe dos, ma dor oasele, dintii, nasul, talpile.
sigur ca cu 2 articole despre terapia somatica, ar trebui sa ma repliez, macar la nivel conceptual, sa-mi reamintrsc prioritatile spiritului, sa ascult urletul corpului, sa incetinesc rezolvatul, sa imbratisez amanatul.
mi-am confectionat un set de intrebari pe care sa mi le pun in fiecare seara, ca sa nu pierd legatura cu sinele, mai ales in momente de agonie fizica, la sfarsitul zilelor care apasa:
am mancat azi?
cat din ce am mancat e in favoarea mea si cat imi dauneaza azi sau poimaine?
am baut si eu macar 5 pahare de apa sau le-am uitat 3 sferturi pe birou?
pe cine am mintit?
cate lacrimi am sters si cate sperante am dat?
cine m-a surprins si cat am zambit in surpriza?
cu cine m-am certat si in ce termeni ne-am despartit?
cand m-am intamplat in fata unei oglinzi, ce mi-am zis?
la cati copii am ridicat tonul si cati dintre ei s-au speriat efectiv?
mana cui mi-a facut bine pe umar, pe tample sau pe unde mi-o mai fi fost scris?
cui i-am multumit?
cui i-am facut un compliment?
cand am plans si cate lacrimi?
cine cu cine a zambit si mi-a placut sa urmaresc de la distanta spectacolul bucuriei marunte?
ce am promis ca nu mai fac?
cui am scris?
cui n-am scris desi mi-e dor?
pe cine am pupat si cat de moale am gasit obrazul?
am dansat?
de cantat, am incercat si eu?
la cer m-am uitat?
m-am retras si eu intr-un colt sa respir adanc atunci cand mi-a fost greu? sau m-am adancit in furie?
ce mi-a ramas din ce am citit?
ce-am reparat?
la ce am renuntat?
cui am soptit si de ce n-am zis tare?
ce doare inca?
trec prin tot setul asta de intrebari, asez oameni in dreapta, apoi secunde, senzatii.
inteleg astfel ca tot ce ma rapune are legatura cu lumea in care ma desfasor si cu timpul pe care il aloc fiecarui participant la scena zilei. presar senzatii peste toate cadrele si recompun episodul de azi.
se face liniste in cutia mintii iar corpul se lasa moale in durerile pansate cu puterea retrospectiei.
se merge catre episodul de maine, cu o rola noua, odata developat tot negativul precedent si e gata fiind de pozitiv proaspat.
sigur ca cu 2 articole despre terapia somatica, ar trebui sa ma repliez, macar la nivel conceptual, sa-mi reamintrsc prioritatile spiritului, sa ascult urletul corpului, sa incetinesc rezolvatul, sa imbratisez amanatul.
mi-am confectionat un set de intrebari pe care sa mi le pun in fiecare seara, ca sa nu pierd legatura cu sinele, mai ales in momente de agonie fizica, la sfarsitul zilelor care apasa:
am mancat azi?
cat din ce am mancat e in favoarea mea si cat imi dauneaza azi sau poimaine?
am baut si eu macar 5 pahare de apa sau le-am uitat 3 sferturi pe birou?
pe cine am mintit?
cate lacrimi am sters si cate sperante am dat?
cine m-a surprins si cat am zambit in surpriza?
cu cine m-am certat si in ce termeni ne-am despartit?
cand m-am intamplat in fata unei oglinzi, ce mi-am zis?
la cati copii am ridicat tonul si cati dintre ei s-au speriat efectiv?
mana cui mi-a facut bine pe umar, pe tample sau pe unde mi-o mai fi fost scris?
cui i-am multumit?
cui i-am facut un compliment?
cand am plans si cate lacrimi?
cine cu cine a zambit si mi-a placut sa urmaresc de la distanta spectacolul bucuriei marunte?
ce am promis ca nu mai fac?
cui am scris?
cui n-am scris desi mi-e dor?
pe cine am pupat si cat de moale am gasit obrazul?
am dansat?
de cantat, am incercat si eu?
la cer m-am uitat?
m-am retras si eu intr-un colt sa respir adanc atunci cand mi-a fost greu? sau m-am adancit in furie?
ce mi-a ramas din ce am citit?
ce-am reparat?
la ce am renuntat?
cui am soptit si de ce n-am zis tare?
ce doare inca?
trec prin tot setul asta de intrebari, asez oameni in dreapta, apoi secunde, senzatii.
inteleg astfel ca tot ce ma rapune are legatura cu lumea in care ma desfasor si cu timpul pe care il aloc fiecarui participant la scena zilei. presar senzatii peste toate cadrele si recompun episodul de azi.
se face liniste in cutia mintii iar corpul se lasa moale in durerile pansate cu puterea retrospectiei.
se merge catre episodul de maine, cu o rola noua, odata developat tot negativul precedent si e gata fiind de pozitiv proaspat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu