Treceți la conținutul principal

intrebari de pus sinelui, la culcare

de fiecare data cand zac, rapusa de vreo alergie, raceala, oboseala cronica sau dezechilibru hormonal, ca doar sunt o biata inima captiva intr-un corp de femeie, pierd in mod firesc abilitatea multi taskingului. gandesc mai greu, respir pe dos, ma dor oasele, dintii, nasul, talpile.
sigur ca cu 2 articole despre terapia somatica, ar trebui sa ma repliez, macar la nivel conceptual, sa-mi reamintrsc prioritatile spiritului, sa ascult urletul corpului, sa incetinesc rezolvatul, sa imbratisez amanatul.
mi-am confectionat un set de intrebari pe care sa mi le pun in fiecare seara, ca sa nu pierd legatura cu sinele, mai ales in momente de agonie fizica, la sfarsitul zilelor care apasa:
am mancat azi?
cat din ce am mancat e in favoarea mea si cat imi dauneaza azi sau poimaine?
am baut si eu macar 5 pahare de apa sau le-am uitat 3 sferturi pe birou?
pe cine am mintit?
cate lacrimi am sters si cate sperante am dat?
cine m-a surprins si cat am zambit in surpriza?
cu cine m-am certat si in ce termeni ne-am despartit?
cand m-am intamplat in fata unei oglinzi, ce mi-am zis?
la cati copii am ridicat tonul si cati dintre ei s-au speriat efectiv?
mana cui mi-a facut bine pe umar, pe tample sau pe unde mi-o mai fi fost scris?
cui i-am multumit?
cui i-am facut un compliment?
cand am plans si cate lacrimi?
cine cu cine a zambit si mi-a placut sa urmaresc de la distanta spectacolul bucuriei marunte?
ce am promis ca nu mai fac?
cui am scris?
cui n-am scris desi mi-e dor?
pe cine am pupat si cat de moale am gasit obrazul?
am dansat?
de cantat, am incercat si eu?
la cer m-am uitat?
m-am retras si eu intr-un colt sa respir adanc atunci cand mi-a fost greu? sau m-am adancit in furie?
ce mi-a ramas din ce am citit?
ce-am reparat?
la ce am renuntat?
cui am soptit si de ce n-am zis tare?
ce doare inca?
trec prin tot setul asta de intrebari, asez oameni in dreapta, apoi secunde, senzatii.
inteleg astfel ca tot ce ma rapune are legatura cu lumea in care ma desfasor si cu timpul pe care il aloc fiecarui participant la scena zilei. presar senzatii peste toate cadrele si recompun episodul de azi.
se face liniste in cutia mintii iar corpul se lasa moale in durerile pansate cu puterea retrospectiei.
se merge catre episodul de maine, cu o rola noua, odata developat tot negativul precedent si e gata fiind de pozitiv proaspat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet