am baut o bere cu prietena mea italianca, in clubul elvetian din inima rupturii cairoului, in timp ce copiii ni se prafuiau de drag la picioare.
am trecut asa in revista copilarii, perspective, probabilitati, politici europene, crize identitare, estetica de context, dragoste, blocaje, minimalism.
cand s-a facut un fel de tarziu, ea a plecat cu un taxi, iar eu cu o repeaga de autobuz. toma a cerut o acadea de la un chiosc stand sa cada. eu am zis ca asa ceva never, dar toma a conchis: un pic de fake, azi numai.
hai daca eu mi-am alocat placerea unei beri, sa las si copilul sa linga o bomba roz pe bat.
in autobuz statea pe scaun, cu acadeaua in gura si se uita pe geamul crapat la privelistea mai crapata ca geamul. ca intr-un film al bucuriilor mici. ma durea zaharul scenei. am coborat. am intrat intr-un magazin de cosmetice locale, mi-am luat un sapun din lapte de camila, un ciot de ghimbir si un fel de dovlecel nemancabil, dar cu proprietati nebanuite de catifelare a pielii. hai s-o vedem si p-asta. toma mi-a zis: mami nu-mi mai trebuie acadeaua asta. iar eu am strigat hamdullelah, adica multumim lu alah cu evlavie crestineasca pentru ca a oprit spirala zaharului. tine-o tu, mi-a poruncit. bai baiatule, i am not an octupus, si i-am aratat mainile pline de plase.
el nu a zambit, fiindca nu era o gluma.
din strada cumpar jumatate de kg de smochine, cam tuflite, dar ele asa se prezinta si cand sunt fericite. vanzatorul e batran si obosit. ai copii p-aci? sa las si io acadeaua asta linsa pe jumatate? el zambeste, se cauta de un petic fara praf, eu anticipez cautatura si depun bomba roz pe bat intr-o lingura de plastic, in talerul afacerii lui cu smochine.
mersi imi spune el si pune mana la inima. pardon, la buzunaru cusut pe dos, de unde imi scoate monedele-rest. uite cum ma pacaleam. acolo la piept unde stiam eu ca sta inima, el isi tine numeraru. inima e in taler, danseaza cu fata la strada care nu adoarme ni cio da ta.
3 guava, 1 kg de banane si ne strecuram printre 2 microbuze care miros a tigari interzise de guverne. un fumator imi face loc sa trec, eu spun multumesc, iar el raspunde cu placere din slapii lui murdari, care nu schimba cu nimic decenta situatiei care s-a consumat.
mami, i understand now why you said you are not an octupus, cugeta toma, uitandu-se la bratele mele cu smochine in varf.
you are a great kid, cuget peste cugetarea lui, intelegand ca sa treci la 4 ani cu privirea peste tot circul asta social si sa nu te vaiti, e un har.
i am a great brother.
you will make a great brother yes.
si o aducem iar in poveste pe sora lui nescrisa, neplamadita, neinceputa, doar conceptualizata cu puterea inimilor casei.
am trecut asa in revista copilarii, perspective, probabilitati, politici europene, crize identitare, estetica de context, dragoste, blocaje, minimalism.
cand s-a facut un fel de tarziu, ea a plecat cu un taxi, iar eu cu o repeaga de autobuz. toma a cerut o acadea de la un chiosc stand sa cada. eu am zis ca asa ceva never, dar toma a conchis: un pic de fake, azi numai.
hai daca eu mi-am alocat placerea unei beri, sa las si copilul sa linga o bomba roz pe bat.
in autobuz statea pe scaun, cu acadeaua in gura si se uita pe geamul crapat la privelistea mai crapata ca geamul. ca intr-un film al bucuriilor mici. ma durea zaharul scenei. am coborat. am intrat intr-un magazin de cosmetice locale, mi-am luat un sapun din lapte de camila, un ciot de ghimbir si un fel de dovlecel nemancabil, dar cu proprietati nebanuite de catifelare a pielii. hai s-o vedem si p-asta. toma mi-a zis: mami nu-mi mai trebuie acadeaua asta. iar eu am strigat hamdullelah, adica multumim lu alah cu evlavie crestineasca pentru ca a oprit spirala zaharului. tine-o tu, mi-a poruncit. bai baiatule, i am not an octupus, si i-am aratat mainile pline de plase.
el nu a zambit, fiindca nu era o gluma.
din strada cumpar jumatate de kg de smochine, cam tuflite, dar ele asa se prezinta si cand sunt fericite. vanzatorul e batran si obosit. ai copii p-aci? sa las si io acadeaua asta linsa pe jumatate? el zambeste, se cauta de un petic fara praf, eu anticipez cautatura si depun bomba roz pe bat intr-o lingura de plastic, in talerul afacerii lui cu smochine.
mersi imi spune el si pune mana la inima. pardon, la buzunaru cusut pe dos, de unde imi scoate monedele-rest. uite cum ma pacaleam. acolo la piept unde stiam eu ca sta inima, el isi tine numeraru. inima e in taler, danseaza cu fata la strada care nu adoarme ni cio da ta.
3 guava, 1 kg de banane si ne strecuram printre 2 microbuze care miros a tigari interzise de guverne. un fumator imi face loc sa trec, eu spun multumesc, iar el raspunde cu placere din slapii lui murdari, care nu schimba cu nimic decenta situatiei care s-a consumat.
mami, i understand now why you said you are not an octupus, cugeta toma, uitandu-se la bratele mele cu smochine in varf.
you are a great kid, cuget peste cugetarea lui, intelegand ca sa treci la 4 ani cu privirea peste tot circul asta social si sa nu te vaiti, e un har.
i am a great brother.
you will make a great brother yes.
si o aducem iar in poveste pe sora lui nescrisa, neplamadita, neinceputa, doar conceptualizata cu puterea inimilor casei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu