miercuri, 22 martie 2017

tigrul din sufragerie

am mancat un catel de usturoi nou, am baut sucul a 2 lamai, iar toma mi-a uns nasul cu unt de moringa. pana maine dimineata sper sa ma scot din guturai.
hai mai mami ca n-ai nimic, ma incurajeaza toma. eu si tati ne mai imbolnavim, dar pe tine nu te-am vazut niciodata.
ei toma, asa sunt eu o discreta. bea si tu niste lamaie sa nu dai vina pe mine maine dimineata.
hai ca beau. auzi mami? eu tot nu stiu ce sa-i zic lu yassin, colegul de la gradinita care are un tigru deadevaratelea acasa.
hai ma, iar ma iei cu tigru lu ala?
da ma, cica ar putea sa ma manance.
bai toma, yassin n-are niciun tigru. de unde si l-a luat?
ei, uite ca s-a dus in jungla si l-a adus.
zi-i ca ai si tu o maimuta care poate sa-l gadile pe tigrul lui.
rade toma cu lacrimi. apoi se opreste brusc. da ma, da noi n-avem nicio maimuta. el are un tigru.
bai mai lasa-ma. zi-i sa-l aduca la gradinita, cu tot cu scutece, daca nu e pottytrained inca.
toma iar rade cu lacrimi, fiindca pottytrainingul e faza care face diferenta intre un toddler si un ditamai english 3.
zic: intreaba-l asa de curiozitate, face la toaleta tigrul sau in mijlocul casei. si cine da cu mopul dupa el?
hai ca s-o mai fi dizolvat frica dupa atata ras cu lacrimi.
a adormit toma pe fuga.
am ramas asa gandindu-ma la ce proportii poate sa ia o minciuna in fata unui copil care se teme sa minta.
si cum de altfel universul graviteaza in jurul catorva minciuni esentiale, speculate de niste baieti cu tigri in sufragerie.

marți, 21 martie 2017

serbare cu cu zambete, cu multe neputinte, dar mai ales cu putinte

imi odihnesc oboseala deasupra unei cani cu ceai de anason. pe cana e trecuta reteta unei perfect teacher, asa cum m-a vazut mama tamarei la serbarea de azi.
o serbare grea cu mult plans de copii de 2 ani, cu multe asteptari, cu flori si cadouri, ca-n copilaria gradinitei nr 3 de la pucioasa.
eu n-am plans niciodata la serbare. si poate asa am ales drumul asta carieristic, sa dau din forta mea copiilor care nu-si stapanesc emotiile in fata multimii.
din 21 de copii, 10 mi-au plans cu urlete, vreo 3 au tacut muti, iar restul au reusit sa-si gestioneze cu brio emotiile.
am cantat, am sters lacrimi, am dat incredere, am suflat nasuri. i-am aratat-o unei fetite planse pe mama ei. ea a zambit scurt si apoi s-a intors cu spatele. a stat asa toata serbarea, ca si cand ar fi pedepsit-o pe mama ei pentru toata drama la care s-a facut complice.
la un moment dat am luat-o in brate si-am adus-o langa mine, cu fata spre mami. ea a plecat la scaunelul care ii era destinat si a continuat sa stea cu spatele. asa a aratat demnitatea unui copil care nu a implinit 2 ani.
a inteles ca nu am mintit-o, ca mami chiar a venit si o aplauda, dar pentru tot plansul platim si eu si maica-sa.
la final de serbare m-a luat in brate, mi-a dat o floare, m-a iertat.
n-o sa stiu niciodata cat a durut.
m-am luat cu alte mame, cu alti plansi, cu alte zambete, cu alte flori. apoi mi-am amintit ca pe scena e copilul meu, care canta si el pentru mama lui, prea ocupata sa-l urmareasca. si mi-am abandonat plansii, mamele, cadourile si -am alergat sa strig bravo tomaaa. era cel mai bun de pe scena. nu-mi place sa zic asta, dar asa era. canta din toata inima cu emblema cu i have a super mom, scrisa de el cu mis maria, portugheza entuziasta careia ii dedic tot timpul meu neliber.
eram mama, profesoara, coordonator, om. reusisem.
ms maria l-a intrebat: did you tell your mom what is your super power?
eu am raspuns cu o intrebare: love?
in timp ce eu verificam raspunsul corect, toma avea sa raspunda: Love.
am zis: heeei, am stiut.
mis maria mi-a spus ca toma, cel neexpus la tv sau la super eroi, a intrebat-o trist: mis, what is my super power? intelesese deja ca nu e cel mai bun a alergat si nici cel mai puternic din clasa. iar mis i-a spus: love is your super power and it will stay with you forever.
am plans. mi-am permis sa plang, da. ca mi-am format - oriunde am lucrat - o echipa de inimi care imi propaga cumva mesajul educational, desi s-au nascut in portugalia, in siria, in liban sau in egipt.
a fost o alta serbare cu emotii amestecate, cu ofuri, cu doruri, cu neputinte, dar mai ales cu putinte.
ma culc plina. am razbit.

miercuri, 15 martie 2017

de-ale inimii

se dizolva zilele unele intr-altele, tavalugul grijilor batatorind fel de fel de emotii fragede, pe care abia mai apuc sa le agat in cate un cuier de gand si sa le scriu intr-o seara obosita ca asta, langa un pahar de vin de portocale, facut de tatal copilului meu, care se pricepe uite, la copii si la vin.
la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee.
ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic.
cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma inghita.
cum sa le spun eu ca trebuie sa ma iubesc pe mine ca sa stiu sa iubesc mai departe.
vorba lu cosbuc in elzorab: odorul meu, tu stii ca eu te vand.
maine am serbarea de ziua mamei. am mainile calde de atatea felicitari, flori de hartie, coroane galbene pe care le vor purta maine mogaldetele mele daca vor reusi sa nu planga.
cine sunt eu sa le incui emotiile? cata sa fiu sa radiez incredere la puterea 24?
am sunat azi toate mamele care nu stiau de serbare.
mama unei fetite cu picioare moi mi-a raspuns ca micuta a suferit ieri o operatie in coloana si ca daca nu o tin durerile la pat, ea va fi prezenta la filmare, cu aparatul ei cu rotile cu tot.
mi-a stat inima. cand eu ma ingrijorez pentru cati copii n-or sa-mi cante maine, o alta mama se ingrijoreaza pentru picioarele fetitei ei care nu vor deprinde niciodata mersul. ca asa s-a nascut ea cu picioare moi si vointa de fier.
peste plansul meu se asterne plansul lu tatalutoma, care l-a pierdut mai ieri pe tatal lui.
toma ii spune ca daca ne uitam la stele cu atentie, am putea sa-i vedem chipul bunicului intr-una din ele, asa l-a invatat pe el educatoarea lui portugheza si apoi toti mergem acolo la bunicul candva, mai adauga toma cu detasare.
inchei povestea sa apuc sa dorm si eu 10 ore pana la serbare.
o sa fie bine.