Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2014

sunt in jobul care trebuie

am incropit la scoala o anti-serbare de craciun, pentru clasele de care raspund. raspund in sensul ca inima mea bate si pentru inimile lor, iar mintea mea aproba ceea ce se cheama curriculum de implementat. am un scop clar. ala de a-i vedea pe copii fericiti, de a nu le grabi invatarea. nu presez profesoarele, nu cocolosesc inutil niciun parinte. nu umilesc nicio femeie de serviciu, nu lingusesc niciun superior. zambesc cat pot, acuz daca simt, inteleg mai mereu. nu sunt la mine in tara, nu vorbesc pe limba mea, dar mizez pe onestitate si zbarnai prin scoala cu sufletul la vedere. nu-mi plac serbarile, urasc repetitiile la care obligatoriu un copil plange, nu vrea sa interpreteze nimic, nu intelege nevoia de show.  asa ca am alocat o ora tuturor claselor prescolare, in gradina, unde fiecare sa interpreteze ce a pregatit, daca a pregatit, cine n-a pregatit, asista, aplauda daca simte. ora a curs emotionant, curat si spontan. performerii au explodat de mandrie, spectator

respir usor

ma intreb daca nu cumva imi pierd lirica. de la o zi la alta imi vine sa scriu numai despre momentele la finalul carora am respirat usor peste zi. uite un moment: in smothieul de dimineata am stors niste zeama de mandarina, cu mana mea. mi-a scapat un sambure in blender printre bucatile de banana si l-am pescuit cu greu. aproape ca imi pierdusem speranta. a iesit un smoothie cremos, dulce acrisor, din care toma a baut cu ghiogarturi si a cerut: more. e fericit ca luam liftul in fiecare dimineata. traieste cu toata bucuria, calatoria asta magica de la 8 la parter. mai uite un moment: la scoala am aflat ca o fetita a facut pipi pe ea si ca n-are schimburi. femeia de serviciu o badijonase in hartie igienica, dar i-am gasit fetitei schimburi si-am facut-o om. mi-a zambit cu incredere. femeia de serviciu m-a pupat apasat. le-am facut pe furis profesoarelor niste diplome de merit, pe care abia astept sa le distribui. sunt mandra de ele, de diplome si de fete, adica. am incropit si n

ca daca nu vedeam, nu va mai povesteam

am vazut azi pe trotuar o femeie cu 2 copii, un bebelus de cateva luni si unul mai mare prin clasa I. stau toti 3 pe jos, ea vinde servetele nazale, bebelusul suge in rastimpuri, iar scolarul povesteste de peste zi. cred ca azi scolarul zicea ceva haios, ca bebelusul si mama radeau ascultand. apoi scolarul s-a intins sa traga un pui de somn, cu capul pe ghiozdan. sugarul a ramas la gangureli cu maica-sa. servetele nu vrea niciunul din nasurile de pe sus. pe celalalt trotuar, l-am vazut pe stingherul meu cu pat din cutie de carton. avea un plic pe care scria: smile! l-am vazut pe portarul de la gradinita lu toma citind si conspectand. purta basca, fular, camasa in carouri si vesta. semana cu morgan freeman si isi juca propriul film. o sa-i printez poza si-o sa i-o fac cadou de craciun. am vazut o fetita plangand pentru o nimica toata si i-am pupat degetul sa-i treaca nimica. i-a trecut. l-am vazut pe toma in stare sa sufle printr-o gaura de plastic, raspandind baloane de sapun

un vis de noapte si unul de zi

am 2 povesti pentru voi. un vis de noapte si unul de zi. am visat azi noapte ca inghetau apele in jurul meu. apoi o femeie pe care o stiu din copilarie, dar al carei chip nu mi-e clar, s-a apropiat de mine si am inceput sa vorbim de-ale inimii. faceam impreuna bulgari de zapada.. peisajul se inzapezise brusc si de-a binelea. si ii spuneam ca mama mea plange. ca oricat de fericita m-ar afla, sunt departe. bulgarele meu s-a facut nisipiu, de parca zapada se murdarise. ma uitam la el bej si ma durea. apoi s-a surpat pamantul sub noi si tanti cu care vorbeam s-a dus cu avalansa. am inteles ca trebuie sa ma salvez si m-am avantat in stanga, convinsa fiind ca o sa sar si-o sa ma apuc de ceva, de orice. am sarit, dar n-am reusit sa ma prind de nimic. am facut un efort suprasubconstient si-am iesit din vis. ca si cum nu-mi dau voie sa visez ce nu pot sa apuc. m-am ingrijorat. am trimis un sms acasa in toiul noptii si mami mi-a dat beep inapoi. eram iar puternica. am

no matter how no matter where we call it home if love is there!

am locuit in viata asta in vreo 15 case. cutii, vorba lu taica-mio. iesim dintr-o cutie-casa, intram intr-o cutie-masina, ca sa mergem catre o cutie-job, de unde la sfarsit de zi plecam spre cutia initiala, daca nu cumva ne oprim la vreo cutie-magazin, sa luam una alta. incet incet, cu fiecare mutare, am invatat lectia debarasarii, lectia entuziasmului care vine cu fiecare cutie noua, lectia neplansului pentru cutia veche. imi place dansul asta al nevoilor primare, al zonei de confort. cu 3 case in urma imi doream liniste, cu 2 case in urma imi doream fereastra generoasa la bucatarie si balcon cu vedere la verde, cu o casa in urma imi doream sa locuim in orice conditii, numai sa merg pe jos la job, sa scap de infernul traficului. acum imi doresc apa calda. glumesc un pic, dar nu mult. ne mutam intr-o casa la etajul 8 din 8, cu acces la acoperis. ventilatoare in tavan, ca-n pacientul englez. bucataria are masina de spalat vase, doamne miluieste doamne miluieste doamne miluieste

de-ale inimii

am vazut in curtea scolii o doamna pupand o mana de copil de 4 ani. copilul a plecat si s-a uitat timp de 4 pasi la pupicul de pe mana. am purtat o conversatie scurta cu o fetita, prin peretele separator de la wc-ul copiilor. eram doua dame si nevoile noastre semanau.  am pictat niste manute uscate si altele mai moi, iar posesorii lor au chicotit asa sub gadileala pensulei. am primit din olanda un pachetel de la simina. pe una din felicitari scrie: keep calm and look at toma. am dat peste niste oameni frumosi pe google si m-am bucurat pentru vietile lor din care nu mai fac parte. tatalutoma mi-a luat un crin galben, pe deasupra caruciorului lu toma. de fastaceala i-am dat lu toma sa miroasa crinul, iar el s-a uitat imediat la tati sa-i traduca fastaceala mea. de unde a inteles el pe sub crin, ca tati e responsabil cu gestul? toma si-a rostit azi pentru prima data numele si am inteles ce alegere rotunda am facut. cam asta-i tot pentru azi.

joaca tarzie de-a prea devremelea

dimineata s-a crapat la 6.45, am pacalit-o pana la 7 si 5 si apoi m-am ridicat din pat impotriva naturi-mi umane. mi-am lustruit ghetele cu o picatura de ulei de floarea soarelui, m-am facut draguta, am zbarnait un smoothie de banana cu mango si l-am trezit pe toma sa bea, sa-l imbrac, sa-l supar, sa plecam in zi. a baut pe netrezitelea o canita. mi-a intins-o goala si a cerut: more! l-am intrebat daca potty si a marait. zic bine, pune mami scutec, sa evitam drame. incerc sa-l imbrac si se vaita. stiu mami ca ti-e somn. dar e tarziu deja. pentru tine e prea devreme, iar eu insist cu prea tarziu. imi pare rau. el mi se cuibareste in brate. vrea acolo o vreme.  of mami, adaug: sometimes we are not ready for things but the things are ready for us so we have to go to them. nici eu n-as pleca la scoala inca. ce mi-ar placea sa mai dooorm. copilul asta imi plange plansul. ma doare ce-i zic, iar el ma intelege. pe seara, aceeasi lupta, pe dos. l-as culca, dar lui ii mai t

cum invata toma, ce si de la cine?

nu mi-am propus sa-l invat pe toma nimic. mi-am propus sa-i asist invatarea, sa-i confirm perceptiile, atata vreme cat si eu cred in ele, sa-l ajut sa nu se raneasca, dar sa nu-i retez nicio initiativa. ii plac jucariile raspandite prin toata casa, ca sa le poata cuprinde pe toate dintr-o privire. calca pe doua treimi din ele, pana ajunge la cele cu care are treaba, iar eu nu zic decat: ai grija! se impiedica de-o masina, pica pe ea, ii rupe o roata. zice: o no! iar eu zic: pai asa se intampla cand calci pe ele mami. si trecem peste..oricum, avea alta jucarie in plan cand pornise la drum, deci ramanem in focus. cere suc in ceasca de oameni mari, eu sugerez canita lui de plastic, el imi arata ca vrea o experienta noua, ii zic treaba ta, dar ai grija.. storc ultimele 2 portocale, iar el chitaie de nerabdare. pragul de la bucatarie e mai afurisit decat poate sucul sa reziste in ceasca. intelege si el ca incapatanarea i-a adus sucul pe piept, schimbarea tricoului, intoarcerea la umi

nimicuri dinastea de mama

m-am intors de la scoala victorioasa. am incheiat 4 sedinte cu parintii. am batut palme cinstite, am primit complimente cu mana la inima, am promis grija, am mai sadit niste incredere, mi-am cerut o scuza, mi-a fost acceptata. e minunat cand te confirmi. Tia, 5 ani, m-a desenat azi repde, dintr-o bucata, cu un ranjet intr-o parte, cu parul drept, contur negru, si inima rosie in miezul pieptului. asa m-am regasit! cum a decis ea sa nu coloreze nimic in afara de inima. o alta fetita m-a intrebat, ms corina? cand esti libera sa te coafez? asa m-as fi lasat in manutele ei, daca nu aveam treaba. nu pot sa va spun cum ma topesc cand cineva imi atinge parul.. nu era vreme azi. am ajuns acasa tarziu. tatalutoma imi scrisese ca are incredere in mine si ca toma e bine. am intrat pe usa puternica. invinsesem si imi fusese dor de ei. l-am pupat pe toma care mi-a zambit adanc si s-a intors la desenele animate pe care i le pusese tati la laptop, din pana de activitati. tehnologia in

la banca

ies de la scoala entuziasta. mi-am printat niste articole despre asemanarea dintre oameni si caini si neasemanarea dintre oameni si pisici. tatalutoma e la banca. imi da indicatii cu privire la locatia bancii CIB, articuleaza el, stiindu-ma nauca. zic da da, cu gandul la pisici. intru in prima banca de pe strada. toc toc, cu ghetele mele de doamna. n-au niciun client. 3 ofiteri bancari ma scaneaza cu interes. cumva in acelasi timp, unu cu vorbe, ceilalti numa cu ochii, ma intreaba daca ma pot ajuta cu ceva. -nu prea.  - ?!? - am o intalnire cu sotul meu. - unde? - la voi. mai aveti ghisee si pe sus? - cum arata sotul dvs? - ce maa? e inalt, misto. - nu cred ca e la noi. - hai ma baieti ca abia m-a sunat. pot sa merg sus sau mai aveti intrebari? - cum il chema, sa verificam daca e sus? - hai frate, daca mi-a zis ca ma astepata la banca.. in fine, le spun numele. - unu din ei suna la birourile de sus: il aveti pe unu cutare cutare la ghiseu? nu ma! - ne pare rau

esti azi mai tanar decat vei fi vreodata!

am citit pe pagina unei prietene budiste, despre o intrebare clasica pe care si-o pun islamicii cand se intalnesc, si anume: ce mai face inima ta, aici si acum? imi place deschiderea ei catre toate fatetele umanitatii si m-a pus asa pe ganduri. eram tentata sa subestimez islamul, din necunoastere, din ne-nevoie de patrundere, din prea multe limite cu care imi ingradeste libertatile declarat-ortodoxe, precticat nu prea. dar daca stau bine si ma judec, de cand sunt pe pamanturile astea musulmane, m-am umanizat mult, m-am inmuiat, m-am apropiat de suflete. parca nu mai merge altfel. de parca m-ar inghitii valtoarea nebuna a vietii, daca nu m-as apleca asupra copilului din cosul de rachita de pe trotuar, daca nu as filosofa cu portarul de la gradinita, daca nu as re-plange toate lacrimile cu care ma intersectez. poate ca senzitivitatea asta s-a nascut si din dorul zonei de confort, din adusul unuei minuni pe lume, din intelesul menirii parintesti, din confruntatul cu o cultura vec

observatii la drumu mare

sa va mai spun una tare din cairo. aici cu alcoolul e cam nasol. in sensul ca vreo 80 la suta din cei vreo suta de milioane de locuitori sunt musulmani, iar alah le-a spus clar 'ca care o pune gura, se lasa cu ucidere'. mai fura ei la pahar, da sa nu spuneti la nimeni naibii, ca-mi sparg blogu baietii cu barba. magazinele care vand alcool sunt numai ale crestinilor si gasesti asa 1- 2 pe o raza de 1 km. nimeni nu iese dintr-un astfel de magazin cu sticlele nepitite in cate 2 pungi negre de plastic.  nimeni nu bea in vazul lumii, numeri pe degete restaurantele care servesc alcool. imi amintesc cum in timpul ramadanului tatalutoma a gasit o dugheana semi-deschisa si-a cumparat pe furis niste beri. a luat un taxi si sticlele au zdranganit. taximetristu a intrebat scurt: ce-ai in sticle? si al meu, baiat cinstit: bere mosule.  l-a dat jos. nu s-a suparat, ca era frumos afara. in cairo nu ploua decat vreo 2  -5 zile per an, sigur nu in ramadan. pam pam! azi ma intor

dinte pentru dinte

ia sa va mai scriu niste intamplari, ca poate iar v-ati pierdut in neimportant si va era dor de chinga mea umana. ma tot tin sa va scriu despre indeletnicirea asta de strada, a lustruitorilor de pantofi. am o cafenea langa bloc, plina de burtosi fara scop, care fumeaza narghilea si consuma o soda, in sosete, in timp ce pantofii lor ascutiti, de lac sau de sarpe, sunt frecati cu patima de un baiat fara scupule, la usa cafenelei. termina o pereche, i-o duce lu boss, descalta un alt boss si iese senin. nu presteaza in cafenea, ca sa nu amestece norul narghilelelor cu aroma de sigmaron.  descultii profita de usa crapata si arunca o privire smechero-iscoditoare spre caruciorul cu minune de copil in el. le citesc araba pe buzele prea groase. unu zice: trece asta in fiecare zi cu caruciorul . io cred ca ei chiar n-au nicio treaba. sunt pusi acolo ca oamenii lu ala, cum il chema, ernest, la filat. pun pariu ca stiu tot ce misca in cartier, apartamente de inchiriat, chioscuri demolate, c

votul meu deadevaratelea

ziua s-a nascut devreme, impotriva visului meu de a mai lungi somnul, de a mai odihni raceala, de a mistui durerea de cap. a durat putin sa ma fac frumoasa, sa culeg copilul din asternut si sa iesim din casa. el s-a agatat de o carte si nu m-am impotrivit. a citit asa implicat, in carucior, pana la gradinita. macelarii care isi atarnau spinarile de vaci deasupra prevaliei, l-au privit incurcati. ne-au claxonat cateva masini. trebuie ca imi statea bine spalata pe cap. i-a aratat oliviei, italianca de 3 ani pe care o curteaza de vreo cateva saptamani, cartea lui pretioasa. ea s-a uitat absenta. lui i-a fost suficient. ea il adora oricum. ii miroase parul, il imbratiseaza, am vazut-o eu. asa ca, o carte in plus in minus, pentru olivia nu schimba nimic.  m-am folosit de momentul lor literar si mi-am luat la revedere. toma nu s-a suparat. olivia castigase. nu m-a durut. sunt o mama flexibila.  la scoala m-am ancorat in dramele pe care le lasasem nefinisate joi. am concediat o

bucati de adevar

la gradinita la toma, mi se confeseaza portarul, despre o minciuna de-a directoarei. minciuna nu ma priveste, dar ma pune pe ganduri. il intreb de ce imi face o asemenea marturisire, dupa ce tocmai mi-am depus copilul cu incredere in clasa, in incinta curtii pe care el o pazeste de vreo 5 ani, lucrand pentru directoarea pe care tocmai mi-a dat-o in vileag.  el zambeste si ridica din umeri. e si el om si a inteles de mult ca si eu sunt. ii printez pe furis la scoala lecturi din sudan, sa -l tin la curent cu nelegiuirile de acasa, cand am ocazia. poate ca asa a simtit sa ma recompenseze. cu o bucatica cinstita, cu care stie ca nu-si risca locul de munca. s-a descarcat. ce omenie bruta! la scoala ii intreb pe youssef: i-ai zis mamei sa vina la scoala? aa, vine azi, imi zice el si se strecoara afara din raza franca a privirii mele. asta e o minciuna, ii zic repede, pana nu-mi trece senzatia ca l-am prins. ooof, o sa-i zic diseara. de ce ma minti? pai am uitat sa-i spun

vizualizari, deci clickuri, deci secunde, deci emotii

am constatat azi ca blogul a atins 100.172 de vizualizari, de la momentul genezei sale. nu stiu daca asta inseamna mult sau putin, dar probabil ca putin, judecand realist nemarketizarea lui. am incercat o traducere sentimentala a statisticilor, ca sa inteleg in ce punct ma aflu. am tradus vizualizarile in clickuri, clickurile in clipe, clipele in emotii. am atribuit fiecarui click macar un zambet sau o lacrima, 'dupe caz'. stiu ca misc suflete. nu ma indoiesc. clipei i-am destinat mecanic o secunda si-am incercat sa impart carnatul asta de vizualizari la 60 de secunde pe minut, apoi la 60 de minute intr-o ora, apoi la 24 de ore intr-o zi. m-am consultat cu matematicianul casei, tatalutoma, care a confirmat ca rezultatul aproximativ e 1 zi si un pic. o zi si-o bucata de dimineata buna, sa zicem. m-a intrebat: ce socotesc de fapt? i-am raspuns ca traduc blogul in emotii. aa, ok. eu calculasem initial ziua avand 8 ore, saraca de mine. ma raportam la zilele l

apune octombriele

vanez un tantar. trimit o tuse seaca inapoi pe unde a venit, sa nu trezesc copilul, deja perturbat de tantar. vai de visele lui trunchiate. merg cu gandul si cu pozele peste ziua de azi de la scoala. sunt multumita desi simt sa aduc 7 precizari profesoarelor pe care am sansa sa le coordonez. unele sunt mai responsabile decat in visul meu, altele de o zbarnaiala entuziasta care imi da incredere, altele se eschiveaza peste puterea mea de toleranta si le bat obrazu scurt, ca nu e timp de terapie. mi-a obosit laringita de atata trancaneala. o sa tac mai mult. o sa zambesc asa aievea ca mama lu george cosbuc. imi place campania lu macovei. e vie si cinstita. oamenii cu care zambeste par autentici. or fi ei un procent mic, dar imi place doza asta de veridicitate. par oamenii negata sa mai inghita nimic. campania asta se aseaza ca o gluga peste toamna mea onesta, deci o primesc. o las sa mi se trecoare sub ochi si zic da domne, de aici de departe, aleg sa merg pe narile i

da-mi voie sa te duc departe!

cu vreun an in urma, intr-un taxi, satula fiind de praful egiptului, de trafic, de limitarile sociale, de limba asta scuipata parca, mi s-a facut un dor de neintrebat pe nimeni nimic si de plecat in lume, cum mai faceam candva. toma imi adormise la piept, asa ca l-am inclus in visul necurat, ca sa-mi mai spele din pacat. ma vedeam asa pe la 50 de ani, gonind intr-o masina sport, in dreapta unui tanar de 20, frumos si destept, agil si atent, care daca n-ar fi fost fi-mio, m-ar fi sedus. uneori pana acolo merge dragostea in gand. ati incercat? venisem sa-l vizitez, la paris sa zicem, sau in italia, ca prea imi e dor, daca nu cumva grecia sau oricum, e treaba lui. era bine, necalcat, cum il crescusem, nedat cu parfum, mirosind a om.  ii placea ce studia si povestea cu entuziasm.  ma intreba unde vreau sa ma duca, iar eu ii ziceam sa mai conduca. ii fusese dor de mine, de neplanuri. daca e indragostit nu l-am intrebat. urma sa povesteasca el, mai incolo. ... mai zilele tre

cum se construieste un camin

spanacul ma asteapta la bucatarie. sa-l aleg, sa ma gandesc la pucioasa, sa-l toc, sa-l glorific. cafeaua insa se bea incet, in dormitor, unde toamna asta infinit de calda a adus o lumina pe care n-o stiu de nicaieri. cate tonuri poate sa aiba lumina? uite ca multe. vezi de cand te-ai nascut si cu toate astea straturile se aduna si se risipesc, se amesteca si se clarifica in functie de tara, de anotimp, de gand, de incredere. dormitorul se recomanda publicului: inalt, crapat, onest. l-am desenat pe la toate gaurile, integrand uratul in bucati de frumos asa cum m-am priceput. mai o casuta parinteasca dintr-o priza sinistra, mai niste copaci falnici in jurul unor scorburi in zid. am mers pe firul epic al crapaturilor si-am desenat crengi noi pe care sa le bata vantul care intra nestingherit din balcon. am ignorat toate regulile esteticii si-am adus uscatorul de rufe aici, sa se scalde tricourile jilave in baia asta de lumina noua. se strecoara toma pe sub uscator si miroase

nimicuri esentiale

cand am mers azi sa-l culeg de la gradinita, l-am vazut de pe geam cum participa el la activitatea propusa de doamna, altfel decat restul mogaldetelor. copiii au intre 2 si vreo 6 ani. erau la o masa rotunda si fiecare avea in fata cate o carte, de rasfoit. toti erau cu nasul in propria carte, numa toma al meu mergea de la copil la copil, inspectandu-le discret citeala. il cunosc. n-ar despropria nicio fiinta. dar probabil c-a vrut sa stie tot ce citesc ei la un loc. norocul meu e ca doamna nu insista ca el sa stea in banca lui, ci-l lasa sa cutreiere, dupa cum stie el sa invete. m-am strecurat pana aproape de el si i-am respirat curiozitatea, pana cand m-a depistat si s-a topit de bucurie. te-am vazut, cititoru lu mami. acasa i-am pus un scutec de bumbac cu un sistem de prindere foarte prost. i s-a desfacut si a venit cu el in mana la bucatarie, vociferand in tomiceasca un fel de dojana, cum ca ce-i porcaria asta? mi-am cerut scuze si i l-am pus la loc. l-a pierdut pe drum, d

despre italia, cu dor

l-am dus pe toma la gradinita, am cumparat un snop de verdeturi si-am venit acasa, sa ma bucur de ziua mea libera, gatind. gatesc oricum in fiecare zi, dar azi macar nu mi se strecoara nimeni printre picioare, nu mi-e teama de cuptorul incins, imi las gandurile sa zambeasca libere in timp ce toc patrunjel si marar si ceapa. mi-am pus un radio italian, de dor. constat ca s-au vulgarizat intr-un mod agresivo-haios. la inceput m-a deranjat, apoi am inceput sa zambesc ca o doamna in varsta, cu mintea inca deschisa. mi se reconfirma panica tinerilor italieni de a se insura, de a-si lua angajamente inainte sa implineasca vreo suta patruzeci de ani. exagerez, taiati suta, pastrati patruzecii. apreciez libertatea de exprimare, in ciuda urlarii ei deranjante. inteleg tot, ma pierd in dansul limbii lu dante, de care o sa raman vesnic indragostita, oricate minusuri as avea sa aduc societatii italiene.  iau bucata asta de timp ca pe o portie de cultura. o gura de suprarealism dintr-o

ma culc sa nasc!

dimineata se anunta cuminte. incercam o promenada curajoasa, eu toma si catelul.  trecem pe langa o croitorie cu staif: napoli taylor. am o certitudine vaga ca sefu n-a fost niciodata la napoli, dar nu stau mult in gandul asta, ca iar mi se face dor de italia de mor. langa croitorie o fatada de shop dichisit, cu un geamlac spart prin care zaresc un septel de oi nedumerite, asteptandu-si agitate sacrificiul. taierea lor sta sa vina. le-au ingramadit aici langa croitorie cat se roaga ei pentru mai binele planetei. odata incheiate rugaciunile, incepe festinul. cam ca pastele crestin, da pe alta limba. hai fetelor ca mai e un pic si se termina. behehe imi raspund ele resemnate. toma se opreste in mijlocul strazii si culege 6 bobite cazute dintr-un copac. le pune pe o banca si incropeste cu ele o matematica naturista in care nu intervin. giuls catelul da ochii peste cap. hai frate, iar ne-am oprit pentru nimic? toma termina cu boabele si mi le inmaneaza cu titula

3 oameni + 1 caine = 4 suflete

a sosit cainele. o minune de ghem alb, cu gri pe spinare. nu stiu daca e gri de la mama lui sau e de pe sub patu nostru. ma tem ca varianta imediat urmatoare mamei lui. m-a informat tatalutoma ca 'giuls' doarme politicos si ca sa venim odata. l-am informat si eu pe toma ca acasa ne asteapta 'dog'. s-au gasit. toma i-a comunicat din carucior ca mananca un apple si giuls veganul s-a aratat interesat. au mai schimbat 2-3 vorbe si toma s-a dus in treaba lui. politicosul de giuls n-a facut nicio nazbatie. i-am zis lu tatalutoma: trebuie neaaparat sa facem curat. mi-e si rusine de cainele asta. el a zis: lasa-l sa sufere, ca sa mearga cu entuziasm inapoi la stapani. am azvarlit vreo 7 legume si-un piept de pui intr-o craticioara. giuls m-a acompaniat in bucatarie. a primit niste morcov si o teaca de fasole verde. am primit instructiuni sa nu-i dau proteina animala. sa-l las sa-si bea apa lui cu tinctura de nuc. toma i-a aratat o carte si i-a pus sub nas n

o oaie de vata, o planta in ghiveci si-un catel deadevaratelea

nu va tin mult, ca mi se inchid gandurile de durere de cap, de sinusuri inflamate, de gat iritat. se apropie o sarbatoare musulmana cu sacrificat de oi. profesoarele mi-au cerut pachete de vata si ochi de plastic si s-au intrecut in proiecte artistice pline de mioare. un baietel de 4 ani a plans amarnic atunci cand un coleg mai mare i-a rupt capul oii confectionate cu maiestrie impreuna cu doamna. am sarit repede cu un lipici, am reparat oaia de vata, am pus zambet peste lacrimi si-am atras atentia baiatului mai mare. ce bine c-am ochit nenorocirea intre 250 de copii gata sa iasa pe poarta scolii. youssef, hiperactivul dintr-a doua, mi-a daruit un ghiveci cu o planta deadevaratelea. a fost in excursie cu clasa lui si fiecare a primit cate o planta.  I want you to have it, mi-a zis. mi se parea ireal. cum asa? uite asa! pot sa te pup? a ridicat din umeri. l-am pupat. a primit pios. am ramas pe ganduri, fiindca tot el e cel care palmuieste fundul profesoarelor volu

e ziua mondiala a inimii maine. aveti si voi grija!

6 intalniri cu parintii azi. trebuie ca eman incredere. merg sa ma spal pe maini la baia copiilor.  ingrijitoarea ma prinde spalandu-ma pe maini si intre 2 fetite venite sa faca pipi, ma intreaba daca poate sa ma pupe. sigur ca poate. adham, prietenul meu cu nevoi speciale, a invatat ca daca sunt singura in birou, poate sa isi bage si el nasul, eventual sa sterpeleasca ceva. si daca zambesc dojenitor, zice: what? you don't have a meeting now and you are my best friend. si imi rupe inima. chiar, e ziua mondiala a inimii maine. aveti si voi grija! laila, fetita cu sindrom down se integreaza. zambeste cand o salut. deseneaza mult. isi loveste colegii cand nu mai intelege nimic, dar ei au inceput s-o inteleaga si se apara non-agresiv. ce de sperante! toma isi pune sabotii invers si mor de drag, de impleticeala lui serioasa, de scena asta pe care toti copiii o joaca asumato-haios, pana cand invata tainele stangii si dreptei si magia dispare. a cerut azi sa picteze si