joi, 26 februarie 2015

4 bombe, o sedinta cu parintii si vreo nunta ceva

ziua a inceput cu 4 bombe pe o strada vecina, pe care le-am resimtit in maduva oaselor, in timp ce ma spalam pe cap. numai 2 victime. o nimica toata. mi-am uscat parul, am pus sacoul de doamna si am vizualizat cu grija sedinta cu parintii, pe care aveam s-o desfasor peste 8 ore. 
tatalutoma nu ne-a mai zis bye din usa, ci a decis sa ne depuna dupe interese, pe toma la gradi si pe mine la scoala.
toma a chiuit de fericire in lift, iar eu am concluzionat in gand ca bombele sunt prilej de reuniune every now and then.
un interviu cu o balerina pe care intentionez s-o aduc la fetitele de 3-4 ani, pentru cateva lectii de gratie, poate mai limpezim din haosul cu care aproape ca ne-am obisnuit.
migrena. tensiune mica. mancat niste masline, baut o cafea. 
sunt iar pe val. 
mami imi poarta de grija la pucioasa, iar inima mea abia isi face timp sa-i multumeasca, printre picaturile unei zile prea pline.
trimit o tanti de serviciu sa-mi aduca o loboda locala cu orez fiert si o limonada cu menta.
sunt gata de sedinta cu parintii. felicitarile curg. nemultumirile sunt putine si gestionabile.
zambesc si spatele mi-e drept. sacoul ma vinde bine.
ajung acasa, schimb cu toma 3 povesti. coc 5 mini pizze cu ton, pun o masina de rufe la spalat. toma deschide usa masinii in plina clatire. urlu: toma nu! o inchid cu o iuteala nebuna si-l strang la piept. plang. m-am speriat. el nu plange, dar intelege cumva c-a gresit. ma recompun si-i explic ca nu ne permitem asfel de glume cu masina de spalat in functiune.

scriu un mesaj catre toate profesoarele de care sunt mandra. ma bucur sa le am sub aripa mea, imi place continutul asta nou. 

baie, gadileala, 3 cantece, 14 carti de povesti, dintre care toma aprofundeaza vreo 4.
mami, sleep, imi zice el si pune capul pe perna. strang cele 14 carti si-l invelesc. il intreb de la gradinita, iar el imi nareaza sacadat. inteleg tot. e al meu si sunt a lui.
nu ma intreaba de tati, dar stiu ca amandoi ne gandim la el. adoarme. il pup. mai am de punctat 2 taskuri domestice si-mi asez si eu  gandurile pe perna care miroase a inceput de viata, a constiinta usoara, a negriji.
vecinii de la parter se insoara sau ceva. un fel de manele fac geamurile sa zgaltaie chiar si la etajul 8. asa stie egiptul sa inceapa ziua cu bombe si s-o incheie cu dat din buric.



marți, 24 februarie 2015

guns & basil

la gradinita la toma e iar veselie. ne intampina portarul sudanez, mi-l preia ingrijitoarea filipineza cu inima mare, imi zambeste profesoara frantuzoaica gata de confectionat flori din cartoane de oua.
profesoara autralianca sta sa vina, iar negresa din insulele malawy se face si ea vie si creativa, dar dupa ce eu voi fi plecat in treaba mea, iar toma imi va fi facut cu mana fara sa planga.

la scoala confisc 3 pistoale de plastic din mainile unor baieti de a treia.
ma privesc incurcati.
ce cauti cu pistolul asta la scoala?
dar mis, e de plastic, nu omoara pe nimeni.
de parca n-ar fi suficient de violenta tara asta. de ce nu va jucati de-a altceva?
dar mis doar le indrept catre ei, nu intentionez sa-i omor. ii panichez doar.
tac trista.
oof, bine mis, ia-le si ni le dai la sfarsitul zilei, da?
numai daca le iei acasa de tot si nu te mai prind cu ele maine.
bine mis.
o sa mai vorbim despre pistoalele astea. cum te cheama?
selim, mis. tre sa plec.

karim trece in fuga pe langa yasmin si-si strecoara mana prin parul ei. cand sa-l certe, ii spun: he likes you! si ea zambeste timida, ca si cand a inteles ca am inteles. au 5 ani fiecare.

omar ma prinde de mana stanga si mi-o miroase. ii zambesc timido-recunoscatoare, iar el ma imbratiseaza, cumva sa-mi treaca rusinea. capul lui mi se odihneste pe abdomen. are 4 ani.

o mama draguta imi strange mana cu forta si inteleg ca e o luptatoare. a divortat de cine n-o merita, s-a recasatorit zice ea cu un baiat de treaba, are un copil nou si zambeste cu toti dintii.

un tata macho, producator de emisiune tv ma complimenteaza si-mi ofera o mana moale. imi pare rau de hainele lui scumpe, de intentiile-i bune, in contrast cu strangerea lui nebarbateasca de mana. dar nu poti sa le ai pe toate in viata.

un cuplu se intereseaza de inscrierea copilului lor la scoala.
ii invit la un interviu saptamana viitoare, dar sotul ma anunta ca doamna naste saptamana viitoare, copilul cu numarul 4.
uau ma refer eu catre doamna cu balon sub pulover. e extenuata. pare de varsta mea. 
felicitari.
multumesc, adauga ea gata de pus armele jos.
multumesc adauga si el, mandru de treaba pe care si-o tot face.
le spun ca povestea lor imi da speranta. ca i-as mai face o sora lu toma.
domnu cica: TREBUIE!
nici nu ma asteptam la alt verb din partea lui!
ne luam la revedere.

ies din scoala, dau de prietenul meu care doarme in strada. ne salutam asumat. si-a procurat un ceai negru. mereu il gasesc stapan pe situatie.
il intreb pe mosu care vinde legume pe trotuar daca are busuioc. 
sigur ca am. FRIESH, adauga el cu un fresh rusesc, sarbesc.. din prea plinul buzelor.
10 lire, ca te cunosc.
ce ma? 7 lire, ca te cunosc!
niciun 7. ai zis fresh, asta fresh e 10 lire ca te cunosc. sau vrei uscat cu 5 lire? ia arata-i-l ma p-ala uscatu, striga el la fi-so.
ii dau 8 pe ala fresh si inchei: ca te cunosc!
hai bine, baga el optul lirelor mele in buzunar...ca te cunosc!








miercuri, 18 februarie 2015

mai e timp inca!

s-a intamplat ca tatal unor gemeni de 6 ani a murit subit, pe cand toata lumea isi dormea, cum putea, somnul cel de toate noptile.
gemenii si-au vazut de scoala in continuare, dar refuza sa vorbeasca despre moartea asta afurisita care le-a rasturnat copilaria. nu stie nimeni ce-i in inimile lor, iar razboiul zilelor partii asteia de lume amesteca fel de fel de fapte, de greseli nescuzate, de sanatati ignorate, de morti neplanse, cu praf. si viata merge inainte, asa gresita cum e.
in aceeasi clasa, o fetita plange in fiecare dimineata, de o luna, atunci cand mama ei o lasa la scoala. a marturisit abia ieri ca plansul e de teama ca mama ei va muri asa dintr-o data, ca tatal colegilor ei.
m-a intrebat mama ei in lacrimi azi de dimineata, ce sa faca.
i-am zis ca micuta a descoperit conceptul de moarte si incearca sa-l inteleaga. e infricosator, dar o sa treaca. nu inseamna ca e bolnava, ci doar ca ii pasa. ca iubeste viata, ca-si iubeste parintii si ca ii vrea aproape. e minunat.
crezi ca e ceva temporar?
da, cred! si mai cred ca n-o sa treaca niciodata de tot. o sa tot revina frica asta pe parcursul vietii, dar e naturala. si eu o am. vine si pleaca.
nu ne ramane decat sa celebram viata. pentru maine, nu ne promite nimeni nimic. dar e de datoria noastra sa ne imbratisam azi si sa ne zambim.
a plans.
am imbratisat-o.
mi-a multumit.
lasa-mi numarul tau de telefon - i-am zis- si roag-o pe fetita sa vina in birou si sa te sunam de cate ori o viziteaza teama,  iar tu mergi acasa si respira. bucura-te de viata.
in prima pauza fetita a venit sa vorbeasca cu mami. ii era rusine ca face asta, dar isi lua de la mami incredere, certitudini, forta.
in a doua pauza a venit sa-mi zica: sa stii ca nu vreau s-o sun pe mami.
am stiut ca s-a salvat. ca e deasupra fricii. ca e inteleasa de mine si de mami si de cine mai simte cu ea si ca e puternica. a primit o imbratisare si a fugit in gradina.
am sunat-o pe mama ei sa-i spun minunea. plangea de fericire.
am luat intamplarea si-am pus-o la inima. am spalat cu ea vremea rea, durerea de cap, micile nemultumiri, dorurile, tot.
cand mami a venit s-o culeaga de la scoala, am gustat regasirea lor noua.
mi-am mai umplut inima o data. le-am facut o poza. sa va arat si voua 2 suflete fericite ca sunt in viata, si atat! mai e timp inca!




joi, 12 februarie 2015

furtuna de nisip cu rasete de ied si pas de strengar

s-a topit ziua. cerne noaptea praf de sahara peste blocurile obosite de atata furtuna. 
un tantar pribeag a vrut sa.. dar l-am razgandit si-a fugit. pup obrajorul salvat si scriu.
un fir de vant se strecoara prin crapatura geamului de neinchis. ma uit la crapatura, o admit si-o depasesc cu intelepciune. as putea s-o lipesc cu scoci, dar la o asa ne-eleganta nu ma pot preta. imi infofolesc gatul intr-un hanorac de lana. se face vara in 2 zile. simt. 



egiptenii nu mai pot de vaicareala. de parca e prima furtuna de nisip care-i rascoleste. toma le raspunde la temeri cu pasul strengarului. 


ma cearta lumea ca nu-i pun copilului masca la gura, ca-mi bat joc de el. pai si de ras cum mai rade, ii intreb?



[fac o paranteza patrata si inserez mailul maica-mii, ca raspuns la pozele cu toma razand:


'baaaiii, prea multe rasete...


tu la ce eveniment esti?

eu sunt in pregatiri pentru sambata mortilor,
am facut o prajitura de 2 ori.
va pup]

am sarbatorit valentine's day la scoala. nu mi-am propus, dar m-am intamplat in sarbatoare si-am decis sa n-o judec, cum faceam cand eram mai tanara si mai razvratita.
am primit o briosa de la gabi, un spaniol de 7 ani. un trandafir de la o profesoara americanca, o felicitare de la un psiholog filipinez (in care imi multumea pentru zambete si pentru ca il salut in fiecare zi). 
am dat briosa femeii de serviciu, am pus felicitarea in geanta si-am strans trandafirul la piept. la gradinita la toma m-am asezat in genunchi cum fac mereu, din respect pentru ziua lui petrecuta fara mine. el mi-a studiat atent inimioara desenata pe obraz si m-a mangaiat pe obrazul fara inima, din respect si el pentru desen cred.
restul copiilor s-au strans in jurul nostru si-am stat asa ciorchine si-am oprit timpul. am oprit surogatul asta de sarbatoare a dragostei, iubindu-ne. un baiat neimpacat mi-a strigat suparat: sa stii ca mai sunt si eu p-aici! i-am raspuns ca nu e nevoie sa planga si nici sa ma judece ca-mi imbratisez minunea la final de zi. si ca si la el o sa vina mami imediat si o sa sara in bratele ei, cum am vazut eu ca mai face. el a continuat sa planga si sa-mi spuna ca nu e suparat pe mine, dar ca mama lui prea vine tarziu. am povestit o vreme cu el, am incercat sa-i dau niste incredere. toma a gasit in geanta felicitarea in forma de inimioara de la filipinez. cand pliezi inimioara, felicitarea ia forma unei inghetate, iar toma a tot lins hartia hrliup hrliup, in timp ce eu psihanalizam cu dezamagitul.
trandafirul i l-am dat educatoarei lu toma. i-am spus ca l-am primit de la o profesoara minunata, dar ca il dau mai departe, sa nu se opreasca bucuria la mine. ea m-a pupat si am stat un pic imbratisate. avea nevoie de trandafirul ala mai mult ca mine. ce frumos ca s-a putut!

pe seara, dupa zbenguiala din cada, m-am lungit cu toma in pat si i-am zis: zi-mi de la gradi.
mi-a zis: anex clai! (adica alex cry). e minunat cum baiatul asta l-a afectat si pe toma in masura in care m-a afectat pe mine.
imi place mult rutina povestitului de la gradi. n-as sari peste ea pentru nimic in lume. 

apoi toma cere telefonul si zice: mamaiaia cake? e un filmulet pe telefon cu mamaia de la pucioasa, facand o negresa de craciun, aici in bucataria din cairo. ne uitam la filmulet si toma rade cu hohote de ied. le-a deprins de vreo 2 saptamani si le tot exerseaza. apoi vede un alt filmulet cu tataia de la pucioasa citindu-i o poveste, aici in dormitorul de la cairo. si iar rade ca un ied.

il sun pe tatalutoma sa-i spun ca n-am gatit decat niste biscuiti cu prune uscate si seminte. el ne raspunde ca intra intr-o sedinta pe la 10 jumate si ca mananca afara. toma ia telefonul: alo tati, clock? tati ii spune ca clock sigur ca clock. probabil toma intreba: baa, tu ai vazut cat e ceasul? care sedinta?
tatalutoma suna optimist. l-am vazut ieri pentru prima data in fata camerei, vorbind cu incredere despre agenda lui parlamentara. l-am iubit cu mandrie. ce mult ii doresc sa castige!
bine tati, pa, te iubim!
toma adauga: elefant?
tati raspunde: elefant!
tataiaia?
tataiaia!
mamaiaia?
mamaiaia!
bye mami, see you in the morning!
si toma adoarme usor, acum ca nu stie pe toti la locul nostru. 
un tantar survoleaza deasupra obrazului abia moale dar il razgandesc si.. si pe urma stiti voi!

duminică, 8 februarie 2015

despre elvetia si alte bucurii

uneori formulez povesti lungi in gand, pentru postarea imediat urmatoare de pe blog. apoi viata ma umple de treaba si nu reusesc sa scriu. epicul se destrama, ma viziteaza vinovatia. pun intamplari noi in sacul destainuirii si las timpul sa ma gaseasca libera cand o fi.
o intamplare de care m-am indragostit ieri spre exemplu: a cerut toma cu vaicareala niste humpty dumpty de pe youtube. i-am zis ferm ca e tarziu, el a insistat, eu am repetat ca stiu ce zic. el a stors 2 lacrimi in care eu am ales sa nu cred.
apoi tot el s-a dus la pachetul de servetele, a scos unul, si-a tamponat ochii semi-plansi si a pus servetelul la loc in pachet, ca si cand nimic nu se intamplase. ca si cand in lacrimile alea nici el n-a crezut.
l-am iubit mult si m-am tinut sa nu-l imbratisez, ca sa nu stric verticalitatea clipei, dar i-am spus ca sunt mandra de el.
m-a urmarit mandria multa vreme si inca ma intorc zambind la momentul ala.
apoi seara, cu capul pe perna mi-a zis: hamti oingi? vazuse el peste zi intr-o carte, o portocala cu maini si picioare si semana cu humpty dumpty; s-a hlizit atunci fortand deliciul situatiei. adica humpty e un ou, iar cineva indraznise intr-o carte sa dea portocalei ce i se cuvine oului. la culcare a rechemat bucuria aia mica pentru mine, dar cine stie cat de mare pentru el.
si am inteles ca mintile noastre functioneaza cumva la fel. ca si el cheama noaptea intamplatele inimii, sa le recantareasca, sa si le asume in drum spre vis.
tati a venit acasa tarziu, cand toma aproape ca inchidea ochii, iar bucuria s-a mai scris o data, cu povesti, cu chicoteli, cu somn cinstit.

azi ne-a vizitat un pustiulica elvetian, coleg de gradinita.
s-au jucat intens cat am copt eu niste pizza cu ton si-am baut o bere cu elvetianca-mama, foarte pe calapodul meu de altfel.
mi-era dor de cineva cu care palavrageala sa curga linistita, responsabila, relaxata si deschisa.
bine ai venit elvetia in viata noastra, cu toate ceasurile tale precise cu tot. toma ceasornicarul chiuie ca o gazda buna, pe la care abia astepti sa mai treci.

primesc din romania un mail cu zapada si mi se face dor de mami. de iarna stiutului meu.
in cairo ii tot da cu 29 de grade de vreo 3 zile. sa ne asteptam cica la un nou val rece, un fel de 23 de grade, poate si 2 stropi. brrrr

am aflat la scoala ca o micuta cu care ma conversez zilnic cu drag, e nascuta pe for for adica fix de ziua mea. asa ne-am bucurat de ni s-au facut ochii mici amandurora.
ne tot spuneam una alteia: uaau  Tia, i niu it, uaau mis corina, can iu imeagin? ieess, i niu it!



duminică, 1 februarie 2015

fuga la tara

in zilele in care praful imi blocheaza nasul si-mi miceste ochii, mi se face o lehamite de cairo si ma strabate certitudinea ca pe tara asta n-o mai curata nimeni. ca e prea mare, prea populata, prea murdara si prea impacata cu mizeria ei, sa se mai apuce cineva s-o lustruiasca si sa si razbeasca.
are partile ei bune, nu le neg, dar mizeria zilnica pe care egipteanul de rand s-a deprins s-o ignore, ma doare organic si-o sa ma doara cat mi-o bate inima la ei in batatura. daca ii dezvalui lu tatalutoma certitudinea asta, il ranesc in moalele visului. ii ingenunchez campania parlamentara. deci tac si trag praf in piept. o sa fie mai bine!
il iau pe toma la subrat si plecam intr-un satuc de langa cairo, doar doar lasam furnicarul sa geama, si ne retragem pentru o dupa amiaza, langa brazdele cu conopida si spanac, langa magarii albi de liniste, langa porumbei. aa si iezi, uitasem.
drumul e lungut. taximetristul o taie printr-un cartier sarac. la ei sarac inseamna colorat, chicios, intesat de oameni grabiti, animale de vanzare, tarne de fructe, plastic expus la colt de strada, sub forma de ligheane, cosuri, maturi, mopuri si orice ti-ar mai fi de folosinta in cocioaba.
imi atrage atentia un teren de joaca, larg si trist, in mijlocul caruia niste barci de fier ca la balciul copilariei mele, plimba inainte si inapoi pe apa sambetei, niste copii desculti si cu zambet curat sub obrajii murdari.
la orizont: blocuri. seci, ca o nuca cu ghinion.
in fata noastra, intr-o remorca, 2 femei imbrobodite bine rad in hohote. 
oi de vanzare, iepuri, curci, mandarine. un tractor plin de buchete de conopida tar tar taraie corect si fara dileme. viata curge simplu de murdara.
ajungem la tara. ochiul se spala in verde, lumina pica cinstit, praful nu mai supara.
toma danseaza. 
dau de o italianca din bologna stabilita in sat. ii vorbesc despre strazile ploioase de la ea de acasa si radem cu inima. vorbim egal in araba, italiana si engleza. 
ea face o pizza gustoasa, cu branza din sat care nu e chiar mozzarella, dar e prea buna sa ma supar.
costa 6 lire patratul, un pret onest pe care il cadorisesc cu bacsis gras. ma simt bine.
toma il sculpteaza pe humpty dumply intr-o bucata de lemn. dulgherul imi tine minunea in brate, iar ciocanul suna moale, dar ferm. toma nu zambeste. mestesugul asta nu e de luat in gluma.
incerc sa-i las baiatului bacsis. mi-l refuza si pune mana la inima. cand credeam ca supra oamenii s-au terminat, imi mai arunca egiptul un esantion.
o fetita de 13 ani imi culege o mana de spanac si-mi rupe o conopida de pe brazda. ofera si marar si patrunjel. le primesc, le platesc, ne facem gata de plecare.

strabatem iar cartierul sarac. iar ma supar pe prea multul situatiei, pe prea uratul, pe prea aglomeratul.

terenul de joaca scaldat in lumina apusului ma mai doare o data. 
toma adoarme. asa stie el sa adoarma mereu cand e de plans si sa se trezeasca cand e viata numa buna de gustat.
filtre de politie din loc in loc stau cu barba in arma sa nu uit ca tara inca fierbe. moaca mea de nelocalnica il atrage pe un baiat cu arma goala. citesc pe moaca lui ca nimeni nu i-ar pune gloante in arma, dar el nu stie ca eu stiu. crede ca m-a intimidat daca mi s-a uitat in ochi, dar cautatura mea l-a dezbracat de gloantele imaginare. l-am lasat despuiat in mijlocul drumului, sa-si pazeasca tara de raufacatori si m-am grabit
acasa, s-arunc spanacul si conopida in tigaie. 
toma povesteste din sat, tatalutoma asculta.
a fost o zi buna, deci?
of! raspund eu si las conopida sa sfaraie in loc de detalii.