duminică, 10 decembrie 2017

detox detox detox

trezit la 6:30. alaptat gogoasa de copil. strecurat afara din pat si incropit gogosi deadevaratelea pentru fratele de gogoasa de copil. facut si cafeaua. gogoasa de copil scancit apoi urlat apoi alaptat apoi tacut.
mic dejun frantuzesc, sa-i spunem, ca sa nu ne facem mea culpa pentru zaharul pudra.
toma fericit, lins pe degete.
dus la gradinita, pupat, te iubesc, te iubesc. oprit in parc pe iarba cu gogoasa de copil. respirat tihna, trezit copil, alaptat, schimbat, urlete, liniste. plimbat pe sub pomi, mers acasa, oprit in piata, luat lipii, lamai, marar, patrunjel, coriandru detox detox detox.
batrana ma intreaba: nu-ti dau spanac azi?
nu-mi da ca nu mananca baietii mei, raspund eu trista c-o dezamagesc. fa-te frumoasa sa te pozez, ii spun.
ea isi aranjeaza baticul si zambeste din toate tufele ei de salata.
iti amintesti cand mi-ai batut obrazu ca n-am si io un telefon pricopsit?
Ihi.
Ia uite-aicea! Si ma dau mare cu telefonul primit de la frati-mio, sa-l tina dumnezeu patron, ca bine mi-a prins cadoul lui cu ditai memory ramu si o camera jos palaria.
sa-mi aduci poza, striga ea cand urc in taxi.
hai ca vad cum fac.

miercuri, 6 decembrie 2017

filmul carusel al alegerilor mele de viata

credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata.
apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou.
apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul.
haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul.
apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva.
si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place.
cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca agitatia nu-mi mai prieste. am respirat adanc si am lasat burta sa creasca fara responsabilitati profesionale, fara ganduri amestecate, fara frici planetare.
uite-ma insa mama de doi, cu nopti rupte in 4, iar cu alaptat, cu dereticat, cu gatit, citit povesti la dublu, schimbat scutece, luat copilul mare de la gradinita, trecut prin parc, pierdut portofelul, ajuns acasa, panicat un pic, intors in parc, gasit portofelul cu chei, bani, acte.
am plonjat intr-un greu nou, cu minuni aferente. nu plang, nu ma plang. din taxi ma uit la un batranel cu tricou polo, scotocind intr-un tomberon. gaseste un cap de papusa. il studiaza, aranjeaza parul portocaliu de lana, curata obrajii de cauciuc si pleaca cu capul in mana. vreau un film cu scena asta. vreau sa n-o uit.
apoi vad o musulmanca in statia de la tribunal cu un copil infasat in brate. il iubeste cum ii iubesc eu pe ai mei. si vreau si scena asta in film. in filmul carusel al alegerilor mele de viata. al vitezei cu care ma repliez, al bucuriei cu care creez, al oboselii cu care gospodaresc.
ma opresc in fata unei usi-oglinda si incropesc un poster pentru film. cu un copil la piept si unul stapan pe sine, sub 3 stropi de ploaie, la 22 de grade in decembrie la cairo.



sâmbătă, 2 decembrie 2017

Intoarcerea la gospodareala micro

Canta toma in baie: look at me how fantastic i am, ciuribu ciuribu...
Tao imi da de inteles ca in 2 minute se pune pe plans deci o sa intrerup povestea si-o sa trec la alaptat, cum imi sade mie bine de vreo 3 saptamani incoace.
Mamaia si tataia s-au intors la pucioasa de nici nu stiu cand au trecut 9 zile. Parca a fost un vis. Se facea ca mancam bine, casa era curata, visinata visinata, galustele galuste, toma juca fotbal cu tataie si prajiturea cu mamaie, of.
Ce a durut plansul de dinaintea plecarii! Un plans ca un examen al sufletului. Capacitatea, treapta, admiterea ca minunile se termina mereu prea devreme.
Ne-am intors la gospodareala noastra micro.
Spal, strang, adun, gatesc mai fara gust, pictez cu toma, alaptez purcelul, schimb lenjeria, intind un rand de rufe, fug cu toma in pijamale sa cumparam niste spanac, banane, paine si lamai si-l las pe tao cu tatalutao pentru o vesnicie care dureaza 5 minute fix.
pe seara ne uitam la jumatate de film inghesuiti toti 4 in patul iubirii, pana cand bebelusia sa isi cere dreptul la foiala si se striga stop cadru pana maine seara cand incercam sa repetam figura.
Si daca pieptul nu m-ar durea de atata lapte si atata inima amestecand simtiri, poate ca as scrie mai asezat, mai atent, mai haios, mai atractiv.
Las nescrisele intr-o suspensie aproape trista.
Decembriele asta de 26 de grade incurca si el stiutele.
Impachetez scriitura si va imbratisez, care pe unde va doare.



duminică, 19 noiembrie 2017

Dimineti perfecte

Casa miroase a cartofi la cuptor cu marar, patrunjel, usturoi si stropiti cu de vin de mango facut aci in gospodarie, ca sa stie si purcelu asta de lapte ce gust are homemade ul.
Copilul mare e la gradinita iar mogaldeata doarme pe burta ghiftuita bine.
Imi iau o pauza de crackers de secara, halva de susan si un iaurt.
Trimit o musca in balcon si ma felicit ca n-am reusit s-o omor. Doar sunt pro viata. Pro decizii informate, mai strecor pentru cunoscatori.
I-am zis lu toma cand pleca la gradinita: doamne ce frumos esti. M-am indragostit!
Marita-te cu mine! Mi-a zis el si a ras dand capul pe spate.
Uite cat freshness la copiii astia, i-am zis lu tatalutomasilutao. Suntem doi expirati, am adaugat.
Poate tu, eu sunt fix in timpu meu, s-a aparat el tragandu-si izmenele peste tricou, iar toma iar a ras.
L-am scos apoi pe tao in balcon sa-i arat cum se simte dimineata.
Vaai ce i-a placut. Statea asa cu falca in briza. A latrat un caine, a strigat nenea cu painea, apoi nenea cu fier vechi si el a stat senin. A claxonat o masina, el s-a speriat si apoi a tremurat barbita spre plans, cat sa se topeasca toate sufletele curate ale lumii. Nu papusa lu mami! am zis. Si el a uitat sa inceapa sa planga.
Asta o sa cultive pamantu, i-am zis lu tacso. Iar toma e un cyborg deja. E stabilita.

vineri, 17 noiembrie 2017

Praf de stele peste praful metropolei

Sa dormi cand doarme bebelusul! Asa te sfatuiesc toate site-urile de healthy motherhood, asa iti repeta mecanic toate mamele care desi n-au reusit, spera ca macar tu s-o faci.
E 6 dimineata. S-a crapat de ziua peste camera mea cu nou nascut alaptat la cerere, langa camera in care toma si tatalutoma s-au mutat temporar, sa ne dea mie si lu tao spatiu de bonding.
O sa se strambe fanii mei lingvisti de atatea englezisme inserate in lirica mea, dar nu e timp de slefuiri ca acu se scoala purcelul si ma pune la treaba.
Imi iau si eu bucata asta a lui de somn ceresc pe pamant, de somn stelar in praful cairoului si imi scriu inima care bubuie de atata neincapere. Iar m-or sudui lingvistii, daca neincapere n-o fi corect.
Dar eu scriu cum curge sangele, nu cum potriveste mintea cuvintele in fraza.
Ma lupt cu vinovatia iubirii a doi copii. Ca si cand i-am promis pe nepromiselea absolutul lu toma, iar tao a venit sa ciunteasca din el.
Degeaba plang eu in dezechilibru hormonal incercand sa-i explic inteleptului de toma ca bebe e mic si ca are nevoie de atentie si ca nici fizic nu sunt inca cine pot eu sa fiu, el imi simte detasarea si mi-o reflecta intr-o oglinda a baterii obrazului, intr-un fel de: ai crezut ca n-o sa mai iubesti pe nimeni ca pe mine si uite, te-ai schimbat.
Desigur iubirea creste, nu se ciunteste pe nicaieri, o sa spuneti, si poate ca lacrimile cu care scriu nu s-ar usca de la sine, daca tatalutoma n-ar fi preluat cu tact toata grija pentru toma. Poate ca tacto vine de la un tata care isi face meseria cu tact.
Are grija sa-l tina pe toma in brate cat e tao la san, sa povesteasca de la gradi cat inchid eu un ochi, sa-i faca oua moi si mie ceai de anason.
Si e greu in 4 dintr-o data, dar e si minunat sa-l vad pe toma intrand pe usa si zbughind-o la tao sa-i dea un pupic.
Si striga tatalutoma: nu te-ai spalat pe maini si esti inca racit. Si eu plang ca se gatuie intentia asta pura a fratelui mai mare iar el intoarce gatuirea comportandu-se nefiresc de neglijent in orele urmatoare. In fine, n-o sa fie niciodata perfect, dar pluteste in aer iubirea. Trunchiata, adunata, compusa, ridicata la putere.
Inchei semi povestea, am mai eliberat inima, am uscat lacrimile. Se aud pasarele printre antenele parabolice ale metropolei consumiste. Le auzi tao? Si o pompa de apa. Se trezeste orasul. Tu poti sa mai dormi un pic ca n-a fost mama de bebelus pe lumea asta care sa nu multumeasca universului, lu alah sau ma rog, altor intermediari pentru somnul lin al pruncului si pentru pauza ei de oftat.

duminică, 12 noiembrie 2017

Intre iubiri

Inchei o sarcina luata pe slow down inainte. Ii pieptan buclele primului meu copil si stam in clipa asta care de maine n-o sa ne mai apartina doar noua. Acum eu pe tine: i will farm your hair up! ma anunta greblandu-mi ceafa in raspar.
Cum adica?
Adica fac asa un gard din parul tau scurt.
Bine ca esti tu gospodar. Hai sa ne grabim.
In taxi imi spune: mami, stiai ca se poate zbura peste continente cu niste pantofi speciali ca niste rachete?
Mi se pare cam complicat, zic si eu cu toata decenta din lume ca sa nu trantesc un: vezi ma de treaba.
De ce complicat? largeste el dezbaterea.
Ei toma, in viata asta eu o sa-ti povestesc ce-mi place mie, iar ce nu-mi place o sa afli tu singur de pe tableta sau de la tati in functie de interesele tale, ok?
Tu ce interese ai? Ma descoase el ca google cand vrea sa stie cu ce adds sa-mi bombardeze feedul.
Pai ma intereseaza nutritia, yoga de ex, raspund eu ca la scoala cand nu ma tem de profesor.
Pai ce vrei sa afli? Unde au facut yoga prima data oamenii? In strada probabil, incheie el eventualele mele curiozitati. Si canta: I am five
and I feel so alive.🎤
Cand avea 4 ani canta: I'm 4, have you met me before?
Ma temeam ca pentru 5 n-are rima, dar uite ca s-a descurcat.
Ne pupam, il las la gradinita, iar eu merg langa niste bananieri si ma asez pe iarba. Inchid ochii si las imprejurul cuminte sa ma asume fara frici, fara planuri, fara ganduri aproape.
Mirosul mi s-a acutizat iar. Copilul din burta ma anunta astfel ca s-a copt si ca de maine ne vom uita la aceeasi lumina.
Vin acasa si mananc o portocala. Poate pun niste castraveti la murat, niste mango la congelat si niste chiftele de naut la cuptor.
Ah si toma a cerut clatite. Cu miere si lamaie.
Va pup din ultima zi a versiunii mamalutoma. Lucrez la o titulatura noua unde sa-l inghesui si pe purcelu de Tao. 🐷

marți, 7 noiembrie 2017

probleme la caseta de directie si o lamaie

traversez o strada cu 5 benzi neoficiale de mana cu o prietena japoneza care nu stie daca sa se teama pentru ea sau pentru burta mea de luna a 9a. ii spun sa aiba incredere si-i relatez in jumatatea de minut in care slalomam printre masini cum m-am indragostit de tatalutoma cand m-a tinut prima data de mana intr-o travesare similara care acum 6 ani parea invitatie la suicid.
un taximetrist ne invita inauntru, eu aprob, ea ma pupa de nastere usoara, imi da o plasa cu mere si sare pe un fel de trotuar rupt ca masina in care m-am urcat eu.
taximetristul imi zice: stai pe stanga te rog io.
pai in dreapta ce are daca ma duc?
nu te duce ca e stricata masina.
aoleu si ma luasi asa gravida.
hai ca te duc usurel. ce ai baiat sau fata?
baiat, baiat.
bravo, alah e mare!
e baiat de comitet n-am ce zice. auzi da nu duci si tu masina la mecanic?
e, ba o duc, da n-am bani.
pai tre s-o cam duci ca nu e treaba. de cand mergi cu ea asa? de vreo 5 ani?
ha ha, 5 luni.
ai probleme cu directia, trage dreapta.
mama ce-ai ghicit! esti din franta?
rumania.
maama, si toata rumania e frumoasa ca tine?
e na, ca peste tot, mai sunt si uscaturi.

ia uite cum a cazut lamaia asta din pom. ma dau jos sa ti-o iau?
hai da-te, da mai pornim daca opresti motoru?
pornim pornim, rade el inca o data.
imi aduce lamaia si ne urnim ca in coasta la laculete. va las sa identificati voi pe google map unde in comuna glodeni se situeaza coasta cu pricina iar eu inchei povestea si merg sa beau o apa cu lamaie.