marți, 11 decembrie 2018

Știrile din sportul cu inima

Afară ninge mărunțel. Mă topesc de bucurie sub plapuma caldă lângă minunea de Tao căruia i-am promis un om de zăpadă maine dimineață.
Egipteanul de tatalutoma și cu egipteanul de Toma se uită la Liverpool- Napoli cu inima la Mohamed Salah- eroul nostru, scorrerul planetei în 2018, habib albi, cum i-as zice în arabă dacă aș da ochii cu el.
Hai să bată Liverpool elegant cu scorul necesar calificării cum a bătut si România la handbal mai devreme de-a crescut inima în noi.
Joacă si fundașul de Toma mâine un amical cu flacăra Moreni, hai să vezi ce mai urlu si p-acolo cu Tao la piept: infige-te bai Toma ca viața mai e și pe vână nu doar pe fragilisme.
Cam atât din sport, nu uitați că mai sunt 20 de zile din 2018, pregătiți și voi rezoluțiile, faceți pace cu ce nu puteți controla, clarificati-vă emoțiile, iertati cate un pic pe ici pe colo, dați daruri din dar primite să mai propagam făcutul de bine.
Stiti voi. Mai cu mâna pe inimă, mai cu urarile cinstite ca d-alea de complezență o fi obosit iarna.

joi, 6 decembrie 2018

Minuni pe ruta București- Pucioasa

A găsit Toma în ghete un pachet de abțibilduri fifa si niste ciocolata. Uau tati, ție ți-a adus o plastelină. Ha-ha, poate te-a încurcat. Nu cred, a zis tacso, îmi place, dar ți-o pot împrumuta pe drumul București-Pucioasa ca să nu te plictisești în microbuz.
Și uite-mă în maxi taxi cu 2 sarsanale, sugar la piept și copil cu plastelină, imaginând forme pe care să le ia coca magică.
Tao a sforăit tot drumul deci Toma chiar a putut modela în voie flori, case, ciuperci, ghete și câte și mai câte. Hai că uite ce idee bună a avut Mosul cu plastelina asta pentru tati și ce bine că el mi-a dat-o mie. Mă felicit și eu în gând și-l mut pe purcelul de Tao de pe brațul stâng pe cel drept.
Auzi mami, de ce miroase a țuică? Păi s-au urcat niste... mă rog, domni, care s-au încălzit un pic înainte și acum în spațiul ăsta mic respirația lor alcoolizată umple aerul. El își vede de plastelină acum că s-a lămurit și cu țuica.
Pe la Ulmi urcă o mamă cu un băiețel cu sindrom down cu nasul curgând. Aerul se mai imbâcsește un pic, dar vaporii de țuică dezinfectează cu succes. Îi soptesc băiețelului: bună! iar el urlă un bunăă entuziast care aproape că mi-l trezește pe Tao. Se așază în spatele meu, dar mă bate pe umăr să mai povestim.
A venit moș Nicolae? il intreb
El râde cu ochii și atât.
Scot din plasă una din ciocolatele primite se Toma.
Uaaau, exclamă el si mângâie folia ciocolatei cu degetele lui anormal de scurte. Buba! Îmi arată câteva pielite smulse și înțeleg ticul ăsta al facutului de rău sieși. Of, raspund.
El mă pupă pe brat prin geaca.
Toma se emoționează.
Hai să-i dăm plastelina. Că tu mai ai.
Toma ezită. Îi spun: e ca si cum îi dăm toate minunile modelate de tine in ultimele 2 ore.
Pai ele nu mai există.
Nu e adevărat, energia ta e acolo, bucuria, iubirea. De la Mosul la tati la tine la el.
Și i-o dăm. Băiatul explodează de bucurie. I-o dă mamei lui s-o pună în plasă. Ea zice: hai că mergem. El se stupefiază. Nu vorbește mult, dar fața lui e un dicționar de emotii. Ea explică scurt că s-au eliberat niște scaune mai in față. El mă trage la pieptul lui și mă pupă. Mi-l pupă si pe Tao pe cap iar ochii mei se umplu de lacrimi. Nu plang. Nici Toma nu plânge deși stăm amândoi gâtuiți în clipa asta grea. Ești prietena lui acum. De ce se uită in spate?
Fiindcă are o prietena acum.
De ce nu a stat aici?
Fiindcă în față are un scaun. Tu intre un scaun si un prieten ce-ai alege?
Prietenul, desigur.
Si el la fel, dar mama lui e obosita Toma. Toate mamele sunt, dar oboseala mamei lui probabil apasă cum eu n-o să simt niciodată.
I-ai dat niste iubire, rezumă Toma.
I-am dat împreună. Din ciocolata ta și din toate câte modelaseși.
Să fii atent Toma la oameni. Să le dai din iubirea ta. Că uite ce puțin am făcut și ce mult de fapt. Și-acum îmbracă-te că ne-am luat cu minunile și-am ajuns acasă.


duminică, 2 decembrie 2018

Intenții albe, maieuri vernil

Își doarme Tao febra cu felii de cartof în șosete iar eu îi respir încredere în ceafă cum am mai făcut-o.
Gerul crapă pietrele în iarna căreia atâta dor i-am dus că nici nu îndrăznesc să mă vait. Îmi văd cu inima caldă de încălzitul altor câteva inimi și meditez cu gratitudine de câte ori apuc.
Amestec rutini casnice cu bucăți de revelații creative la care mă mint că nu s-a mai gândit nimeni.
Mi-am luat de la second hand o rochie de seară pentru un crăciun -mexican să-i zic- c-o să-l petrec cu oaspeți din Ciudad. Am pus-o in masina de spalat cu mai multe haine albe care au devenit vernil, dar n-am timp să mă impacientez. Intențiile să rămână albe, că maieurile merg și vernil.
Am făcut o baie cu sare si ulei esențial de salvie și m-am umplut de feminitate cam cum scria pe prospectul uleiului c-o să mi se întâmple.
L-am fotografiat pe Toma lângă gagicuța lui britanică în timp ce-i spunea o glumă la care ea a râs cu capul pe spate.
Mâine încep o etapă nouă. Mut niște atenții, mă deschid unor copii, păstrez intențiile albe, maieurile vernil.

luni, 19 noiembrie 2018

În definitiv, ce primim?

Uneori imi pregatesc mintea peste zi pentru strigarile inimii, apoi peste inima vin altele si altele si prioritățile se schimbă și ajung să scriu franturi din toate cate au placut si au durut in ordinea în care conștiința alege să se elibereze de ele.
Mi-a placut zapada de dimineață ca un vis care s-a deschis cu ochii odată. Uneori în Cairo ma uscam de dor. Azi m-am intors la o bucată din mine si-am putut s-o daruiesc egiptenilor din brevetul meu de familie. Ah.
Mi-a plăcut și cum tao a început să mearga susținut de mobila, cu precautia lui de ceasornicar. Mi-a mai plăcut si exercițiul lu toma de independenta si apoi fastaceala lui din teama de neiubire.
M-au ingrijorat niste sarcini casnice, m-au bucurat niste impresii schimbate cu cateva prietene dragi. Am oftat, am asteptata n-am prea primit, m-am frustrat.
În definitiv, ce primim? Ce cerem, ce pretindem, ce ni se cuvine sau ce alege universul să trimită către noi într-o ordine in care intr-o anumită perioadă a lunii, să zicem când intra luna plina in zodia gemeni, ne bosumflam mai mult?
În fine, închid o zi, cu ea închid si neajunsurile.
Aleg o poza cu o plantă pe care mi-am facut-o cadou de la dedeman. Mi-am luat pseudo-lavanda asta si un covor albastru.
Să-mi construiesc frânturi de decoruri care dau bine in atlasul dorurilor, asteptarilor si primitelor.

joi, 15 noiembrie 2018

Minunea mea soft and strong

Ziua se trece la pline: inspecție la școală, interviu pe stradă, mers la dentist cu Toma, aproape leșinat pe acolo de frică mai mare ca a lui. Copilul meu de 6 ani, ințeleptul casei, alege să creadă in zâna măseluță și in mos crăciun- semn ca miracolele n-au legătură cu varsta.
Mami, sunt suparat pe tati ca se joacă pe tabletă in locul meu. L-am rugat sa ma ajute un pic, iar el nu mi-o mai dă. Of, toma. You know why? Pentru că atunci când se joaca devine copil. Toma zambeste.
Iti amintești cand mi-ai spus ce bine e sa fii copil? De-asta trebuie sa nu uitam sa pastram viu copilul din noi. Sa-l rasfatam din cand în cand. Mi-ai spus candva ca nu-ti dorești sa crești.
Acum imi doresc. Vreau nevasta si copii. Sa le iau tabletele si sa ma joc in locul lor. Am glumiiiit.
Înainte de culcare îmi cere dinții scoși azi ca sa-i pună sub perna.
Lasa-i, mă, in borcan ca se descurca zâna să-i repereze pe etajera si sa lase banisorii.
Ii dau lacrimile: Sigur n-o să-i placă de mine ca ma mișc prea mult în somn. Dar poate o sa zică: he was a brave boy, ca n-am plans la dentist.
Hai ca o sa-i spun eu c-ai spalat cartofii in seara asta si ai strans jucăriile lui tao.
Poate ca viata chiar este despre oamenii mari permitandu-si cateva bucurii de copii pe zi si despre copii asumandu-si câteva sarcini de oameni mari.
Te iubesc, Toma. Ești cel mai frumos mix de soft cu strong din viața mea. Sper s-o prind pe zâna lu maseluta să-i spun treaba asta personal.


sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Un selfie cinstit cât să nu uit de unde începe iubirea

Uneori fug aici pe blog ca într-o vacanță. Îmi iau si eu bucata de mine când doarme casa cat sa-mi oranduiesc minunile ca pe niște borcane frumos etichetate pe rafturile beciului sufletului pentru iarna gandurilor reci deși, ce zic eu aici, eu n-am frici reci. Mi-e un dor de zăpadă de-o sa plâng cald când m-o ninge pe nas cu Tao in brate, cu Toma sub aripa si de mana cu omu care mi-a făcut minunile astea cadou.
Sunt răcită pe sub toti ochii, inclusiv al mintii. Se joacă o infecție cu mine iar eu o amăgesc cu uleiuri esențiale combinând în neștire lavanda cu oregano, menta cu portocala salbatica, lămâie cu rozmarin. Of. Constat ca gândurile bune grabesc vindecarea si multumesc fiecărui suflet care mi se deschide. Mami îmi face o mască fina cu avocado, bărbatul își face milă și ma masează cu ulei de cocos pe tample, toma imi mărturisește că la gradi eu sunt cea care-i vine în minte cel mai des, tao umple casa de strigăte ma-ma ma-mm-ma si mor de iubire cum am mai murit cândva.
O doamnă pe care o admir din umbra, dar mai ales din lumina mi-a zis ca am cel mai curat zâmbet din on-line si am știut la ce se refera semn ca imi joc cărțile cinstit, dar tot mi s-a umplut sufletul de asumare.
Pe tricoul unui baiat de liceu scria free soul si m-am bucurat pentru el. Iar o gagicuta de a 4a m-a întrebat: doamna, la ora dvs pot să fiu eu insami?
Mi-am făcut și eu un selfie în chinga placutului de mine ca să nu uit de unde incepe iubirea.
Cateva prietene dragi mi-au destainuit niste miracole si m-am simtit norocoasa.
Un fost coleg mi-a admirat copiii si mi-a mărturisit tristețea ca nu-i are si el pe ai lui inca. Am rămas cu gândul la el. As vrea sa-i promit ce nu pot sa promit deci las pe seama universului nevoile lui, iar eu imi vad de fericire cum ma pricep si eu.
Cam atât din zona mea de virus.
Să vă protejați gatul, să alegeti cu chibzuială cuvintele si sa ascultati mai intaî cu inima și apoi cu urechea.

miercuri, 31 octombrie 2018

O cafea cu fagure de miere si ceva resilience skills

Copilul nr 1 se bucură de niste tabletă câștigată cu sudoarea desenatului a 15 ciuperci si 16 fluturi după cum cerea cartea de activități preșcolare. Cum sa ceri atâtea ciuperci unui baiat care nu consumă leguma asta? În fine.
Copil 2 adormit cu greu.
Oficial incepe viața. Îmi imaginez că sunt o femeie liberă, îmi pun aripile și zbor la frigider de unde imi extrag o patratica de ciocolata neagra cu portocala. Mai fur si un biscuit cu quinoa. Îmi fac o cafea si o îndulcesc cu fagure de miere, my new guilty pleasure.
Frunzaresc un site despre cum să-i ajuți pe copii să stress better si să develop resilience skills, acum că vreo 215 copii mi-au pus sufletul în palmă si se bazează pe onestitatea mea în a le face copilaria mai enjoyable.
Cam atât despre puterea clipei.
Să avem o zi caldă pe dinăuntru că pe dinafară s-a straduit toamna drăguța cât a putut.