duminică, 17 iunie 2018

cum inchid eu timpul in capsule

Ziua tace calda ca intr-o capsula in care inchid eu timpul uneori cand nu vreau sa investesc efort in drumuri.
m-am trezit la 5 dintr-un somn si-asa fragmentat de 17 ori de tao vinovatul si minunatul dimpreuna in acelasi scutec.
Am pus niste fasole alba la fiert, am consumat smoothie-ul, spalat muzguritul in chiuveta, balacit 10 minute, experimental potty training - checked.
Facut cafeaua, trezit casa, mini-pizze in cuptor. Toma mi-a zis: this pizza is terrific. I love you just for making it. Si eu am zis: ce bine c-am facut-o ca m-am ales cu niste iubire.
Am plantat iasomia, pus un creion-tarus in ghiveciul cu sapunica, si infipt un cartof dulce incoltit intr-un borcan cu apa.
Arata cam ca ca un sobolan, dar cand o sa se umple de frunze o sa ia forma de copac. Imi pun o manusa cu care spal vasele si fac o poza care n-ar fi avut nevoie de nicio manusa, dar parca se cerea niste rosu in compozitie. Traiesc si eu sa compun imagini, ce sa fac?
Tatalutoma a zis: si unde o sa plantezi tu ditai cartofu? ca lu asta ii trebuie pamant nu gluma.
Mai taci ma si enjoy the ride.
Toma ii pregatise o felicitare. Pai ziua mea inca n-a venit.
Nu-i nimic, a zis toma, te sarbatorim de mai multe ori.
Si daca nu ma chema tao fix asa: ma-ma ma-ma, semn ca sunt fericita nascatoare de minuni care dorm putin, va mai povesteam cate ceva.
Sa va fie duminica duminica.

miercuri, 13 iunie 2018

Meal planning si doruri ghiorlanind in suflet

Am gatit cea mai buna mancare de bame din lume. Pentru toma insa, niste leurda locala, de care probabil manca tutankamon la pranz cand se stramba la mancarea de bame a faraoancei-mama.
Am implorat baietii casei si zeii olimpului, precum si gasca lu ghandi si profetii cu barba sa fie liniste sa mai doarma tao o farama de timp, poate o ora doamne miluieste. sa inchid si eu ochii sau sa scriu aici pentru eternitate o postare fara intriga.
M-am trezit frustrata. Eram o femeie cu dor de mare, de zbor, de casa cu brad la poarta, in fine, cu doruri.
Mi-am scris dorurile. Le-am baut cu cafea. M-am dus in piata. M-am tocmit cat am putut, am admirat un copil, am batut obrazul vanzatorului de banane, el s-a lasat apostrofat ca ma iubeste. Asa e in egipt. Iubirea e in papucii murdari, in fruntile transpirate, in zambetele obosite. Asa iubeste strada. Brut.
Milioane de oameni transpirandu-si intentiile in tara cu cele mai multe zile de soare din univers.
Mi-am luat un snop bogat de telina. Mi l-am gospodarit astfel incat sa-mi ajunga pentru 7 dimineti de smoothie. Plannig, versatility, meal optimization imi suna in cap titlurile de nutritie.
Si cu dorurile ce fac? N-am zis eu ca mai mult de 10 minute nu stau in drame? De ce ma re-viziteaza ele ca sa ma doara? Eee. Ia ca o aplic p-aia cu when you feel helpless, help someone. Si pregatesc repede 2 papornite cu haine, prosoape, jucarii. Bai e incredibil cate putem sa dam din casa cand ne punem in cap sa aerisim dulapurile si mintea.
Am taiat si o rochie si-am facut din ea o fusta cu buzunare. Ca si cand mi-as fi luat o fusta, nu? Ah, o masina de cusut daca aveam! Schimbam lumea.
Fac un smoothie din telina noua. Il beau cu tao. Cealalta jumatate a casei vomita la asemenea oferta. Ei ce sa-ti spun! Nici nu insist. Un blamer si un complainer. Asa aleg sa -i numesc azi de doruri multe ce ma ghiorlanesc in suflet. Sa zica mersi ca nu le bat obrazu si lor ca lu ala cu banane.
Nici deznodamant nu mai incropesc ca nu mai am vreme.
Sa dati si sa primiti. Si sa mancati atent, va roaga fata.




joi, 31 mai 2018

Cat costa frumusetea?

mi-am propus o lista a realizarilor din ultima perioada pentru un boost de self-esteem sau cum zicea un nutritionist sarmant ieri intr-un seminar: for the accountability of the better self.
desigur ca ceilalti prieteni ai mei, durduliul de Buddha si gasca lui de baieti, despre care nu stiu cati aminoacizi consuma de fapt si cate taskuri zilnice au de parcurs, zic ca selful nu exista. Exista mental, perceptie, emotii, corp fizic si constiinta, dar toate sunt in permanenta schimbare deci o cuantificare a sinelui n-ar fi niciodata precisa.
cert e ca lista realizarilor trebuie facuta ca doar oameni suntem si ne place sa ne dam mari daca nu cu agoniseli istete macar cu detasari strategice.
prima realizare e ca foarte multe din schimbarile in stilul meu de viata sunt foarte putin costisitoare, iar asta imi da o super stare de bine fiindca tindeam sa cred ca banii sunt problema.
am eliminat din alimentatie glutenul si zaharul. desigur banii s-au dus catre alte tipuri de faina si foarte multe seminte, dar efortul constient care a urmat deciziei imi da zilnic o directie armonioasa. Nu ca o linie dreapta, ci ca un cerc fara graba inchiderii.
Apoi sucul verde pe care l-am introdus in rutina zilnica e de fapt cea mai ieftina minune din univers. Cel mai frumos cadou pe care puteam sa mi-l fac.
Experimentez, scot coriandrul, introduc menta, storc portocala, adaug caisa, pastrez telina, mentin verdele intens sau ii dau o nota pastoasa cand il imbalsamez c-o banana locala.
De dimineata mi-am pus in palma o picatura de ulei de masline si apoi am scurs restul de smoothie verde din blender. Am amestecat cu drag si mi-am facut o masca pentru fata si gat.
Si mi-am zis: uite ma cum ne poate apartine clipa daca ne dam voie la mai sanatos. Uite ce frumoasa pot sa ma fac singura.
Mi-a zambit Tao cu limba scoasa, murdar si el de telina pe obraji. Fa-ti un selfie frumoasa mea fara self, am vrut eu sa cred ca-mi zice.
Si mi-am facut. Aratam ca dintr-o alta viata, una fara internet, fara blender, fara Facebook, fara smartphone.
Sunt frumoasa bai Tao, pe toata telina daca te mint.
Cat costa frumusetea, m-a intrebat el, cel mai frumos al doilea copil al meu.
O constiinta curata, i-am raspuns si m-am dus sa pup tulpina de bambus pe care am am adus-o ieri in balcon.
Apoi mi-am informat barbatul cu privire la pupicul asta zilnic la care m-am angajat pana prinde Bambu radacini. A zis ca e ok.


luni, 21 mai 2018

Hai c-am salvat la planete de ma doare calea lactee

Ma trezeste tao la 5 cu niste gangureli pline de initiativa.
ce initiativa bai baiatule? Tu ai vazut cat e ceasul? Ceasul sunt eu, rade el din gura fara dinti si efectueaza o rotatie inversa acelor de ceasornic, cum de altfel facea si toma inainte sa-si asume patru-labele.
Ii dau 5 jucarii pe care sa le manevreze pana fac si eu un pic de tapping, respectiv ma bat in cap si peste ochi cu formula: oricat de mult as mai fi dormit, sunt cea mai fericita mama din lume, am copii sanatosi, am internet, am telina in congelator, barbatul inca ma mai adulmeca. serios.
tao s-a plictisit. niste lapte, o balaceala, un scutec reutilizabil, hai ca am salvat si planeta. stai in lada asta 5 minute ca n-o fi rau. hai mai ia 7 jucarii ca nu le-ai mai vazut de ieri.
Merg la bucatarie, ii fac un smoothie de piersica, banana si portocala, bea 3 sferturi, nu mai insist. Ce-ar fi ma sa nu-i dau decat cat are el chef sa bea? Ce atata: hai ca mai e un pic?
Gata, am spalat biberonul, cine mai pofteste, maine dimineata la 5. Alta balaceala, alt scutec reutilizabil. Hai c-am salvat la planete in dimineata asta de ma doare calea lactee.
Mami, chiar, ca bine zici. Niste lapte, ceva?
Pai n-ai avut ma smoothie?
Pai ai spalat biberonu ala cand sa iau ultima gura.
Bea ma, bea sa nu zici ca sunt fata rea. Hai ca s-a facut 6:30. Culca-te o ora sa ma duc si eu in viata mea. Sa-mi fac un suc de telina si sa ma dau mare pe facebook, ca daca nu-mi cultiv eu ego-ul mamica, cine sa mi-l cultive? Tac-to? Stai p-aci.




miercuri, 9 mai 2018

pretend killing is not my game

am promis ca scriu despre conflictul cu toma.
pai se face ca noi, parintii lui, based on trust ii dam voie la tableta de cateva ori pe zi, in functie de activitatile gospodaresti/ educationale/ fizice/ artistice pe care le-a parcurs pana la momentul 'escapadei virtuale'. am incercat sa controlez mereu calitatea, limbajul, non-agresivitatea videourlor pe care alege el sa le acceseze, dar copilul creste, iar jocurile agresive devin din ce in ce mai tentante.
am auzit azi niste impuscaturi dinspre tableta si l-am intrebat la ce se uita. a tacut. L-am pus sa-mi aduca tableta. Nu mi-a adus-o. Am mers eu la el si i-am zis ca ii interzic sa vizioneze jocuri agresive. A zis ok. Am iesit din camera, iar el a repornit jocul.
M-am intors frustrata ca niciodata fiindca era prima oara cand imi neglija cerintele cu atata dezinvoltura. I-am luat tableta din mana. S -a justificat ca e 'pretend fight si ca 'they don't die for real'.
Am urlat ca in alte case oameni mor sub bombe acum, cat ne certam noi. Fiindca asa e lumea nedreapta si unii cred ca pot sa ia vieti in timp ce altii cu nimic mai umani au creat jocuri de-a moartea pentru copii cu norocul tabletei ca instrument de recreere.
Si ca in casa la noi se promoveaza iubirea. Si ca in loc sa pretuim viata si sa oftam pentru cine moare nedrept, noi ne hlizim de-a pretend explosion. Pentru ca apoi sa fim agresivi cu fratii nostri sau cu alti copii la locul de joaca.
Urlam si el plangea. Speech ul meu il tintuise la perete.
I-am zis ca tableta merge la un copil de la scara blocului, care e de varsta lui numai ca n-are pantofi, water bottle cu world cup sau lego. Ii tremura barba: nu, te rog.
Nu ma mai ruga. Ti-a adus-o tataie acum 7 luni. I-o dam si copilului din strada pt 7 luni. Ca sharing is caring, no?
S-a cutremurat la perspectiva asta, iar eu am murit un pic pe dinauntru vazand ce victime devin copiii nostri in casa cu noi.
I-am adus 4 foi si un marker. O sa desenezi urmatoarele scene: 1. Noi certandu-ne. 2. Tu ieri muscandu-l pe tao de deget. 3. Tu si Gabri cand v-ati zgariat in parc si 4. Jocul la care tocmai te uitai.
S-a speriat si lacrimile nu se mai opreau: nu pot sa desenez bad stuff. Ba o sa poti, cum ai putut si sa le faci desi stiai ca ma dor. E timpul sa ti le asumi.
Nu vreau sa desenez.
Atunci tableta merge la copilul din strada.
Fine! a urlat pentru ultima data.
A luat foile si a desenat tremurand. I se schimonosea fata retraind situatiile, dar nu s-a oprit. La final s-a inseninat.
L-am chemat sa mi le arate si ne-am imbratisat.

Si poate ca a fost o lectie prea grea pentru un copil de 5 ani, dar se moare suficient in lume iar noi asistam pasivi la masacru. Nu pot sa fac pace cu gandul ca pistoalele de jucarie, jocurile de strategie, pretend killingul sunt parte din copilarie. Nu intr-o dictatura militara. Nu in ritmul razboaielor care ne aduc mortii in casa pe facebook si ne implora sa luam atitune.
Asta e atitudinea mea. Pretend killing is not my game. In 10 ani de lucru cu copiii lumii am interzis orice forma de agressive play, am confiscat pistoale, am promovat iubirea. Si daca a fost nevoie sa strig ca sa ma fac auzita, am strigat. Ca in desenul de azi.

marți, 1 mai 2018

Viata e minunat de grea. Ramai in minunat

Nu scriu despre prapastiile gandului, nici despre cumpenele sufletului ca m-am angajat sa propag pozitivul, iar daca am apucat sa ma minunez azi, apai minunile sa mearga mai departe.
Mi-au placut niste flori minuscule, mai mici ca toporasii romanesti, niste flori cat unghiile lu tao. Era plin de ele prin iarba, le-am calcat si le-am multumit.
Si mi-a placut cum toate furnicile carau cate cava. Taman cand crezi ca a stat timpul, ca nu bate vantul, ca nu misca nicio frunza, ca doarme copilul, ca ti-ai oprit orice gand care apasa, furnicile cara cate un miez de ceva dinspre undeva catre altundeva. Semn ca totul se schimba, se re-rostuieste. Si gandul care apasa revine.
M-au impresionat si niste plante pe care am uitat sa le ud de dimineata si le-am gasit dupa-amiaza lesinate de caldura. Le-am resuscitat cu toma cu o galetica de apa si am stat langa ele sa o bea. Si ne-am minunat impreuna cum incepusera lesinatele sa se intremeze, sa se ridice catinel sub ochii nostri. Semn ca viata creste daca o uzi. Am putut sa vad cu ochi de om cum tremura o planta band apa.
Mi-a mai placut si cum s-a speriat tao la baie de sunetul masinii de spalat, desi era la mine in brate. L-am pupat pe obrazul moale si i-am zis: of ce mic esti uriasule. Semn ca tot bebelus e, oricat de armonios ia in greutate. Si ca la mine in brate o fi bine, dar fricile tot mai apar.
Iar cand l-am lasat cu toma pentru 5 minute, i-am gasit zambindu-si. A zis toma: thank you tao for all the love. Cause we wouldn't know we have all this love if you were not here.
I-am multumit lu toma si l-am pupat sa vada grasanul de tao cat il iubesc pe primul meu nascut, schilodu asta cu suflet ancestral.
Apoi dupa ce am pus sugarul la culcare, am meditat un pic cu toma. Cand efectuam noi niste hmmm-uri, l-am intrebat daca simte vreo durere. A zis ca lower back spre middle back.
Apoi am meditat tinandu-ne de maini. Si am simtit durerea lui. I-o luasem.
Serios.

luni, 30 aprilie 2018

ciu-ciu luna roz

noaptea piramidelor geme sub praf. ii deschid paclei geamul si-o invit peste linistea din casa.
ma uit dupa luna roz cum au promis-o esotericii din gasca mea virtuala. nu vad nimic. nici luna plina nu mai e ce era odata. s-a scumpit si asta dimpreuna cu dolaru. pe furtuna mea de nisip daca va mint.
si chiar aveam de gand sa ma uit la ea cu toata pironeala si sa efectuez cateva hm-uri intru restructurarea moleculara.
m-ati intrebat ce cursuri mai fac. pai un pic de herbal medicine, niste food revolution, energy healing, empowering.. nimicuri dinastea de gagici. daca mi-ar fi zis cineva in facultate c-o sa-mi pun copiii la somn peste 15 ani si-o sa ma apuc de studiu fara presiunea vreunui examen, ci asa dintr-o dorinta draguta de mai mult awareness, as fi zis: vezi ma de treaba.
v-am zis ca mor de cald? V-am zis.
Beau al 7lea borcan de apa, va trimit toata energia mea buna, rea, acu dupa posibilitati. Ca voi stiti ca daca are d-aia buna, va da fata, da daca are si ea ofuri, s-o scutura de ele cum o putea si daca o-ti suspina pe la malu marii sau pe la cuibu dorului, sa ma purtati intr-o jumatate de zambet si sa ziceti: te-ai uitat ma la live-urile lu cori? nu ca e mistoaca?