miercuri, 20 martie 2019

Dimineți domestice și inevitabilități

zi începută la 6:30 cu nevoia lui Tao de a deschide toate ușile casei, tras tot de pe mese, mușcat din dimineață cu toată pofta lui de 1 an si 4 luni de viață.
omletă, ceai, cafea, trimis copilul mare la grădiniță, pus orezul cu legume pe foc la 7:30. Spalat o mașină de rufe, fiert o oala de sapun cu ovaz, coaja de mandarine si carbune activ. Plămădit si niste pasta de dinti dacă tot am deschis borcanul cu cărbune. Tao mi-a stat agațat de picior ca un pui de maimuta, deci am umblat asa prin bucatarie cu atasament. I-am facut un smoothie de banană cu mure si catina din congelator si l-am depus in pătuț cat sa etichetez si eu pasta de dinți și să dau sapunul la răcit.
Se facuse vreo 10 numai, iar eu parca incepusem ziua alaltaieri.
A apucat sa se dea și cu capul de un colț de mobila cat sa întrebe tacso: aoleu, de unde cucuiul asta?
Ei, din viață. Doar un pic s-a lovit.
Toma: da mami, numai ca ce înseamnă pentru tine 'doar', pentru tati e o catastrofă.
Ei, Toma, te-ai prins. It's the way you want to see it.

marți, 12 martie 2019

workshop cu lapte

Încep ziua cu 5 ateliere de engleză la grădiniță. Rain rain, go away.. râdem, glumim, suflăm nasuri, împărtășim nimicuri cu ditamai sensul. Citesc o poveste, alăptez copilul, dansăm, ei urlă de bucurie, o fetita le face semn să urle mai în șoaptă ca adormit bebelușu lu doamna.
Vin acasă, inima e plină deja iar ploaia nici nu s-a oprit. Arunc într-o geanta 4 printuri din blog si o mână de cosmetice cu suflet pentru un atelier femeiesc joi la București. În altă geanta arunc 10 scutece, 2 schimburi de haine si notitele pentru emisiunea de mâine în care abia aștept să dezbat educatia pentru fericire.
Îmi iau copiii si traistele si merg la trenul de 4 fara 10. Sa le pui fesuri, mai mama, ca ploua, se ingrijoreaza maica-mea, dar ploaia e semn bun, ii raspund si o intind la gara. Tatal copiilor îmi scrie ca a aterizat, după turbulente zdravene. Eu zic: am incredere în tine. In ce sens? Întreabă el. În sensul că nu te-ai speriat. Si-i trimit o poza de la atelierul de dimineață. Oo, workshop cu lapte, scrie el recunoscandu-si copilul sugand pe sub cartea mea de povești.
Te iubesc, zic.
Asta clar, conchide el, tulburat de-atata aterizare.
Hai că ploua la Pucioasa ca la Londra, mai adaug eu să micsorez distanta.
Lol, o scurtează el și ne întoarcem fiecare la preaplinul zilei lui.

duminică, 10 martie 2019

administrarea finanțelor

Ung călcâiele febrile ale lui Tao cu ulei de măsline în care am zdrobit un catel de usturoi și-am picurat un complex antimicrobian. Știe febra ce face, iar eu nu-mi dau timp să mă îngrijorez.
Primesc o comandă de cosmetice si îmi adun gandurile, emoțiile, ingredientele. Toma insistă să plamadească si el. Îi dau o ceșcuță in care își amesteca la masa lui un pic de sampon făcut de mine cu o linguriță de bicarbonat si un pumn de condimente de spaghete, 2 stropi de ulei de strugure și niște zeama de portocală. Bravo, Toma, sunt mândră de tine. Acum gata cu bălăceala ca am treabă.
Why are you always so stressed about the cosmetics, mami?
Because I send to people some tiny containers that need to be very well prepared and carefully packed to not disappoint them.
Mamaie, vrei sa cumperi cosmetice făcute de mine?
Hai ma Toma că iau. Cât costa?
Cât vrei sa dai, 1leu de exemplu.
Ok. Ia un leu. Ce mi-ai vândut?
Pai e ce vrei tu sa fie, dar eu i-aș zice mai mult șampon.
Mamaia curăță florile primite de 8 martie de mine si de ea. Toma, zice ea, nu vrei sa cumperi flori?
Ei, hai, să iau pentru mama mea. Cu cat dai una? Pai un leu. Pai hai, da-mi 5.
De unde ai 5 lei? Pai i-am facut lu Radu un masaj de 4 lei si ți-am vândut tie un șampon de 1 leu.
Auzi mami, I was joking about selling and buying.
It's ok, am zis, I read that the relation you develop about money when you are around 7 y old will determine your attitude about finances all your life. So I guess you will do fine.
Thank you for helping me with the cosmetics today and for washing your hair with your own shampoo rich in bicarbonate.
Îl aud cum îl învelește pe Tao si ii spune: e cam ocupată, dar vrea să-i tina pe oameni departe de sintetice.

miercuri, 20 februarie 2019

Lună plină și oboseli cu sens

mi-am pus o perna electrica in ceafă sa-mi treacă junghiul cu care m-am trezit ieri dimineață și-mi adun gândurile zilei intr-un buchet proaspăt demn de toată luna asta plină la care nici nu ma uit de teama copleșelii.
M-am bucurat azi cu plâns pe dinăuntru de cosmeticele pe care le-am conceput, de ganduri de la suflete din univers care au ajuns să le incerce. M-am bucurat și de câteva îmbrățișări esențiale, de râsul lui Tao cand s-a urcat pe o scară să se poată uita în curte la gaini. M-am bucurat si ca Toma s-a spalat pe dinti cu pasta mea cu cărbune si a zis: uau, îmi place. Tatalutoma, nu că pentru Tao aș avea alt tată, dar asa i-a ramas numele lu omu ăsta cu care m-am asternut eu la viață, a avut si el o zi foarte buna si uite ca s-a propagat si energia lui in aer si am gustat toți cate o bucățică.
Mă culc istovită de-atata emotie bună, hai c-a  fost de treabă luna asta ca o mămăligă.
Închid clasorul emoțiilor, scot perna electrica de la ceafă și îmi trag pleoapele ca o cortină peste scena zilei. Am jucat bine!

miercuri, 13 februarie 2019

Din bătătura vibrantă a sinelui meu

Beau un ceai de ghimbir pentru nevocea mea de ieri. Compun o poezie pentru Toma că are și el nevoie la grădiniță la carnavalul meseriilor.
Tao doarme cu o figurină peppa pig în palme, uite ca s-a făcut si el mare, are molar nou si isi gestionează o cincime de nevoi singur.
Mă doare capul. Dar e plin de ghiocei în gradina si de sarcini duse la bun sfârșit în prima parte a zilei că nu mă mai vait. Strang 50 de rufe, mai bag vreo 23 la spălat, tușesc în rastimpuri, s-a răcit și ghimbirul, il răstorn in ibric si-i mai dau o șansă.
Si uite cum documentez o rutina domestica, cu satisfacții mici în univers, dar necesare în batatura vibranta a sinelui meu mereu cu treaba.

joi, 7 februarie 2019

cea mai frumoasă întrebare din lume

M-a întrebat Toma înainte de culcare un  lucru care m-a revelat, bulversat, înmuiat și ce verbe de surpriză absolută or mai exista in dicționarul emoțiilor.
Conversația a decurs în engleză, dar eu aici o reproduc in română că nu e cazul să mă dau mare cu engleza familiei ci vreau doar să propag minunea pe care am trăit-o.
A zis el asa:
Mami, vreau să știu daca ție iți pasă de toți copiii nenascuti, semințe plutind în univers pe lângă lumea pe care o știm noi.
Uau Toma, ce intrebare frumoasă, poate cea mai frumoasă pe care mi-a pus-o cineva vreodată.
Mi s-au dilatat ochii incercand să cuprindă starea de constientizare, dar si un plans neplâns.
Mie îmi place viata toata, Toma, cu oamenii din ea. Cu unii ne potrivim mai bine, cu alții nu ne-am dat poate timp sa aprofundam, dar da, iubesc și toată viața nenăscută plutind pe lângă lumea știută, să se nască cine stie când. Of, mulțumesc!
Apoi el a zis: nu stim ce fețe au, fiindca nu au inca, dar eu îi plac oriunde ar fi.
Si am vrut mami să-ti mai spun că sunt foarte fericit că sunt in viață, ca tu ești mama mea si tati tatal meu. Apoi a plâns. Dintre atâtea semințe, puteam să nu fiu, dar sunt!
Si eu sunt foarte fericita sa fiu mama ta, Toma. Îți iubesc mintea, fricile, revelatiile, construcțiile dincolo de imaginabilul meu.
Noapte bună, copilul meu de 6 ani, nascut prin mine să mă înveți viața.

miercuri, 6 februarie 2019

femeia, băi, femeia!

Mi-am acoperit sapunurile cu o folie si las gerul să le închege până dimineață când o să merg într-un suflet să le verific. Sapunuri din ulei de turte de măsline ninse tihnit la început de februarie. Așa o sa scriu pe etichete.
Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca daca n-am creat azi creme, anti riduri si săpunuri cu copilul la piept de nu ma mai opream. Sa mi le innobileze ninsoarea de la noapte după cum au spus busu si alti proroci.
Si ma gândeam asa în timp ce luam eu parte la ședința asta de meditație colectiva în mijlocul harjonelii copiilor mei, in vuietul dezumidificatorului, strangand rufele uscate cu mecanica femeii pe care n-o mai întreabă nimeni: da tu strângi așa zilnic rufe curate si murdare si ele tot nestranse par: cum vrea femeia, băi, să le facă pe toate câte și-a pus ea in cap si zbârnâie si le mai incurca, dar mai ales le descurca, si oboseste si s-ar văita scurt, ca sa nu mai piardă si timpul altora și urlă la copilul copil si el, na, si apoi respira adânc ca pe insula tropicala din poveste.