joi, 30 aprilie 2015

dream big!

am pus un cosulet pe birou si-am invitat profesori, parinti, copii, sa scrie un vis si sa-l depuna in cos. poate ca stand laolalta, visele se incalzesc si se ajuta unele pe altele sa creasca.
regula jocului: pui un vis, ai dreptul sa citesti unul. 
la sfarsitul zilei, trec asa prin vise sa ma binedispun.
jocul curge frumos. cosul se umple.
un copil isi doreste sa devina fotbalist, profu de sport o marire de salariu, doamna de la hr sa slabeasca, profa mea de gradinita vrea sa se marite cu un diplomat, psihologul din filipine vrea pace in lume, colega mea de la administrativ il vrea sanatos pe sotul ei.
copiii ma intreaba: mis, you really think this works?
of ma copii, nu sunt Santa. nu pot sa promit. dar daca voi credeti tare tare in vis si-l puneti aici la caldurica, s-ar putea sa se implineasca.
intre atatea evaluari de sfarsit de an scolar, cu temeri despre cum te vad superiorii sau cat de serios ti-ai facut treaba, vin eu cu cosul asta de vise, sa mai scutur tensiunea.
am atatea de pus la punct azi si ma tin de vise.
pe biletelul depus de mine in cos scrie: i dream of a garden. pana una alta, am uitat apa deschisa pe acoperis, aproape c-am distrus casa, am strans ieri la apa 2 ore cu tatalutoma nervos cum nu l-am vazut niciodata. imi venea sa rad cand urla ca sunt o inconstienta.
toma se balacea despuiat pe langa noi, crezand ca i-am adus marea la picioare, pe acoperis. ne-a ajutat mult. imi place ca pot sa contez pe el.
a facut pipi in apa aia care nu se mai termina. scurgerea se infundase de la atata pamant depozitat pe acoperis, in eventualitatea gradinii la care visam.
am venit eu cu ideea salvatoare de a ne folosi de un furtun cules de taica-mio de pe strada, cand ne -a vizitat la craciun.
cu furtunul asta si cu principiul vaselor comunicante cred ?!? am varsat apa din galeti, intr-o conducta de scurgere, atasata cladirii. numai ca tatalutoma a trebuit sa suga niste apa din furtunul ala, ca sa inceapa sa curga. nu i-am mai spus ca toma a facut pipi. nu era momentul.
ne-am imbratisat toti 3 cand am terminat treaba. 
o sa sarbatorim diseara cu un gratar pe acoperisul spalat si-o sa revisam visul gradinii suspendate.





sâmbătă, 25 aprilie 2015

cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.

doarme toma ca o carte deschisa.
a alergat, s-a catarat, s-a tarat printr-un parc cumsecade, pret de vreo 4 ore. l-am adus acasa plin de nisip si l-am depus cinstit pe pat sa-si odihneasca oasele istovite de-atata initiere.
are un camarad elvetian, mai sprinten ca el, dar deloc competitiv. imi place prietenia lor asumata.
i-am gasit langa un arbust, conversand cu o pisica. pisica nu fugea de ei, iar ei n-o deranjau.
toma o striga pisa, iar younis o striga pussy. apoi amandoi radeau de cat de haios suna limba celuilalt.
eu cu mama lu younees conversam despre un copac din israel, menit sa rezolve cumva toate problemele umanitatii. ea mi-a adus niste seminte care arata a inceput si sfarsit de lume in acelasi timp.
mi-am promis brusc sa ofer anul asta oricarui aniversat, cu orice ocazie la care ma intamplu, niste semnite, un ghiveci si o punguta de pamant. inima imi spune ca n-o sa dezamagesc pe nimeni.
dupa-amiaza e moale si calda. curge incet. cand toma doarme adanc, se odihnesc si dumnezeii.
tatalutoma e suparat ca am dat drumul la apa fierbinte, fara sa ma asigur ca toma nu e pe langa cada. n-am luat in calcul ca toma a crescut cam un cm in romania, deci a ajuns cu usurinta la jet si s-a semifript, pret de 2 lacrimi care l-au bulversat pe tatalutoma pentru 2 zile. degeaba am pupat degetul si-am incercat sa justific neglijenta.
acum stam amandoi pierduti in masinile noastre de calcul, el programand, eu narand.
nu vorbim, dar are soarele grija sa puna pace peste razboiul parenting-ului nostru.
poate fac niste fursecuri cu rosii si busuioc, sa mai rup monotonia.



joi, 23 aprilie 2015

n-a zis nimeni c-o sa fie usor!

m-am trezit la 6 si 10, am mancat niste zacusca, am baut o cafea buna si-am trecut in revista cu tatalutoma provocarile zilei. 
toma a primit cadou extra jumatate de ora de somn si-am refuzat sa ma ingrijorez c-as intarzia la scoala.
camasa asta ti-am luat-o eu? m-a intrebat tatalutoma admirativ.
da da, apas eu pe raspuns semn ca-l complimentez pentru alegere.
auzi, curmalele s-au terminat fiindca ai mancat si tu din ele? intreb eu numai ca sa stiu daca toma chiar a mancat atat de multe.
daca nu mai sunt, inseamna ca s-au terminat! taie tatalutoma curiozitatea mea cantitativa.
nu te acuzam, vroiam doar sa inteleg cate zile ne-au ajuns cele pe care le-am cumparat.
cred ca a inteles si el ca a fost taios, asa ca il aud din baie cum deruleaza numarul curmalelor in minte si cum detaliaza raspunsul. 
suntem bine.
arunc tocurile in geanta, incalt balerinii de cursa lunga, asortez un inel de plastic si merg sa-l trezesc pe toma.
l-am invatat sa le spuna doamnelor de la gradi: good bye ladies si lui ii place asumarea asta. cred ca si femeilor de serviciu le place. 
ma priveste zambind. azi si mami e lady.
cere pe olita cartea cu povesti de suflet, de la mamaia.
nu e gata de plecat la gradi, desi e imbracat, mancat, are cartea la subrat.
ca sa-l introduc in lift ii dau vestea ca azi tati o sa-l culeaga de la gradi si-o sa mearga impreuna la o inghetata.
fata lui straluceste. suntem in lift. mami, tati icecream!
ieeei, celebrez eu compozitia zilei: sedinta grea cu parintii la mine si quality time la toma si tati.
soarele e sus? e sus!
ochelarii mei luati de la magazinul cu facaturi sunt gata sa ma poarte prin zi.
vantul e mai rece decat am preconizat, dar n-a zis nimeni c-o sa fie usor. 
in taxi toma e cuminte ca o lalea. ne gandim fiecare la ale lui.
mami, I like mamaia! imi spune el de nicaieri, iar eu stiu deja ca vestea asta o sa-i incalzeasca inima lu mamaie, imediat cum o sa deschid calculatorul.
de cum ajungem la usa gradinitei el incepe sa planga.
doamna confirma ca in rastimpuri o aminteste pe mamaia, semn ca ii e inca dor de pucioasa.
il pup pe obraz.
sta drept, nu se agata de mine. imi face cu mana cu lacrimi cu tot.
sunt mandra de demnitatea lui si-i spun ca-l iubesc.
n-a zis nimeni c-o sa fie usor!

marți, 21 aprilie 2015

limba inimii si limba mintii

as vrea sa pot sa povestesc in tihna, dar tara asta  in care abia m-am reintors, imi fura toate clipele.
scriu pe fuga in 3 agende diferite, in functie de ce gasesc pe birou, in geanta sau prin vreun sertar. imi promit in fiecare dimineata prioritizari eficiente si pana seara reusesc sa amestec toate prioritatile mintii cu neprevazutul inimii, astfel ca tot obosita ma depun pe pat.
aleg gandurile de care nu sunt inca sigura si le astern in limba inimii. pe celelalte gata dospite, le caligrafiez in engleza.
bifez la intamplare obiective deja atinse. nu mai stiu cand le-am documentat, dar am incredere in buna lor intentie.
vizite scurte in fiecare clasa, sunt multumita de prospetimea cu care mi s-au intors profesoarele din vacanta. 
omar ma imbratiseaza, imi arata o piscatura de tantar care i-a afectat vacanta si imi marturiseste la ureche: I want to go with you everywhere! are 4 ani. ii spun ca am ales deja un alt barbat sa ma insoteasca prin viata, deci e cam complicat. 
o fetita plange zguduit fiindca si-a pierdut capacul de la sticla cu apa. incerc s-o linistesc, dar nu e chip. mama ei o sa o certe cum eu nu am habar.
microfonul anunta bus number 7, iar ea se zguduie si mai tare: trebuie sa plec, asta e autobuzul meu! 
ma ridic pe varfuri si arunc cu toata speranta o privire prin curtea scolii. 350 de copii isi taraie ghiozdanele in drum spre autobuze, spre limuzine.. spre fel de fel de mijloace menite sa le duca epuizarea acasa.
universul imi scoate in cale capacul roz al sticlei fara capac si zbor ca o acvila sa-l culeg. reperez fetita in drum spre bus number seven si-i arat surpriza. lacrimile ei deznadajduite stralucesc a bucurie. daca le gusti, toata sarea e miere de-acuma.
necajita e salvata. ne imbratisam. nereusitele de peste zi nu mai valoreaza laolalta nici cat un capac de plastic. sticla se inchide, viata e iar frumoasa.
ma detasez pret de 5 secunde si incerc sa conturez un meniu pentru masa de seara. poate ca ardei umpluti. sau poate ca nu. inchid meniul cu puterea imaginatiei. 
ma intorc la agendele mele amestecate. le inchid pe toate, cu puterea mainilor.
trec ziua la bune. merg sa-l culeg pe toma de la gradi, sa-i aflu povestile. s-a facut baiat mare cu jumatate de pipi in scutec si jumatate la olita.
l-am intrebat: toma, what is love? mi-a raspuns dintr-o bucata: humpty dumpty! 
nu-mi fac griji pentru cum isi construieste ziua.



luni, 13 aprilie 2015

sa nu uitati sa traiti!

se inghesuie zilele fericite unele intr-altele, se incarca inimile, se unesc zambetele, se triaza ofurile, se pun la dospit ganduri proaspete.
toma zburda liber, asuma cuvinte romanesti, bucura oameni la tot pasul.
vinul de casa amesteca grijile si le scutura de frici. nimic nu doare.

in tren, o tanti care merge de la constanta la targoviste, s-a indragostit de toma. fata ei a murit de cancer, sotul ei a murit de infarct, nepoatele ei cresc singure in germania, dar o suna zilnic fiindca ea le-a mai ramas.
ea merge sa faca pastele la un var de-al ei, fara dinti, dintr-o comuna de langa targoviste. el a intampinat-o la bucuresti si merg impreuna pana in satul lor natal.
sper sa te simti bine la noi!
ea: o sa ma rasfatati?
el: da, da. adica tu ne spui ce nu iti place si noi repetam greseala. ha ha..

ma sfasie mortile din viata ei. ii spun ca e foarte puternica si ea zice: stiu!

eu vreau sa plang, dar nu e timp. ea a facut pace in inima ei, iar eu ma iau cu degetul aratator al lu toma care descopera orizonturi verzi prin geamul murdar al personalului de 12:35, in directia bucuresti -targoviste, cu plecare de la linia 6.

mamaia mi-a zis: de ce latra fa mama bluza asta pa tine? asa a insit acuma? doamne fereste! mai umbla una cu o patura pa ia, o batuse barbasu.
ee, s-a schimbat lumea fai mamica! ia fetili barbati barbosi acuma! adauga ea cand intra tatalutoma cu un buchet minuscul de floricele in mana.
pai ce nu le-am vazut io in iarba? le-ai luat d-aci din gradina!
eu ii traduc barbosului, dar el e prea plin de zambete sa se lase afectat.
mamaie sunt fericita ca te-am mai vazut!
pai sa stii ca si io! si imi arunca ea in cap cu florile aduse de barbos.

sunt frumoase venirile acasa. dam si primim. surprindem si ne lasam imbratisati. unii oameni ne tin mai mult ca altii la piept. imi place asta.
cu unii vorbim degeaba. mereu m-am intrebat la ce sunt bune cuvintele goale. de ce ne vorbim cand nu ne trebuim? de ce ne e frica de liniste?

unii copaci sunt mai drepti decat i-am lasat. cerul e mai clar cu fiecare reintoarcere. apusul nu-si mai termina rozurile.

cozonacul e de data asta cel mai pufos.

toma picteaza nemarginirea pe oua de gaina din curte.

iarba pudrata cu nasturei invita una-doua la tolaneala.

vantul carlionteaza ceafa lu toma iar mainile lui murdare de viata refuza spalarea.

si sa tot mai fie minuni de inramat in tabloul vacantei asteia.
ma opresc. merg sa fac o cafea.
sa nu uitati sa traiti!