joi, 30 ianuarie 2014

de la capat

am facut un ceai de anason, mi-am uns nasul cu ulei de patrunjel si-am taiat o ceapa pe dindoua, depunand elegant jumatatile una la capul lui tomica dormind si una la capul meu scriind. fie ca aceste odorizante miraculoase sa suga toate bacteriile care ne-au ingenunchiat sprinteneala ultimelor zile.
copacul de iasomie din fata casei s-a despuiat de tot. o ia de la capat. il inteleg.
la lectia asta mereu am luat 10, fie ca era randul meu la ascultat, fie ca trebuia sa improvizez.
gradinitele pe care le-am vizitat cu cateva saptamani in urma au inceput sa sune. ca sa vedeti doamna corina ca ati lasat un CV la noi si ca arata frumos.
ma dau si eu mare si le raspund ca va trebui sa-mi verific agenda intrucat am mai multe oferte in momentul de fata, dar ca o sa revin cu un telefon.
am inceput sa miros abordarile, sa prevad simbriile, sa trec peste cordialitati, sa cantaresc oferta si sa ma dumiresc repejor. una dintre gradinite insa, cea de la care aveam cele mai entuziaste asteptari, ma vrea pentru o pozitie executiva. salariul nu e mare, dar e decent. dublul rusinii. toma e inclus si el in aventura. 
[s-a uitat in ochii mei dupa ce am inchis telefonul si mi-a zambit cu sarm de om mare. zic: da ma, am zis da, ce sa mai.. cred ca o sa fie mai bine si de tine ca la gradinita asta prea nu aveati de niciunele in clasa. cat sa te holbezi la celialti bebelusi fara o carte, fara o muzica, fara jucarii?
ma intreaba: si io pe d-a moaca? pai da cum ma? pe bani? ar trebui sa le tai bilete la poarta sa te gadile. 
sa ma gaaadilee? 
nu ma, ma hazardam si io. vezi ca ma pun astia ca un fel de directoare, ai si tu grija cum faci caca, adunat asa in scutec.. sa nu ne facem de ras. 
da ma, pai te-am incurcat io vreodata? da lapte o sa imi mai dai? 
dau dau, ca n-oi seca de atata directorat, pleznimi-ar sacoul de bunastare]
acum ca gluma a fost râsa, inima doare deja pentru cei 7 copii cu care mi-am petrecut ultimele 2 saptamani. si pentru parintii lor, fata de care m-am angajat la un drum nedrept de scurt. dar nu plang. nici copacul de iasomie nu plange.

am mai inchis relatii, mi-am mai luat la revederi dureroase.
conducerea actualei gradinite s-ar putea sa aleaga sa nu ma plateasca fiindca mai rau i-am incurcat. sunt gata sa beau si pentru nereusita asta. s-or aranja in curand platile si pe strada meritelor mele. 
am timp intre demisie si reangajare sa vindec laringita si sa vizitez o prietena. apoi cu glas nou, cu incredere si cu toma de mana, sa las primavara sa-mi intre in piept.

vineri, 24 ianuarie 2014

vise, lectura si bombe

mi-am dorit dintotdeauna sa pot sa reproduc scena aia magica din love story in care fiecare citeste cartea lui cufundat in bucata lui de canapea si timpul amandurora curge cald, cuminte si la fel.
si s-a intamplat in dimineata asta, neprogramat, sa adoarma toma, tatalutoma sa vrea sa-si vada filmuletele despre foot square gardening, planuind gradinareala lu peste in balcon, iar eu sa ard sa incep ultima carte a lui plesu (sarumana simina de dar)
imi placea dispunerea asta tihnita orizontal vertical vertical. am desfacut o bere si-am facut niste floricele. hai noroc.
 tatalutoma decide ca trebuie neaaparat sa incerc gradinareala asta eficienta la gradi, iar eu imi propun sa conspectez minunea de carte si sa-i traduc macar sublinierile ca prea sunt atatea intrebari existentiale si raspunsuri curate pe care i le-as impartasi.

tihna se rupe brusc cu un telefon despre locatiile bombardate dis de dimineata de fratia musulmana. tatalutoma tasteaza linkul unui canal de stiri si gradinareala se amana.
m-am plictisit de tumult politic, de razvratiri sangeroase. imi vad de citit. toma isi vede si el de vise. tatalutoma se scuza pentru o ora.
dar ne iubeste si sigur aduce o salata verde cand vine.

miercuri, 22 ianuarie 2014

visez la un vin bun

cairo e un amestec perpetuu de curat cu murdar, de rupt cu nerupt, de praf cu sclipici; coafuri insarmalite se preumbla printre capete smerit imbrobodite,  masini luxoase isi fac loc printre carute si biciclete ponosite, pietonii isi poarta grijile printre magari si pisici. 
egiptenii sunt atat de familiarizati cu haosul, ca uneori nu mai stiu daca ma doare pentru mine sau pentru ei. tatalutoma crede ca peste tot doare, justificand ca in tari ordonate dor alte aspecte, care aici de atata dezordine s-au sentimentalizat. ca in tari mai drepte oamenii se deprima, se sinucid de plictiseala, aici inca mai pretuiesc viata, asa murdara cum curge ea.
imi cere niste timp sa incerce sa indrepte si aici lucrurile, dar abordarea lui e de un umanism care uneori ma incurca, asa ca tac, sa nu ma ranesc. am promis sa invat sa ascult.
ca sa nu ma deprim privesc des cerul. ca sa ma invinovatesc de placere ma uit inspre un cuptor de paine, ca sa ma reimprospatez ma uit la o caruta cu mandarine, ca sa ma tin preocupata vorbesc cu toate pisicile, ca sa se lege toate armonios, ma uit la minunea de toma. l-am facut din dragoste si el stie. are cei mai frumosi parinti si are 2 perechi de bunici pe pamant, plus o strabunica. n-are dezamagiri. nu tine suparari. calca sesin, zambeste magic. topeste inimi, reda sperante.

ma tot intreb daca ducand o viata mai usoara, mi-ar fi mai greu sa extrag esenta?
daca avand acces la arta, m-as lenevi?
daca niste haine noi m-ar face mai mandra de cine am devenit.
daca o strada curata nu mi-ar mai spune nicio poveste?

visez la un vin bun. sa ma asez pe canapeaua asta si sa-l servesc la strada. sa ma uit la mizerie cu seninatatea lui toma si cine sunt sa imi ajunga.



marți, 21 ianuarie 2014

de-ale gospodariei

la gradi copiii au inceput sa ma strige 'mama' din greseala. nu-i corectez. ma invelesc cu confuzia lor pana la prima pauza, cand merg sa-mi alaptez copilul de-adevaratelea si sa-i miros imprieteneala cu ceilalti bebelusi. e unu tuciuriu care mi-l tot trage de par. toma alege sa rada de gest, poate poate tuciurilul renunta. inca nu...
4 batute fix. toma saluta portarul. iesim. vorbim cu 2 pisici, cumparam un buchet de broccolli, 2 cepe si 3 castraveti. un brutar ii intinde lu toma un pateu cu branza. lasam asa..
ajungem acasa. nu stiu cu ce sa incep.
reincalzesc un strop din cafeaua de dimineata, spal muntele de vase, pitesc si broccolli-u in cuptor, culeg din mers rufe, servetele, prosoape, resturi de biscuiti de pe jos. deschid cate geamuri pot. ud busuiocul din balcon, bietu busuioc..
toma bangane niste oale de aluminiu in bucatarie. 
binecuvantata fie aceasta banganeala care imi da timp sa pun un borcan de castraveti la murat.
banganeala a luat sfarsit. amin. toma cerseste ceva de pe masa, orice. ii dau un biscuite de ovaz. castig 2 minute. arunc niste rufe in masina de spalat. intuiesc o fericire necurata si ma avant in camera. toma imi butoneaza laptopul. chiar dorim sa restart sau mai bine cancel? cancel sigur ca da. si laptopul se sustrage din mainile neastamparate. se porneste vaicareala. ii dau o teaca cu 2 arahide. iimmm. e buna de lins niste clipe. mi-o intinde. i-o sparg si i-o dau inapoi. iar am niste clipe libere. aproape ca nu stiu ce sa fac cu ele. cand sa ma decid, pac primesc inapoi arahidele, sa le maruntesc si sa i le mai dau o data.
ma supun. iar ma lasa in pace.
fug la masina de spalat, pac detergent, pac balsam, power, start.
cersetorul de toma mai vrea ceva, orice..
calc pe cojile de arahide, inteleg cata mizerie e pe jos. refuz sa ma ingrijorez. ii dau jumatate de lamaie. o linge bombanindu-ma.
dau drumu la masina de spalat. opresc focul la cuptor. miroase bine.
toma nu mai poate. 
da-o in lamaia mea de oboseala, da-mi niste lapte si lungeste-ma juma de ora. auzi si cat dorm, da macar cu matura, fa si tu ceva!

joi, 16 ianuarie 2014

smartbus si-un apus

am primit de la irlandeza mea de suflet nu doar un prosecco fin ci si un calendar cu capre care se cocoata in copaci. o incantare.
l-am aninat deasupra chiuvetei de la bucatarie, sa mai schimb un gand cu suratele in timp ce spal vasele.
capra de la ianuarie chiar imi seamana. uscata, dar zvelta, toata un zambet, toata o cautare. nu ma scapa din priviri pana nu termin de lincaghit- vorba lu taicamio- toate farfuriile. ma anunta vigilenta ca pe 16 ianuarie avem full moon. zic bravo spilcuito, chiar sa stii ca n-am prea inchis ochii azi-noapte. 
am tot pritocit ganduri de educatoare proaspata, mi-am facut planul activitatilor. imi place sensul asta nou, responsabilitatea asta colorata.
si-mi mai plac plimbarile de la ora 4, cu toma- chinga-mi in jurul braului. ma intreb de cate ori sa-l pup sa compensez dorul de peste zi. imi zice sa nu ma mai gandesc la asta, ca nu exista raspuns. ne suna tatalutoma. raportez emotiile zilei. e mandru de noi. i-l dau si pe turturel care zice: da!.. apoi tati mai intreaba ceva, iar toma ofteaza. raportez suspinul si primesc suspin si din partea cealalta. suntem bine.
hopaa, un smartbus care deserveste cairo-ul de vreo luna incoace, cu wi-fi la bord, ne face cu ochiul. san'fatima? intreb, aiua! mi se raspunde.. si urcam.
tomica te poti uita la filmul asta artistic cat ma conectez si eu la net.
calatoria decurge civilizat si straniu. toma infuleca 2 banane sa se asigure ca nu visam. ne dam jos la destinatie, multumim si ni se raspunde: anytime. 
toma cere porumb copt si se face voia sa.
apoi mai vrea o lipie si-o procuram si pe aia, calda.
si ne plimbam incet, mancand paine. din loc in loc dam peste niste guri de canal mici si patrate, cat sa urce pe ele 2 pantofiori marimea 21 si sa stea acolo 2 secunde, stapanind lumea, apoi sa se dea jos, sa muste din paine, ca sa se urce pe urmatorul. cine a comandat patratelele astea pe calapodul lu turturel?
plimbarile cu un copil te invita sa te uiti des la cer. sa stai si tu cu capul in sus asa cum sta el tot timpul, sa te simti si tu mic, sa tintesti apusul printre ramuri, sa te minunezi de pusderia de nori dezlanati. 
e weekend. ce de timp avem tomica. poate bem bere diseara.

marți, 14 ianuarie 2014

despre libertate si alte iluzii

stau cu toma la san si cu laptopul pe genunchi. punctez ziua succint, iar daca n-apuc s-o fac, ma culc datoare la voi. iar daca imi scade apa din oala cu cartofi, ramaneti voi cu povestea si tatalutoma fara cina. gata. turturel doarme. ma scot din gura lui pe furis si merg sa dau focul mic la cartofi..

am fost la gradi azi, cum am promis, cum a ramas stabilit, cum ne-am asumat.
el a plans in reprize, dar m-a iertat. m-am tot intrebat incercand sa ma concentrez pe ale mele, cum curge timpul la el in minte. cum trec minutele dupa ce dispar cu totul din raza lui de ingrijorare. cum reuseste sa se remonteze si sa danseze, iar apoi cat doare readusul aminte ca e printre straini?

mi-am curatat clasa, mi-am sortat materialele, am stat pe langa doamne 'expermentate' ca sa vad cum se face educatie si sa stiu si eu de maine. 
un baietel dus in lumea lui mi s-a lipit de pantaloni, de obraz, de degete. de unde stie el ca o sa fie la mine in clasa de maine? de unde m-a ales el deja? il cheama nur - lumina.
cand a venit vremea, mi-am incalzit o fasole la bucatarie si-am schimbat 2 glume cu bucataresele. mi-a zis sefa oalelor cu orez si loboda ca sunt frumoasa. asa zic egiptenii cand ii cuceresti, nu neaaparat ca ai fata simetrica si corespunzi vreunei norme estetice, ci ca esti om frumos, de treaba cum ar veni.
i-am multumit si eu de eforturi. nu de alta, dar aflasem ca tomica a gustat loboda si i-a dat verde.

ziua s-a impachetat repede si ne-am regasit pe la 4 topiti intr-o imbratisare de care si eu si el aveam nevoie ca sa mai fim oameni si pe seara.
mi-a zambit istovit de dor si l-am pupat prea mult pentru o mama care lucreaza in aceeasi cladire cu puiul ei. doamna din palestina mi-a zis ca e mandra de atitudinea lui, ca nu fura jucarii din alte maini, nu impinge si nu urla. ca plange cand si cand, dar cu fiecare zi mai putin. il iubeste deja, iar el zambeste cand ea zice asta. ce pui generos am!

sarim in prmul autobuz rosu. biletul costa 1 lira.
o gagica foarte imbrobodita mi-l preia din brate iar el nu plange. se scufunda la pieptul ei si are incredere ca n-o sa-l las acolo pe veci. schimb 2-3 vorbe cu musulmanca. o intreb daca a votat azi pentru constitutie. imi sopteste vinovat ca nu. 
nu stiu cat de la curent sunteti cu evenimentele, dar jocul politic de pe scena egiptului e cam asta: cine merge la vot, automat zice da constitutiei, implicit da armatei. cine nu merge, lasa de inteles ca sustine fratia musulmana. nu e un joc cinstit, ca de altfel niciun referendum de neunde, dar pare un joc necesar.
in fine..
se elibereaza un loc la geam.
ii multumesc gagicii care nu stie ce face nevotand si merg sa ma odihnesc. toma- de obicei un vulcanic, mi se lipeste de piept si inimile noastre isi schimba ofurile de peste zi.
cand ofurile se vor fi epuizat, calatoria e gata si ea.
imi fac loc printre subrate si imi iau la revedere de la musulmanca.
toma ii face si el cu mana. ea rade curat.
coboram si ne amestecam cu multimea; incerc sa gasesc o solutie pentru restul de drum pana acasa.
un taxi cu o mamaie in dreapta soferului opreste langa noi. mamaia ma intreaba unde merg. raspund, iar ea ma invita inauntru.
ii multumesc de generozitate si ea zice un fel de fugi de-aici mai fata ca doar nu te las in strada cu copilul in brate.
e o babuta haioasa si treaza. soferul e mandru si el de alegerea ei.
o intreb daca a votat. nooormal, imi raspunde., da, da, da, de 1000 de ori da, semn ca vrea sa scape de fratia musulmana cu orice pret, deci si de gagica din autobuz.
mentionez ca si mamaia e imbrobodita, dar se vede treaba ca pe ea n-o imbrobodeste nimeni.
imi iau niste secunde bune sa ma minunez de femeia din mine, libera de dilema murdara a constitutiei netarii mele, de femeia din autobuz, libera si ea in iluzia ei si de mamaia din taxi, mai libera ca noi doua la un loc.
toma captivul ma cauta de lapte.
inca un pic mami.. si te eliberez!







luni, 13 ianuarie 2014

If to love each other is the job, then the happy life is the salary

ehei dragii mei, mamele mele, uitati-ma o romancuta prapadita dand cu mopu in cairo, scuturand presurile si asteptand o irlandeza de suflet sa ne calce pragul, sa mai depanam povesti globale la un foc de tabara in balcon si la un prosecco adus de ea cu grija de irlandez, de la mama lui, respectiv din peninsula in forma de cizma cu toc, de care si eu si ea suntem legate prin fibre despre care o sa povestesc in alt context, ca altfel nu mai apuc sa pun punct acestui carnat de inceput de poveste.
am fost chemata finalmente [uite cum imi da tarcoale deja italiana] la discutia cu sefu al mare, la gardinita de care va povesteam mai alaltaieri.
mi-am pus niste cizme rosii, brici, cadou de la anca din italia, hop deja alta coincidenta.. 
dom director a simtit sa-si aprinda 2 tigari in timpul conversatiei, semn ca eram puternica.
toma a asistat si el la negocieri, semn ca mereu vom fi unul.
s-au impartit cartile. plansul fusese plans.
mi-am vazut clasa, maricica, aerisita, ferestre largi, renascentiste, balconas la strada, cu mocheta pe care sa-mi asez mogaldetele de 2 ani jumate si sa le cant ten little indians. dom director mi-ar fi dat o tanti sa ma invete ce si cum in primele zile, i-am zis sa faca ceva mai util cu tanti ca io simt sa intru in paine si ii promit ca stiu ce zic. a fost momentu in care si-a aprins a doua tigara.
salariul e un pic peste cat am plans initial, atat cat sa pot sa strecor si taxiul in toata tevatura, deci sa ajung la treaba cu cizmele de doamna neprafuite.
l-am dus pe toma la clasa lui sa planga si el de acomodare, sa-mi rupa sufletul, dar sa-mi arate inca o data ca e deasupra a ce cred eu despre el.
doamna lui, o palestinianca cu inima pe chip, mi-a comunicat necesitatile ei saptamanale in ceea ce mi-l priveste. a fost placut surprinsa sa afle ca toma nu mananca lactate sau carne, nu consuma cosmetice sau medicamente, deci e un baietel necomplicat.
mi l-a adus dupa 3 ore marturisind ca e un copil special, ca si atunci cand plange, nu e un scandalagiu, ca a dansat, a aplaudat, s-a dat in stamba din prima, a socializat frumos cu ceilalti bebelusi. asa m-a apucat o caldura pe dinauntru si l-am strans la piept, iar ei i-am multumit pentru cine e; ea a zis: nu-mi multumi frumoasa mea, ca asta mi-e meseria si iubesc copiii. el e un om frumos si n-am facut decat sa-ti spun.
am plecat senina spre casa, povestindu-i lu tomica bucata mea de zi fara el.
ne-am oprit la un magazin cu semnite, pastai, fructe uscate si tot ce nu stiai ca exista, dar ca e bun de rontait. am cumparat de 10 lire caju si-am pus la cale viata noastra ocupata, de marti incolo.
am petrecut seara band bere si povestind cu tatalutoma fiecare picatura din zi, asa importanta cum se desfasurase ea la toma in univers, apoi la mine in univers si in definitiv in universul nostru norocoso-comun.
toma a dansat si a venit la mine si la tati pentru imbratisari repetate.
o auzi tomica? zicea tatalutoma, deja vorbeste despre copiii ei si despre clasa ei si despre balconul ei cu povesti. uite-o ce frumoasa e cand radiaza.







joi, 9 ianuarie 2014

ultimul plans

ziua a inceput cu o ploaie torentiala si cu certitudinea mea ca nu mai pot sta fara job. avem nevoie de bani, toma are nevoie de prieteni, iar eu am nevoie de un sens lucrativ, ca sa nu iau in serios toate micile tragedii cu care e asezonata viata de casnica.
mi-am propus 2 gradinite azi, ambele in zone bune, un fel de cartierul primaverii si de strada polona din bucuresti.
ploaia a stat repede, ca-n procesu alegoric din calin file din poveste, cand natura se face fata de treaba si participa la bunu mers al chermezei, incropind in santu din fata casei nuntasilor, o nunta a gazelor. tre sa va mai amintiti!!
m-am plimbat asa cu turturel mana in manuta pe sub arborii plouati. strada curata de sub talpi ne ducea nu spre gradinite, nu spre joburi, ci in trecut, la o viata mai fara griji. ghetele mele de doamna anuntau paznicii cladirilor scumpe ca stiu cine sunt, ca am planu facut, ca mai pot sa zambesc desi asa as plangee..

toma saluta in rastimpuri cate un paznic pe care il gaseste mai bun la suflet pesemne. nu inteleg cum isi selecteaza el oamenii de salutat, dar am incredere ca stie cui zambeste. 
asa mic cum e, imi insufla incredere de acolo de jos si-mi ridica fruntea pana mai sus decat credea mandria mea ca poate tinti.
imi aranjez mana in manuta lui si el ma strange, nu ma lasa la greu.

prima gradinita se viziteaza si se taie de pe lista. nu mai enunt motivele, va rog sa ma credeti pe cuvant, ca sa apucam azi sa mai si gatim.
a doua gradinita e spatioasa, ferestrele sunt largi iar doamna investita cu autoritatea 'educationala' ma place de la pirma ocheada.
nora ei e romanca, o fata de milioane, cica. de ce n-ar fi?..
ajungand la milioane, jobu ar fi de maine al meu, numa ca doamna de treaba si care ma iubeste deja, imi spune cu mana pe inima ca banii pe care sefu e dispus sa mi-i dea sunt sub asteptari. atat de sub, incat inima mea se rupe si plang. nu plang sa primesc un salariu mai mare, plang pentru ca stiu ca am un compromis de facut, ca acasa nu mai e de stat, ca deocamdata asta e viata.
imi place camera bebelusilor si ingrijitoarele rumene in obraji emana daruire.
mereu m-a pacalit tara asta rupta, cu oamenii ei calzi.
doamna ma lasa sa plang, ma trange la piept ca o mama, ma intelege si ma invita sa ma gandesc bine.
toma adoarme la pieptul meu obosit de plimbare, de vizite, de drama.
ma opresc din plans. cred ca a fost ultimul.
nenea care da banu nu e azi in gradinita, deci pe duminica ar trebui sa ma sune el si eu sa merg sa zic da.
merg intr-o gradina in care am mai fost. ma asez pe banca pe care am baut o bere pe furis cu tatalutoma, cand toma nu era pe lista.
il asez langa mine pe banca, cu capul pe genunchii mei si-l las sa-si continue somnul. consum toata tristetea si ma limpezesc.
decat sa stau acasa cu el si sa ne plictisim intr-un final unul de celalalt, mai bine deservesc societatea, pun niste zambete pe vreo 13 fete de copii, il integrez si pe turturel intr-o comunitate bebeluseasca si acoperim juma de chirie cu rusinea de salariu. hai ca e bine

imi propun sa fortez un pic josnicia si sa iau spre casa autobuzul. un parcagiu serviabil in papuci cu sosete opreste un autobuz pentru mine. mult spus 'opreste'. aici nu sunt statii, iar masinile nu opresc, ci incetinesc cat sa te poti arunca inauntru sau inafara, dupa caz.
un nene din ciorchinele uman din autobuz mi-l preia pe toma din brate, fara sa-mi ceara acordul. se intelege ca nu pot sa ma echilibrez in picioare cu tot cu bebelus. toma incepe sa planga. domnul il leaga putin. printre niste subrat-uri/ subrate ( vedeti voi care e forma corecta) il asigur ca nu l-am parasit. nenea il preda unei doamne care sta jos. doamna isi face si ea treaba leganandu-l pe toma. poarta ochelari de soare pe ploaie si gaseste in sfarsit o utilitate pentru ei, sperand ca toma se va arata interesat. toma intoarce capul. normal. sunt scanata de toti ochii de amarati care-si deplaseaza saracia cu autobuzul asta mai amarat ca ei. asa mi-a trebuit daca am urcat cu ghete de doamna si geanta de piele. toma tace. ii spun clar ca daca l-as tine in brate, ne-am cam pravali. informez curiosii ca sunt romanca si ei imi apreciaza araba, ii ureaza sanatate lu tomica si ne promit un egipt mai bun.
intreb cat costa biletul. 2 lire, aflu.
am 1 lira jumate sau o hartie de 20.
calatorii rad de hartia mea de 20, semn ca e prea mare pentru un astfel de vehicol. doamna cu toma in poala scoate juma de lira si-o adauga lirei mele jumate, ca sa ma scuteasca de penibilul schimbarii bancnotei. multumesc.
tot drumul nu fac decat sa ma intreb daca voi putea sa cobor din zbor cu tot cu tomica.
soferul imi citeste gandurile si opreste pret de 2 secunde. uita-ne jos.
ma mustra constiinta ca nu mi-am luat la revedere de la toti amaratii ca care am comunicat in bucata asta de drum.
toma ma invita sa nu mai pun extra greutati pe constiinta. ai invins mami!





miercuri, 8 ianuarie 2014

fara TV

nu avem TV acasa.
mereu am visat la un astfel de lux, iar tatalutoma s-a dovedit un om atat de simplu incat sa-mi implineasca visul asta complex.
creste toma senin jucandu-se cu pietre, cu capace de plastic, cu lemne. rasfoieste carti primite de la fel de fel de suflete generoase, reumple de sens jucarii vechi, de care s-or fi plictisit alte minuni de copii inaintea lui. 
am descoperit pe net niste desene animate de prin 2002, moi si cuminti: 'pingu'. au o grafica intentionat-saraca, dar sunt pline de emotie. personajele vorbesc intr-o limba a nimanui, asfel ca toma nu se simte singur.

apoi mai e un cantecel de care s-a indragostit pe youtube si din cand in cand i-l pun sa se topeasca de bucurie aplaudand si fredonand. dar la fel de bun ca ala n-am mai gasit alte clipuri, deci nu fac compromisuri, doar de dragul unei lalaieli pe fundal. poate sunt cam stricta.

avem o lista de filme bunute pe care mi le-a trimis dragu de frati-mio si din cand in cand mai scoatem cate unul pe tarla si il vizionam toti 3.
toma chiuie anticipativ.

se aseaza intre noi, confirma miracolul cand cu unul cand cu celalalt si apoi nu-si mai dezlipeste ochii pana spre finalul filmului. daca oboseste, trage pe stanga, dar de cale mai multe ori la un punct la care intriga s-a cam epuizat, iar scenele se mai lungesc un pic spre umplerea celor 91 de minute impuse de industria vizualului.
oricum, nu ca e al meu, dar nu stiu sa fi auzit de un alt copil in jurul varstei de 1 an, in stare sa urmareasca un film de oameni mari pana la capat.
spun de oameni mari fara aluzii ieftine, ci sugerand ca nu e vorba de vreun film de animatie nascocit sa tintuiasca mogaldetele pe canapea, ci asa de o poveste usurica de viata, cu ras si cu plans, cu intrigi, cu neputinte, cu niste oameni care se pupa, cu masini gonind fuga fuga spre fel de fel de treburi, fara culori stridente, fara contraste intentionat amplificate.

extazul lu toma se manifesta in momente cheie, semn ca nu se uita ca prostu, ci ca a prins pilda pe care regizoru si-a dorit din toata inima sa ne-o transmita. din cand in cand ma intreaba pe limba lui cate ceva si eu zic: da mami, doamna e mandra, dar o doare, sa stii. sau da mami, el i-a zis asa s-o supere, dar stie si el ca nu asta simtea. uneori mai facem asa, ranim ca sa nu mai suferim singuri. e tot o forma de altruism.

imi place putinatatea asta pe care o dedicam tehnologiei. simt casa mai plina de adevar, asa alandala cum s-o prezenta ea la fiecare final de zi. si sunt mandra ca atunci cand ne uitam la cate ceva, suntem toti 3 acolo. sensul se muta de la unul la altul, lectia o primim impreuna, vina - atunci cand se strecoara- se dizolva mai firesc.
nu stiu ce surprize a mai nascocit indurstria alimentara, gatesc in ignoranta mea legumele pe care le gasesc pe tarabele din piata. nu stiu ce sampon a mai aparut si daca e in stare sa faca bucle din parul meu lins, eu ma spal cu un fel de sapun de casa. apoi politica o face tatalutoma cu insufletitii lui, deci ce mi-ar spune televizorul ar fi tardiv si voalat.
in egipt nu mai stiu oameni fara TV. poate prin parti mai civilizate s-or mai gasi nebuni ca noi. nu invit pe nimeni sa incerce, nu ma dau mare, va spun doar cum stau lucrurile in bucatica mea de univers. 





marți, 7 ianuarie 2014

premonitii sau hazard

impingeam ieri caruciorul cu minunea de copil in el. am gasit pe jos doua piese de domino, un 3 si un 7. le-am spalat intr-o baltuta si am hotarat sa le pastrez, ca cifre cu care destinul alege sa-mi faca cu ochiul.
caruciorul a inceput sa traga stanga, semn ca orientarile politice ale lu toma se contureaza deja. revolutia lu tacso merge deci inainte... dar asta e alta poveste.

azi noapte am visat ca fotografiam o zapada deasa, intr-o lumina calda, cu obiectivul inspre cer.. de unde veneau fulgii. nu ma mai saturam..

apoi am visat o casa impozanta, cu ferestre largi, cu o doamna dichisita, gata sa ma ajute in orice demers. chiar si daca as alege sa ma tatuez, gand care de altfel nici nu ma bate in viata de zi cu zi.

m-am trezit din visul asta senin si nu m-a mai luat somnul vreo ora. 
am parcurs cu mintea editarea cartii pe care o s-o public, cu povestile de aici de pe blog.
am vazut si titlu si coperta si prefata. am parcurs cu buricul degetului mare toate paginile vrrrr. erau legate bine.
am calculat exemplarele vandute si m-am lafait intr-un succes mic, dar real.
inima si creierul imi stateau laolalta, pe orizontala, in simbioza perfecta a acestui vis de noapte cu ochii deschisi.
de-a dreapta imi dormea tatalutoma si de-a stanga mi se foia toma personajul, toma eroul, toma minunea.
ma vedeam zburand peste mediterana-cred- sa vin sa lansez cartea, cu tomica imbracat elegant, cu lacrimi, cu incredere, cu zambete, cu imbratisari.

poate ca cifrele de ieri sau poate doamna din visul cu ochii inchisi au ceva de spus in realizarea vizului asta cu ochii deschisi.
abia astept sa ma mai povestesc despre el.

duminică, 5 ianuarie 2014

ramanem prieteni

ne pupa tatalutoma pe fiecare frunte in parte si zice: tomica, o ajuti pe mami azi sa gaseasca o gradinita calumea, da?
iar tu mami, ma suni daca ceva.. si nu uita ca ai niste ciocolata in frigider, numa daca e cazu!

arunc CV-urile in geanta, apa, o banana, buletinul romanesc, 3 scutece de rezerva, iau copilul la subrat, il pieptan cu mana si iesim.
soarele e generos, zvanta mucii lu toma si-mi da incredere.
de la mine din brate toma face cu mana taxiurilor care se apropie. nu stiam ca stie ca o sa luam un taxi. ii zic, nu mami, nenea are deja pe cineva.. da uite ce zici de dacia asta 1300? 
sigur ca da, aproba toma cooperantul si urcam.
nenea pare de treaba, mereu m-am priceput la oameni. are langa schimbatorul de viteze o sticla de fanta cu apa de la robinet. apreciez. n-are taximetru. o sa negociem la final, dar mizez pe un raport onest.
strazile sunt relativ libere, ne miscam repede. revad locurile in care m-am indragostit de tatalutoma. of tomica ce putine griji aveam atunci. si-l pup pe cap. el imi sta cuminte la piept, semn ca acelasi soare straluceste azi peste locurile alea, deci nimic n-a apus. hai bine..

gasim prima gradinita, ii spun lu nenea ca sunt o desteapta, el rade si zice ca s-a prins. il rog sa ne astepte 10 minute, maxim 15, cat las si eu un CV.
intram, imi place, completez pe fuga un chestionar, stiu cine sunt! toma se frichine in masinutele de plastic si zambeste incurajator. sunt preluata la un fel de interviu fulger, care decurge decent. sunt impresionati de CV si imi promit un raspuns pana maxim joi.
batem palma si fug la dacia mea 1300.

nenea zice: juma de ora ai stat, sa stii!
ai bre? 
daca-ti zic!
hai scuza-ma. 
nu face nimic, da asa..

mergem la urmatoarea gradinita.. nu ma da pe spate.
o a treia, mai grav..
zic hai acasa nea soferule ca uite a obosit si toma si mi-o fi ajuns si mie. ai rest la 100? 
cat vrei?
pai iti dau 40 pentru toate drumurile.
cat maa? 70, ca esti fata de treaba
ce-ai bre? pai pana colo 12, hai 15.. apoi inca 15.. si acu pana acasa alti 15.. hai 50 toata afacerea.
mai fetita, io stiu ce vorbesc, 60 daca vrei
bre io am zis ca mata esti om cinstit, uite il sun pe sotu meu si ii explici lui de ce 70, ca el e egiptean si va intelegeti mai bine!
hai suna-l papausa, da io-ti zic ca am dreptate
sun..
da cori, s-a intamplat ceva?
pai s-a intamplat ca am avut o dimineata buna, am fost la vreo 3 gradinite, cu acelasi taxi, nenea e de treaba dar vrea 70.
cori nu sunt acolo sa judec situatia.
pai bine, da io nu-i dau 70. vrei sa-i spui tu mai clar?
da-i 70. cred ca e ok, pentru tot deranju.
ei n-o sa-i dau.. te pup. pa

ei? zice nenea? te-ai lamurit?
tac
tace si el
nu accelereaza, nu se enerveaza, dar e serios. nu mai comunicam, nu mai zambim; ajungem acasa; toma a adormit pe picioarele lui, intre picioarele mele, pe bancheta din spate.
ii dau soferului suta.
zice: asa, cat rest vrei?
zic 35.
zambeste si imi da 35.
ii spun sa ma scuze daca l-am suparat.
nu m-ai suparat, esti fata desteapta, da sa stii ca si io sunt om cinstit. uite ai aici telefonu meu, daca vreodata..
mersi. ia si mata o decoratiune de craciun.
nu intelege. 
stiu. e penibila. mi-au dat-o la ultima gradinita. am incercat s-o refuz, dar au insistat. nu pot s-o duc in casa, da poate mata ai nepoti.
zice am, si ii stralucesc ochii.

ramanem prieteni


miercuri, 1 ianuarie 2014

sprancene de diva

tomica- regele strampilor a adormit. profit de puiutul lui de somn, aprind o lumanare si incondeiez povestea zilei de azi, prima din an, asa simpla si speciala, usoara si grea, vesela si trista cum s-a priceput sa curga.
ne-a trezit tatalutoma cu cate un pupic apasat de happy new year si cu micul dejun pregatit la bucatarie. a trebuit sa fuga. pana m-am dezmeticit, toma a reusit sa verse o oala de ceai pe podea.. era rece deja, deci niciun accident. se uita asa la ceai cum curge lin si cum face pleosc pleosc atunci cand ajunge jos. m-am grabit sa sterg ceaiul iar toma s-a grabit sa traga de pe masa -la care de cateva zile ajunge mai bine cu un centimetru- farfuria cu oua ochiuri. le-am prins din zbor. incepeam sa ma trezesc.
mai pui de energie vie, hai sa iesim din casa, ca luam foc in prima zi din an.
s-a instalat in carucior. era de acord.
am trecut pe la piata. in cairo azi nu inseamna nimic.. e asa o zi si gata. daca e vant, nasol, daca e praf, nicio noutate.. iau lipii, ton, salata verde, marar, orez.. si ma abat pe la un cabinet cosmetic, sa-mi arcuiesc un pic sprancenele, sa explodez de atitudine maine la interviul la care am fost chemata. 
cabinetul e o maghernita chicioasa, dar calduta. ma strecor cu tot cu carucior si parchez langa o lampa menita sa scoata puncte negre din cei mai netrebnici pori. paiete, ghirlande, detalii sclipicioase vin sa ucida orice intentie a ochilor de a se relaxa. tv-ul emite niste manele libaneze la mare cautare in egipt. toma aplauda generos. zic si eu: bravo mami!
sunt informata ca in 5 minute ma preia o fetiscana cu penseta, cu papiota, cu forfecuta si cu skill. o stiu. o sa fie bine!
toma vrea afara din carucior. il respect, deci il eliberez. zambeste tuturor reprezentantelor sexului rotund si frumos. ele ma intreaba: fetita? nu, baiat. uhuhu.. cu buzele tuguiate, ca si cand acum ca e clar baiat, ocheadele pot fi trecute la seductie.
o gagica isi pune extensii. nu inteleg de ce tot efortul, dar urmaresc procesul, ca sa nu treaca ziua fara nicio lectie.
un baiat grasut aduce meshele de par fals, semi-ud si ciufuluit spre a fi uscate, pieptanate si ondulatem precum claia adevarata in care urmeaza sa fie atasate. un nene cu unghia de la degetul mic luuunga, infige fiecare capat de mesha intr-un sertar si inchide bine ca intr-o menghina, de unde si expresia: ti-ai prins paru'n usa?
se uita toma atent cum paru fals prinde viata sub bagheta magica in forma de unghie ascutita. domnisoara cu silicon in buze, fond de ten pe gusha si ghete de lac isi asteapta meshele, trimite repede un sms si se stramba. cred ca altceva vroia sa scrie, dar acum e tarziu. incerc sa-i transmit cu puterea mintii ca n-o sa se intample o schimbare prea mare la ea in cap, dar tot cu puterea mintii imi transmite si ea ca meshele sunt intentionat arse un pic la varf, ca sa se potriveasca cu varfurile ei arse de vreme sau de necaz, deci totul o sa curga natural.
ma plictisesc. toma nu. isi plimba strampii prin toate ungherele salonului si ii stralucesc ochii inaintea fiecarei boroboate la care s-ar inhama. il anunt pe sefu al mare- un artist de altfel, si aici nu mai fac nicio bascalie, chiar e bun- ca au trecut cele 5 minute promise, ba chiar 20, ba chiar juma de ora. sunt cam gata. el zambeste si imi zice: acu acu. are o intuitie buna ca fetiscana cu papiota e gata sa ma preia.
ii urez bafta domnisoarei cu par de-adevaratelea amestecat cu par fals si ma fac nevazuta.
nu-mi fac griji pentru toma. salahorasul de vreo 12 ani e fericit sa-l aiba in grija vreo 7 minute in loc sa -si piarda degetele in claiele de par mincinos. zice toma: grasutule, ma urci si pe mine pe scaunul ala mov? asaaa. lasa-ma un pic aici.. auzi, ma cobori treptele alea doua.. aoleu, unde e mami? uite-o uite-o zice grasutu si mi-l aduce.. inainte ca toma sa se panicheze.
sunt gata sa plang sub mana fetiscanei care smulge sprancene cu viteza papiotei. toma imi pune o mana pe genunchi, in semn de fii barbata! ii multumesc. chinul s-a terminat. 
il depun in carucior si el intelege. borboroseste ceva spre iesire, dar slagarul de la tv se impleteste cu periile rotative onduland la meshe, ca nu inteleg o boaba din necuvintele lu toma. cred ca isi lua la revedere de la grasut. e un civilizat! si eu o diva, gata sa ridic din spranceana cand o fi sa negociez maine salariul.






urari de bine

m-am trezit transpirata. ma schimb de haine. in definitiv, revelionul este despre cel putin o toaleta.
e 2.53. daca dormeam cand a venit anul, se pune ca m-a gasit linistita?
uneori petrecem desi inima n-are chef de nicio mascarada, alteori desi inima e in pace, nu se incropeste nicio petrecere. circumstantele se aseaza problematic una langa alta si reusesc sa faca dintr-o noapte pompoasa, una grea si goala.
nu sunt trista. sunt numa treaza. asa ca profit de aceasta gaurica din noapte sa trimit un gand bun in stanga si in dreapta, ca de bun ce-oi trimite, bun mi s-o intoarce.

le urez vecinilor care boncane de 2 saptamani in apartamentul de vis-a-vis sa le iasa o treaba buna si sa-si gaseasca fericirea mai repede ca mine, in spatele usii din lemn masiv. iar cand s-or uita prin termopanele cu excelenta izolare termica, sa vada tot ce nu pot eu sa vad. altfel ar fi pacat de tot praful, de toata baraiala, de toti banii.

ii urez lu socra-mio sa lupte cu toate complicatiile si sa se intoarca acasa la el, ca la spital nu e mare distractie in general.

ii urez lu tatalutoma sa reuseasca sa ne miroasa mai mult anul asta, acum ca patima tigarilor a fost invinsa. si-o umple plamanii cu ras nou de tomica si-o mai scutura din tristetile vechi.

ii urez lu dragu de frati-mio usa la debara si alte mici fericiri casnice la care nu si-a dat voie in goana carierista de pana acum.

noului catel al parintilor mei ii urez bun venit in gospodarie. e un norocos sa-i vada imbratisandu-se pe viu.

lu mamaie ii urez sa mai stea in viata, daca mai poate, ca asa bine e la ea la piept.. si toma a zis!

prietenelor pe val le zambesc cu admiratie, iar prietenelor in cumpana le promit ca o sa fim mai bine.

iar mie imi urez sa invat sa ascult. sa ma extrag din melodrama atunci cand incepe durerea de cap si sa dau sanse. sa ma iert pentru toata pripa si sa ma iubesc pentru toate reusitele.
clinc clinc