joi, 29 mai 2014

sofisticat de simplu

plec de la gradinita catre weekend, si in afara de toma la subrat mai iau cu mine numai bucuria cu care le-am spalat manutele copiilor dupa pictura si lacrimile bucataresei cand a aflat ca demisionez. a, si salariul.
ne oprim intr-o gradina mare si goala, cu un furtun curgand numai pentru noi. toma chiuie la intalnirea cu furtunul gras si decide ca trebuie sa exploreze suvoiul asta de apa cum numa la munte s-a mai vazut. il despoi pana la scutec si-l las in iarba arsa de prea cald si prea apa. 

imi scot si eu incaltarile si ne balacim vreo 10 minute. il las pe toma sa se zvante in cele vreo 40 de grade sub care dospeste gradina, il imbrac si plecam spre casa. e fericit ca l-am lasat sa inteleaga apa aia. sunt fericita ca s-a putut.
ne oprim la piata, dam o tura pe la iepuri sa ne amintim ce scurta e viata si ce repede bate inima cand suntem impreuna. dug dug dug.

luam vinete, porumb si ceapa si fugim. 
intram in casa; gaseste laptopul deschis, apasa pe space si desenele lui animate pornesc de unde le oprisera viata de dimineata. digitalul a invins iar. nu mai oftez. gasesc si eu cana cu cafea pe masa si o beau de unde o oprisem de dimineata. nu ma ajuta gestul asta la nimic. ce secunda putina..
scot porumbul din foi cu gandul la mamaia si-l pun la fiert cu toata dragostea. 
toma cerseste o jumatate de castravete. o primeste si ma lasa sa-mi vad de mancarica de vinete. 
spal 3 cani, 2 cratite, organizez gunoiul intr-o singura punga.
porumbul miroase a vacantele copilariei mele si toma vine atras ca de sfantul duh. ii spun ca fierbe inca si ma intreaba: uhu? adica frige? trebuie sa suflam? uhu mami uhu, inca putin.
mami ce e rabdarea? ma intreaba fara sa ma intrebe. ee mami, rabdarea e ce n-am avut io niciodata, da te-oi face tu mare si m-oi invata si pe mine, raspund eu fara sa raspund.
mancam amandoi porumb si ne privim in ochi. ne place la fel. eu intorc ganduri, el abia le construieste. 
si ziua se termina.

marți, 27 mai 2014

sensul zilei

ii stiti pe taximetristii aia care au fel de fel de oglinjoare montate pe parbriz sa vada cu ele in toate gaurile oamenilor? mereu m-au incomodat cu extravaganta lor, desi n-am complexe, nu sunt pudica, dar imi plac oglinzile mari si cinstite. 
ei, taximetristul de azi dimineata avea 2 oglinzi mici. intr-una i se vedeau numa buzele carnoase, iar in cealalta numa ochii de bou. adica nu el era bou, ci ochii erau mari si sticlosi. arata ca hotu din toate panzele sus. ma intreb ce reusea sa vada el cu armele alea? intr-una mi-o fi vazut gandu si in cealalta stapanirea? inr-una conditionalul optativ si in alta prezentul simplu?
i-am lasat bacsis carnos ca buzele lui, sa ma uite repede.

toma rupe cuvinte. a zis azi duuz. adica shoes.
in cada s-a asezat cu burta pe o cratita si a stat in echilibru, ca o testoasa cumva, dar cu carapacea pe dedesubt. l-am gasit in echilibru perfect, lingand din apa cu sapun. i-am spus ca nu e frumos si a ras.
faceam un sos de rosii cand a venit inspaimantat fiindca intr-un desen animat de la 1939 ratusca cea urata plangea din ne- belonging de ti se salta camasa. am stiut ca empatizeaza cu ratoiu si-am abandonat bulionul, sa ne uitam de mana pana la faza in care uratul da de lebede si se rescrie.

a inceput sa ma anunte cand e caca in scutec: mama, caaa? uneori isi pune degetul la fund, fara sa zica nimic. si eu intreb caca? si el da din cap razand, ca nu, semn ca numa facea misto.

nu-mi plac adultii care insista: imi dai si mie un pupic? sau hai ii dai si lu tanti un pupic? ca altfel nu mai vine pe la tine.
mi s-a parut mai cinstit sa-l intreb: I give you a kiss? si el imi da obrazul sau vine cu nasul la nasul meu sau daca e foarte fericit ma pupa de-a binelea. Si tati il intreaba: and me? can I give you a kiss? si toma merge si la el. si apoi ne pupam noi, mama lui si tatal lui ca sa inteleaga de unde incep toate. ii place ca noi ne pupam fara sa ne intrebam daca se poate. ne raspunde cu o bucurie organica, pe care daca o pierd ma descompun. 

si cum stateam pe intuneric si scriam franturile astea de zi, l-am auzit vorbind in somn: coda ecoda, ftu..
viseaza cu vorbe, iubitu lu mami. discuta, isi expune parerea, emana judecati. in romana sau araba sau engleza sau rusa, sudaneza sau ce-a mai auzit saptamana asta.
ca-l pup acuma de-i amestec toate intelesurile!

se aud claxoane si artificii. tatalutoma intarzie. s-or fi numarat voturile. a iesit ala planificat sa iasa. tara are presedinte. sa nu ziceti ca nu v-am spus.





duminică, 25 mai 2014

alegeri prezidentiale, tancuri si nelapte

gonea azi taxiul cu mine si cu toma in miezul cairoului si dupa multa vreme, vibratia haosului asta prafuit era una buna, imi placea ce simteam. ma gaseam norocoasa ca apartin si desertului si crangurilor romanesti. ca am reusit sa aduc laolalta bucatile astea contrastante de lume in sigma de toma. soarele gras apunea pentru mine. un zmeu flutura deasupra unui cartier sarac. de cand nu mai vazusem un zmeu. n-o sa stiu niciodata ce copil l-a lansat. cum s-a uitat lung la el minute in sir. cum a murit de o ciuda frumoasa ca nu mai coboara din vazduh. apoi am vazut 2 avioane aterizand. oamenii din ele se bucurau sa-si revada asteptanzii. afisele electorale abuzau de ochii mei avizi de adevar. imi zambea din ele presedintele ales maine, omul armatei, eroul poporului, dictatorul democratiei inchipuite. n-am intrat in niciun conflict cu privirea lui. cine sunt eu sa-l descos? o sa-i bata toma obrazu daca nu scoate tara asta din mizerie, cu oastea lui cu tot. 
tancurile plasate la fiecare colt de strada anuntau niste alegeri sigure. am ras curat de paradoxul murdar. 
desi in taxi, percepeam un egipt exuberant, increzator. l-am intrebat pe taximetrist daca asta simte si el. mi-a zis ca da. deci tancurile chiar emanau siguranta. toma adormise.

l-am intarcat acum vreo 3 zile. m-a durut sufletul, apoi m-au tot durut sanii, dar ma incarc cu fericirea lui noua, care nu mai depinde de gurile spontane de lapte. 
e incredibil cat de frumos a abordat toata schimbarea, dupa 20 de luni de alaptat la cerere. a plans un pic si apoi a inteles. nu insista, nu ma cearta, nu ma bate, nu cerseste. tatalutoma castiga teren, partidele de joaca nemaifiind perturbate emotional de nevoia lu toma de mami.
si invat de la toma o lectie noua. aceea a debarasarii cu intelepciune. a zambetului pe buze si a increderii.  

se lasa noaptea si tatalutoma pregateste alegerile de maine. ii ajuta pe oameni sa voteze liber un presedinte in care el nu crede. dar asa isi iubeste oamenii, ca nu condamna toata mascarada. o vede fireasca. si daca nu e cu sange, e inspre mai bine. 
il iubesc pentru visul asta de neam care mi-l tine neacasa asa cum il iubesc pe fiso sforaind moale aici de fata. 
pasamite ca scriu istorie, pe blogul meu presarat cu greseli de punctuatie, ierta-m-ati cu totii pentru cata nu sunt!

miercuri, 21 mai 2014

s-au deschis iar cerurile

toma isi face de lucru in cada lincaghind comoara din adancuri, respectiv trusa de cantarole primita de la prietena mea jenifer din washington, cu care s-au mai jucat 3 generatii de copii pana la toma si s-o mai juca si sora lui si cine o mai fi sa vina ca o minune pe lumea asta gata stricata.

toarna din bol in ceasca, rastoarna in cada, umple iar. opa. uite un capac. na ca se potriveste la castronelu asta. baai, ce ma pricep la bucatareala. auzi mamiii, opreste tu focu la cuptor ca miroase a gata. 
se face!
baai sapunule de masline ce esti! ia ca te pun intr-o tigaita si te topesc. hai ma nu aluneca, c-am glumit! baa da simandicos mai esti, parc-ai fi din olio extravergine.

tomica, promiti ca nu bei din cada cat strang si eu niste rufe? hai ca promit da nu neaaparat. 
auzi turtu, am insfacat un job nou.
ei na, iar?
da ma daca-ti spun. de data asta pe banii care trebuie, da uite ca nu te mai pot lua cu mine, ca n-au clasa de sugari.
aoleu. ma trimiteti in lume? 
nu ma, pe langa casa, dar in treaba ta. 
si iar imi fac prieteni?
pai tu asa traiesti!
si noaptea o sa-mi mai dai lapte?
se negociaza.
si ne mutam pe insula?
pe insula.
cu nilu la nas?
la nas.
auzi mami, da poate luam o casa mai mica, sa faci si tu mai putina curatenie.
asa sa te auda maica precista, nascatoare de dumnezeu, intelegatoarea tuturor ofurilor mamesti.
ce tare e rugaciunea asta mami. de la cine e?
uite am invatat-o singura, din spirit autodidact, cand te-am adus pe lumea asta grea si frumoasa. parca ti-am zis sa nu bei din cada!
hai domne ca dadeam si io noroc pentru jobu tau nou si pentru plansu readaptarii mele. adu tuica de la tataie!




luni, 12 mai 2014

diapozitiv- imagine fotografica pozitiva

aveam un vis: sa-l duc pe toma in vacanta asta la gradinita copilariei mele, care de 30 de ani ramane acelasi furnicar magic, aceleasi doamne educatoare, acelasi spirit, acelasi entuziasm.
am mai trecut pe acolo cu diverse proiecte si-am mai bucurat niste pui de oameni, dar niciodata nu fusesem cu puiul meu. abia asteptam sa-l conectez cu gradina, cu doamna mariana, cu gina, cu copiii colegilor mei de scoala generala. o lume in care pot sa pasesc sigura cu ochii inchisi ori de cate ori m-as intoarce. e asa o pace sa-i gasesc mereu frumosi si la fel, saraci, dar bogati, ca-ntr-un diapozitiv peste care oricate i-phone-uri s-ar inventa, ar fi degeaba. [ce bucurie ma invada cand ni se puneau diapozitive! se trageau draperiile mari, se inventa o noapte noua care aducea cu ea povesti calde, de care nu mi-era niciodata frica. vad scaunelul meu, vad scaunelul tovarasei, o vad in peretele viu pe cumatra vulpe si pe tantalaul de urs cu coada rupta]
poate ca am poposit in vreo suta de gradinite de cand am luat drumul lucrului cu copiii. in toate ma simt ca acasa, dar parca nicaieri nu mi se odihneste sufletul ca aici. in toate in care intru se asteapta ceva de la mine. aici, daca apar, e suficient. inimile se recunosc, energiile se unesc, povestile incep sa curga. doamnele astea au pus poezia in mine, entuziasmul lor nestirbit e la adapost in toate initiativele mele creative. azi inteleg. 
mi-a plans inima sa-i gasesc asa bine. o gradinita de stat romaneasca, unde probabil ar fi atatea motive de lamentat si unde dupa ce am dat turul lumii, ma declar multumita. le-am dat un 10 in gand, cu expertiza de mama, de cadru didactic, de consultant, de trainer si de ce slujbe s-or mai pune intru modelarea mogaldetelor, intru pregatirea lor pentru joaca de-a viata. am inchis un cerc, nu de tot, ci de drag. toma a pictat, a fost un ied de rezerva in povestea jucata de copii special pentru mine. ne-am hlizit, ne-am tolanit pe covor si le-am citit punguta cu doi bani.
asa mi-am dat in petec si asa am intonat-o, cu tot focul cu care ma intorc maine in cairo la povestile in engleza pentru puii altei lumi. la mijlocul povestii, toma coplesit de atata bucurie, a venit sa-si ceara portia de lapte. m-am scuzat la copii c-o sa intrerup povestea cat sa-l pun la san. ei m-au iertat, el si-a vazut de supt, eu mi-am vazut de interpretare, iar copiii s-au dus cu povestea. citeam mandra de generozitatea lor. nici n-am avut timp sa ma intimidez de dezgoleala. ii captivase magia inainte sa-i intrerupa viata. am stiut ca sunt unde trebuie, ca fac ce trebuie sa fac si ca maine se vor scrie altfel si povestile lor si a mea. ce bine ca ne-am conectat. ce goala as fi mers in egipt fara intalnirea asta!

duminică, 11 mai 2014

cum plange el ca oamenii mari

fauresc o masca de fata cu aloe vera din ghiveciul lu mamaialutoma si miere din stupii lu matusalutoma. o aplic, o astept, o inlatur si ma declar de catifea.

nu va tin mult. doar cat sa scriu despre emotionalul de toma la 1 an si 7 luni, despre cum il strabat sentimente si cum plange el din cand in cand ca oamenii mari.

a vazut el la televizorul de la pucioasa, ca la cairo n-avea la ce sa vada, un drago-monstru pe care il duce tacso la culcare, il inveleste si-i sopteste noapte-buna. si uite izbucneste copilul in lacrimi de ma inmoaie si pe mine, taman cand imi venea sa mut de la drago-tampeniile alea neaducatoare de bun.

apoi peste zi il apuca o tristete scurta si intensa, pe care eu o asociez cu doru de tati. il iau in brate, iar el da drumu la lacrimi. ii zic: stiu. il pup pe cap. ii pup manutele, in locu lu tati si-i promit ca nu mai e mult.

eram la o prietena cu un baietel de varsta lu toma, care a cazut si s-a lovit la cap. s-a dus si toma la locul cazaturii, s-a asezat precum vatamatul si a plans si el cu lacrimi. crocodilu lu mami empatic.

imi place cum ii straluceste fata cand vede copii. triumful asta al dragostei pentru oameni imi aduce o liniste pe termen lung, vecina cu tuica pe care tataialutoma deja a pus-o in damigene pentru cand o fi sa faca turturel nunta cu lautari. asa cum bauram si noi la nunta noastra, rachiu pus deoparte acu 18 ani de stratataia neapucat al lu toma. 

si mai e o emotie pe care n-o egaleaza nimic. e rasul lu tomica la baita, atunci cand da mamaie bobarnace broastelor, delfinilor si ratelor de cauciuc, aruncandu-le in aer, lovindu-le de faianta ca sa plonjeze in cada, sa-l stropeasca pe toma pe nas si sa-i fure chiote.

acestea fiind asumate, va imbratisez si ma lungesc langa vinovatul cu dragostea, sa meditez un minut macar. 


sâmbătă, 10 mai 2014

eu muta ca o lebada. el darz ca un voievod

infig la capetele unei scobitori 2 bile de plastelina si incropesc o masinuta. o studiaza gura-casca de toma cu incantare pret de 2 secunde, apoi decide sa striveasca rotile intre degete si imi lasa minunea de vehicol in pana, la marginea mesei. gata si cu iluziile astea moi! 
bye-bye ii sugerez, semn ca mai bine iesim prin curte sa mai scuturam plictiseala. bai bai, repeta el, fericit ca il scot din casa. 
ii dau niste izmene de la mama-nuta, ghetele de la cori, hainuta de la delia, caciula de aviator si-l scot in batatura. radiaza. paseste atent prin iarba, cu gura deschisa, halpaind parca 'dedupaploaia'. gaseste un scaun de plastic cu urme de ploaie pe el. amesteca picaturile cu palmele si rade. se duce cu nasul in baltuta pe care si-a incropit-o. 
da ture in jurul unui copac, asuma firele ude de nasturei si untu-babii. nu le striveste, nu le culege. mi le lasa mie sa le presez in gand, pentru cand m-o rapune dorul de proaspat la piramide. il intreb daca vrea sa mergem pana la gaini. imi da de inteles ca am avut o super-idee. se uita prin gardul de plasa la cele 2 gaini si la curca. nu stiu ce crede, dar le ia in serios. de la una din ele a mancat un ou de dimineata. comunicarea asta prin gard trebuie ca tine loc de multumesc.
mergem in gradina de zarzavaturi. calca pe rasadurile de morcovi ale lu tataie nealegandu-se cu nicio injuratura. il culeg de pe brazda. intram in solar. e caldut. dam de pisica alba cu gri pe care toma o mangaie si ofteaza. pisica se lafaie. se scrie niste magie acolo si ma simt norocoasa posesoare a condeiului. analizam rasadurile de rosii, plantate de tatalutoma mai acum o saptamana. au crescut mandre. ia sa rupem noi un fir! nu nu nu ma, ca ne omoara tataie. hai bine, cedeaza toma. pa pisa! la iesirea din solar gaseste o cazma. il las s-o urneasca de langa gard. abia o ridica. e grea agricultura mami, ii spun. pune cazmaua la loc. in drum spre casa gaseste o teava de plastic lunga de vreo 3 metri. se cotopeneste si-o plimba de colo pana colo ca pe o sulita a prieteniei, perfect rotunda la ambele capete. 
cade, se ridica, se propteste intr-un gard, teava se indoaie, sare ca din arc si-l loveste la fund. intelege ca lovitura asta e totusi controlata de el si se simte puternic. ma plimb in urma lui, martora la toata cazna. nu-l ridic cand cade, nu se vaita, nu-l cert, sunt muta ca o lebada, el e darz ca un voievod. documentez mandra toata explorarea lui si sunt fericita ca l-am facut. 
ne picura pe nas. il invit in casa. nici nu mi-as permite sa-l iau pe sus. e stapanul peripetiilor lui prin ograda lu tacso-mare, e cine vrea el sa fie. mai arunca o privire roata prin curtea gata de ploaie si se gandeste un pic. sau poate ca se uita in el prin ochii gradinii acum. ma ia de mana. hai in casa, ca poate gradina vrea sa fie singura sub dus.


luni, 5 mai 2014

va rugam sa va legitimati. opa! ce-i cu inima asta rupta?

credeam ca pregatisem inima pentru despartirea de ai mei si pentru zborul greu catre cairo.
viata ne pregatea pentru altfel de lacrimi. a strecurat neprevazutul niste nereguli in pasaportul lu tomica si uite ca poza lui de golan istet n-a fost de-ajuns sa prindem aripi.
am trait sa-l vad pe tatalutoma rapus de lacrimi, ingenunchind in fata caruciorului si sarutand manuta de catifea. si poate mai bine ca toma dormea, iar ultima amintire cu tati in romania ramne un zambet sigur. 
in sentimentosfera asta aeroportuara, unde se vine si se pleaca, in care se trag linii si se scriu promisiuni, in care oamenii se dichisesc sperand sa-i prinda cerul pregatiti, am plans cele mai neasteptate lacrimi. m-a strans la piept si m-a rugat sa ma bucur de urmatoarele zile. lu toma nu stiu ce i-a zis, dar nu cred ca se gasesc undeva cuvinte pentru o astfel de despartire. vine cineva cu zambetul pe buze si necontestand ca-ti iubesti familia, ca nu vezi zbor fara ea, te insingureaza pentru o vreme, din motive de politici corecte de zbor. esti invitat politicos pe un culoar catre care talpile tale n-au nicio chemare. te pregatesti pentru un zbor despre care aripile tale nu vor sa auda. te identifici cu inima rupta, iar echipajul iti ureaza un zbor placut, copilului tau somn mintit, iar femeii tale neputinte amestecate si drum bun inapoi acasa.
te aduni, ca poti! si zambesti iar.
nimic nu mai e la fel, dar suntem in viata si sanatosi. el la 39 de grade, in cairo. noi sub perdeaua de ploaie de la pucioasa. de fiecare parte a baricadei, tuica si muraturi, zacusca si dor.
iau copilul trezit, care nu intreaba inca de tati si-l duc la pomana mironositelor, la mama-nuta. e un praznic vesel, la care se mananca bine, se da chiar si noroc in cinstea viilor si se spun povesti.
[ia uite ce bine v-ati nimerit! hai ma cori, ca era pacat de loboda asta cu lapte. turturel? tu te omori cu piftia? manca-l-ar mama pe el ce bine mananca! fir-ar ai boalii cu legilii lor. acu alti bani, alte hartii, ce nu stiu io? pai cori can nu vroia sa ma treaca in germania ca cica nu semanam cu aia din buletin.
zic: aveai dintii? 
aveam ma cori si colo si colo! aouleeu, am simtit ca mi se face rau. noroc ca a venit alisor si ce-a zis ce n-a zis pa engleza lor acolo ca m-a lasat parlitii sa trec!]

cafeaua o beau rece si fara zahar. ca atunci cand nu-ti dai voie sa te bucuri.
tati ne suna ca a ajuns. vocea asta nu i-am auzit-o niciodata. il intreb daca a patit ceva. imi raspunde ca a zburat trist.
ne regasim pe skype. e aproape ireal. toma rupe gatuirile noastre cu un cantecel. l-a invatat tataie de la pucioasa sa cante la muzicuta si n-o mai lasa din mana. tatalutoma aplauda magulit. uau, bravo kido, you're doin great!