Treceți la conținutul principal

alegeri prezidentiale, tancuri si nelapte

gonea azi taxiul cu mine si cu toma in miezul cairoului si dupa multa vreme, vibratia haosului asta prafuit era una buna, imi placea ce simteam. ma gaseam norocoasa ca apartin si desertului si crangurilor romanesti. ca am reusit sa aduc laolalta bucatile astea contrastante de lume in sigma de toma. soarele gras apunea pentru mine. un zmeu flutura deasupra unui cartier sarac. de cand nu mai vazusem un zmeu. n-o sa stiu niciodata ce copil l-a lansat. cum s-a uitat lung la el minute in sir. cum a murit de o ciuda frumoasa ca nu mai coboara din vazduh. apoi am vazut 2 avioane aterizand. oamenii din ele se bucurau sa-si revada asteptanzii. afisele electorale abuzau de ochii mei avizi de adevar. imi zambea din ele presedintele ales maine, omul armatei, eroul poporului, dictatorul democratiei inchipuite. n-am intrat in niciun conflict cu privirea lui. cine sunt eu sa-l descos? o sa-i bata toma obrazu daca nu scoate tara asta din mizerie, cu oastea lui cu tot. 
tancurile plasate la fiecare colt de strada anuntau niste alegeri sigure. am ras curat de paradoxul murdar. 
desi in taxi, percepeam un egipt exuberant, increzator. l-am intrebat pe taximetrist daca asta simte si el. mi-a zis ca da. deci tancurile chiar emanau siguranta. toma adormise.

l-am intarcat acum vreo 3 zile. m-a durut sufletul, apoi m-au tot durut sanii, dar ma incarc cu fericirea lui noua, care nu mai depinde de gurile spontane de lapte. 
e incredibil cat de frumos a abordat toata schimbarea, dupa 20 de luni de alaptat la cerere. a plans un pic si apoi a inteles. nu insista, nu ma cearta, nu ma bate, nu cerseste. tatalutoma castiga teren, partidele de joaca nemaifiind perturbate emotional de nevoia lu toma de mami.
si invat de la toma o lectie noua. aceea a debarasarii cu intelepciune. a zambetului pe buze si a increderii.  

se lasa noaptea si tatalutoma pregateste alegerile de maine. ii ajuta pe oameni sa voteze liber un presedinte in care el nu crede. dar asa isi iubeste oamenii, ca nu condamna toata mascarada. o vede fireasca. si daca nu e cu sange, e inspre mai bine. 
il iubesc pentru visul asta de neam care mi-l tine neacasa asa cum il iubesc pe fiso sforaind moale aici de fata. 
pasamite ca scriu istorie, pe blogul meu presarat cu greseli de punctuatie, ierta-m-ati cu totii pentru cata nu sunt!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet