Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2018

poloneza din piata, muraturi cu snur si o vrabie in balcon

am fost de dimineata in piata mea rupta sa-mi iau legume pentru o comanda de muraturi. ca asa ofer eu muraturi cu snur, in loc de martisoare. toma m-a ajutat sa aleg iar tao m-a ajutat si el sforaind in marsupiu langa gramada de sfecla rosie. cum bre 8lire kilu de morcovi? pai de ce sotu meu a luat ieri cu 5 lire? el e mai destept sau cum? a zambit vanzatoru, ca sa nu-i zic taranu ca sunt fata cu bun simt si astia se ataca repede. nu domnita, si tu esti desteapta, mai desteapta ca el am impresia. ce-ti mai dau? 3 legaturi de ceapa verde dulce ca tine sa-ti traiasca copiii, cum te cheama frumosule? Toma. Doma? Nu bre, Toma, T, Toma. Si p-ala micu? Tao? Cum ma? Tao bre. Aoleu, hai ca e mai frumos numele tau. De ce bre sar io de langa ardeii capia? Ce-are Tao? A fost un faraon, d'al lu tutancamon. Hai sa ma ierti, mi-a zis semi-taranu si-a scos din buzunarul rochiei lui un teanc de bani cat toata productia mea de muraturi pe juma de an. ma ajuta el sa pun legumele in plasa si-mi

mai vie cu o indrazneala

ochii imi poarta neplansul zilei pe sub pleoapele grele. le sunt datoare feministelor de instinct sau inimilor calde ale universului sau macar copiilor mei cu povestea interviului de azi. am aplicat cu indrazneala pentru un job de management creativ al unui parc elvetian din inima cairoului. job la care o sa merg cu copiii dupa mine, cum ii sta bine unei mame care stie ca oricum viata la mai usor nu se mai intoarce. am stilizat cv-ul, am scos sacoul de french business woman cum ma striga tatal copiilor cand asum o mima office, mi-am fardat pometii si-am setat inima pe moodul: fool confidence. nu planificasem sa revin in campul muncii la 3 luni de la ultima cezariana, dar o fi scris in stele sa reusesc. mi-a zis toma: you look very fancy iar tao a ras din toti nedintii lui fiindca ma vedea pentru prima data machiata. scenariu: o comisie de 6 elvetieni intr-un conac de 75 ani, un pahar de apa si 20 de minute echilibrate, luminoase, jucate onorabil de ambele parti. am comunicat in

orgolii si patlagina

am vazut in parc o cioara holbandu-se la o broasca fara suflare. a analizat-o un pic si si-a luat zborul, un fel de: in fine. m-am holbat si eu la broasca o vreme si mi-as fi luat si eu zborul daca aveam aripi, dar asta e alta apasare. in fine. apoi m-am uitat la 7 vrabiute care se scaldau in baltoaca de la baza unui copac. ma gandeam cata viata e in jur in timp ce noi suntem plini de orgolii. heeei, asta nu e patlagina? ia zi bai Google ca tie ti-a placut biologia. Ia stai tao ca ma pun pe cules. Cum ne jucam de-a vanzatoarea in copilarie si frunzele de patlagina erau banii. O sa fac o alifie din frunzele astea si niste lanolina pura. Hai bine, a horcait tao in vis. Ia zi bai google e d'aia buna sau nu e? Sa n-o rup degeaba. Am vanit acasa si-am gatit un orez, niste dovlecei cu usturoi si-o salata de castraveti. tatalutoma a zis: carne nu avem? eu am raspuns: pofta buna. si s- a asternut o liniste naturopatica peste lingurile noastre reci.

bube si figuri de stil

am inceput sa culeg orhidee de pe jos cum culegeam in copilarie macese sau coarne sau flori de tei. nu mai am oracol sau jurnal, am telefon mobil si tableta si blog. inseilez propozitii ca atunci, un pic mai global narate si presarate cu plestile astea de orhidee ca intr-o apoteoza a dramaticului. nici nu stiu ce sa fac cu ele. o sa le fierb, o sa le topesc in vreo alifie sau o sa le las sa se usuce pe un ziar ca ma pricep bine la asta. am mai uscat si coji de rodie, samburi de curmale spre intrebuintari care au uitat sa mai vina. am pus si niste paine uscata pe pervaz pentru pasarile din cartier iar toma a zis: ce si-ar dori pasarile o mama ca tine! iar eu i-am zis lui cand ii citea o poveste lu tao: ce si-ar dori bebelusii un frate ca tine. mi-a dat azi universul o mama de imprumut in timp ce mama mea de acasa se istovea in dor. am imbratisat-o pe mama de imprumut pe viu si pe mama de acasa in gand iar cate lacrimi curg acum n-o sa stiu niciodata. tao rade si isi scutura cap

de-ale sistemului vegetativ simpatic

am scos rufele din masina de spalat si m-am gandit in monotonia terapeutica a dusului lor la nas inainte de aruncarea in lighean: sunt o norocoasa. unei prietene cu 3 copii i s-a stricat masina de spalat saptamana trecuta si plansul ei e seva mersului meu inainte. ca asa functionam noi femeile, ne vaitam una alteia si tesem bucurii noi din mucegaiurile celeilalte, uite ca stia tudor arghezi ce stia cand a scornit metafora asta. se foieste Tao, sacul meu iubit de cartofi, desi alaptat, schimbat, pupat, distrat. ce vrei ma obraz de gogonea? il pup a 27a oara azi si-l pun la san ignorand matematica meselor la program. si uite cum il alaptez cu sistemul vegetativ simpatic in timp ce cu sistemul somatic scriu randurile astea ca sa mai aiba si sufletele fanilor mei ce sa citeasca la cafea. pai nu? pai da. am plantat 2 catei de usturoi incoltiti. tatalutoma a zis: dureaza 6 luni pana vezi planta. are we rushing somewhere? am raspuns eu cu detasarea lu fratele ghandi, sa-mi fie iertata ext