Treceți la conținutul principal

mai vie cu o indrazneala

ochii imi poarta neplansul zilei pe sub pleoapele grele.
le sunt datoare feministelor de instinct sau inimilor calde ale universului sau macar copiilor mei cu povestea interviului de azi.
am aplicat cu indrazneala pentru un job de management creativ al unui parc elvetian din inima cairoului. job la care o sa merg cu copiii dupa mine, cum ii sta bine unei mame care stie ca oricum viata la mai usor nu se mai intoarce.
am stilizat cv-ul, am scos sacoul de french business woman cum ma striga tatal copiilor cand asum o mima office, mi-am fardat pometii si-am setat inima pe moodul: fool confidence.
nu planificasem sa revin in campul muncii la 3 luni de la ultima cezariana, dar o fi scris in stele sa reusesc.
mi-a zis toma: you look very fancy iar tao a ras din toti nedintii lui fiindca ma vedea pentru prima data machiata.
scenariu: o comisie de 6 elvetieni intr-un conac de 75 ani, un pahar de apa si 20 de minute echilibrate, luminoase, jucate onorabil de ambele parti.
am comunicat in engleza despre realitati elvetiene in egipt. s-a facut si o gluma despre situatia politica romaneasca si m-a durut, dar nu era momentul sa imi incarc sufletul.
la intrebarea de ce ai aplicat? am raspuns: sa-mi fac o favoare mie si una voua, fiindca sunt o mama minunata oricum iar la joburi nu ma inham decat ca sa fac treaba buna.
cum o sa imi fac datoria cu un copil la piept si unul in gradina de langa birou, nu stiu deocamdata, dar trag nadejde ca universul o sa ma ajute daca e sa fie pentru mine felia asta noua de responsabilitate.
cum o sa petrec 3 ore zilnic in trafic? tot universul o sa imi dea rabdare.
la intrebarea: ce situatie jenanta poti sa povestesti de la un loc de munca precedent, am incercat sa detaliez o nedreptate dintr-o scoala internationala pe care am coordonat-o mai acum cativa ani, iar apoi am rectificat: de fapt foarte rar sunt pusa in situatii jenante. imi joc mereu cartile cu asumare.
tatalutoma avea sa adauge acasa: shameless, cum te cunosc!
le-am multumit frumos ca mi-au dat sansa sa ma simt puternica.
mi-au multumit si ei pentru ca i-am destins, am simtit.
si poate ca jobul asta chiar o sa imi revina sau poate e doar o cumpana frumoasa despre repliere, despre validare, despre greul luat in pieptul cu lapte.
n-am intrebat nici cand primesc raspunsul final nici cand ar trebui sa incep.
n-am intrebat de altfel nimic.
le-am multumit si am plecat acasa.
si as plange, poate doar de oboseala, dar n-o s-o fac. sunt mai puternica cu o incercare, mai vie cu o indrazneala, mai libera cu o alegere.



Comentarii

  1. ce te admir! Ai dat dovada de intelepciunea de Tao si puterea de Toma. Si inteleg de ce ai ales numele astea la flacai.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet