mai vie cu o indrazneala

ochii imi poarta neplansul zilei pe sub pleoapele grele.
le sunt datoare feministelor de instinct sau inimilor calde ale universului sau macar copiilor mei cu povestea interviului de azi.
am aplicat cu indrazneala pentru un job de management creativ al unui parc elvetian din inima cairoului. job la care o sa merg cu copiii dupa mine, cum ii sta bine unei mame care stie ca oricum viata la mai usor nu se mai intoarce.
am stilizat cv-ul, am scos sacoul de french business woman cum ma striga tatal copiilor cand asum o mima office, mi-am fardat pometii si-am setat inima pe moodul: fool confidence.
nu planificasem sa revin in campul muncii la 3 luni de la ultima cezariana, dar o fi scris in stele sa reusesc.
mi-a zis toma: you look very fancy iar tao a ras din toti nedintii lui fiindca ma vedea pentru prima data machiata.
scenariu: o comisie de 6 elvetieni intr-un conac de 75 ani, un pahar de apa si 20 de minute echilibrate, luminoase, jucate onorabil de ambele parti.
am comunicat in engleza despre realitati elvetiene in egipt. s-a facut si o gluma despre situatia politica romaneasca si m-a durut, dar nu era momentul sa imi incarc sufletul.
la intrebarea de ce ai aplicat? am raspuns: sa-mi fac o favoare mie si una voua, fiindca sunt o mama minunata oricum iar la joburi nu ma inham decat ca sa fac treaba buna.
cum o sa imi fac datoria cu un copil la piept si unul in gradina de langa birou, nu stiu deocamdata, dar trag nadejde ca universul o sa ma ajute daca e sa fie pentru mine felia asta noua de responsabilitate.
cum o sa petrec 3 ore zilnic in trafic? tot universul o sa imi dea rabdare.
la intrebarea: ce situatie jenanta poti sa povestesti de la un loc de munca precedent, am incercat sa detaliez o nedreptate dintr-o scoala internationala pe care am coordonat-o mai acum cativa ani, iar apoi am rectificat: de fapt foarte rar sunt pusa in situatii jenante. imi joc mereu cartile cu asumare.
tatalutoma avea sa adauge acasa: shameless, cum te cunosc!
le-am multumit frumos ca mi-au dat sansa sa ma simt puternica.
mi-au multumit si ei pentru ca i-am destins, am simtit.
si poate ca jobul asta chiar o sa imi revina sau poate e doar o cumpana frumoasa despre repliere, despre validare, despre greul luat in pieptul cu lapte.
n-am intrebat nici cand primesc raspunsul final nici cand ar trebui sa incep.
n-am intrebat de altfel nimic.
le-am multumit si am plecat acasa.
si as plange, poate doar de oboseala, dar n-o s-o fac. sunt mai puternica cu o incercare, mai vie cu o indrazneala, mai libera cu o alegere.