sâmbătă, 29 octombrie 2016

vrei toamna in slapi? iei craciun fara brad

in parcul elvetian al sufletului meu egiptenizat e liniste.
expatii isi dorm inca trupurile albe pe care le vor aduce la iarba verde in vreo ora.
inspir, expir.
palmierii inalti si drepti ca niste creioane scriu o poveste fantastica despre cat de putin ne trebuie ca sa fim fericiti.
toamna blanda ne poarta zambind spre o iarna care n-are sa ne ninga nici anul asta. semn ca toate au un pret. vrei toamna in slapi? iei craciun fara brad. de unde si vorba inspirata a lu tudor a lu chirila: vrei soare, ia sa vezi ce de soare iti dau.
stiu si o injuratura cu soarili, de la tataia din gusoi, dar sa nu iesim din starea de bine, ca e pacat.
ma asez in pozitie de meditatie. ma gasesc multumindu-i soarelui pentru liniste, pentru iubirea din casa, pentru o meserie, pentru revelatiile din mijlocul copiilor. imi propun sa ma documentez despre zeul ra, la care se rugau radacinile egiptene ale lu toma, cand noi eram pamant sau apa, ca nici nu mai stiu.
toma se joaca cu prietenul lui irlandez, o sarboiaca simandicoasa ma intreaba cinstit ce cred despre educatie, ca niste oameni de stiinta spun ca mai bine nu pui copilul in colectivitate devreme.
cand vreau sa raspund, ea imi zice: stai ca nu mi-am terminat gandurile.
hai termina-le.
eu in belgrad am studiat farmacia, adauga ea cu patos, iar acum sunt doar nevasta de diplomat. ma doare c-am irosit toti anii aia studiind.
aoleu, si pe mine ma doare, imi vine sa-i zic, in conditiile in care noi nu consumam niciun medicament.
esti indragostita? ma intreaba.
sunt, raspund cu o tarie care ma surprinde si pe mine.
ea rade larg, neasteptand un raspuns prompt, iar mie mi se dizolva brusc toate nemultumirile prezentului, odata trecuta prin testul asta fulger.
pe drum spre casa ma opresc sub un copac plangacios ca o salcie, numai ca el plange cu niste ghirlande de bobite galbene si printre ele flori firave mov. asa ca o perdea fragila in contrast cu rupturile strazilor, autobuzelor, cladirilor.

toma mi-a inteles latura asta naturalista, sau poate doar o mosteneste, astfel ca ma surprinde cu cate o floricica, o frunza, o crenguta, in orice spatiu infim de verde in care ne-am situa. daca sunt cu alte femei de vorba, el aduce tuturor doamnelor cate o floare, iar eu mor de drag. e mai mult decat am visat, e peste gentlemanismul pentru care admiratia mea e pregatita.
in casa imi cere sa-i citesc balada unui greier mic, adusa de mamaia acum o iarna.
ei toma, eu am plans cand am aflat balada asta si eram un pic mai mare ca tine. am plans pentru tantalaul ala de greier.
why?
pai uite ca l-a luat toamna pe nepregatite, toamna romanesca e rece ma, nu gluma.
daca nu si-a pus maneca lunga!! rezolva toma vaicareala greierului.
auzi si la chitara asta din ilustratie, stiu ce canta, se repede el, acum ca a inteles ca e romaneasca rapsodia.
ia!
canta: hai hai cu trasiara! melodia lu tataie. ia canta-mi-o!
trasioara ma, nu trasiara.

pai ce mi-e drag pa lumea aaasta.
calu, pusca si nevaasta.
calu ma calatoreste, pusca de hoti ma pazeste.
pusca de hoti ma pazeste, iar nevastaaaa ma iubeste.
el asculta cuprins, iar eu ma bucur ca nu-mi cere sa traduc, fiindca la noi in viata, in casa, in inimi cuvantul, jucaria, obiectul gun sunt interzise.
dictatura militara din afara inimilor noastre nu se pune.
eu tot mai visez la nerazboaie. 




joi, 27 octombrie 2016

ce mai scrie toma

hai sa las aici un miracol, ca daca nu l-as fi trait n-aveam de unde povesti, vorba rapsodului.
noi nu detinem televizor. am mai spus asta. si nu ma dau mare, dar informatia e utila in context, nu va aprindeti aia care m-ati clasat deja in vreo secta naturalista.
nu detinem nici vreo carte in araba.
comunicam in engleza, desi toti 3 vorbim araba la nevoie, dar nu in casa.
toma poseda o araba mult mai buna ca a mea fiindca o exerseaza la cald cu colegii de gradinita, in timp ce eu ma dau academiciana lu peste in engleza mea simbolista. la fel cum ma dau si blogarita noaptea, cand imi adun slovele romanesti umil nediacriticizate.
cumva dintr-o nevoie organica de a-mi pastra identitatea, am refuzat sa invat sa citesc araba. o inteleg bine, o vorbesc binisor, o amestec cu engleza sau italiana, dar scriptic nu m-a intrigat in 5 ani.
initial ma asaltau toate insemnele de pe pereti, reclame, magazine, pliante. apoi am invatat sa ma detasez de durerea asta.
aseara in timp ce desena toma un copac, a rotocolit ceva ca un necuvant, in josul paginii.
mi-a zis: asta e scris.
eu am raspuns: sigur ca e scris. esti foarte priceput.
ii arat apoi opera lu tatalutoma, care ma lamureste degajat: aici scrie: egipt, in araba.
ba ej nebun? vorba poetului.
de unde stie asta ma sa scrie Masr ( egipt in araba)?
la gradinita n-avem decat carti in engleza. el a vazut cuvantul asta pe strazi si l-a memorat ca simbol identitar?
copilu asta s-o fi plamadit din revolutie ca sa-si iubeasca tara mai mult decat o sa invat eu vreodata s-o iubesc pe a mea?
deci el scrie deja ce eu nu stiu sa citesc.
l-am intrebat: toma ce ai scris aici?
a zis: egipt.
de unde ai invatat?
de la tati in timp ce-ti explica tie desenul meu.
toma cati ani ai?
eeei, 4, dar cand vreau sa am 6 nu ma mai corecta ca mi se face rusine.
auzi mami, cand erai tu mica, tati unde era?
era si el mic, dar la el in poveste. povestea mea s-a intalnit cu a lui ca sa te scriem pe tine, ca sa ne desenezi ce singuri n-am fi desenat niciodata.
mami is a funny girl, ii spune el lu tacso, ca intr-un men talk in care metaforele mele devin cel mult hilare, si ne intoarcem la rutina pusului la culcare.









miercuri, 26 octombrie 2016

obsesiv acuzativ

cum stiu ca a venit toamna in cairo?
pai nu mai duduie aerele conditionate ale tuturor locuintelor din jurul meu. pesemne ca locatarii se multumesc cu cele vreo 25 °C de afara si deschid cuminti ferestrele uitate inchise in ultimele 9 luni de canicula.
niste claxoane sparte razbat din strada mare, dar sa nu-l suparam pe dumnezeu. respir liniste.
copilul care se joaca in nisip la parterul blocului, s-a culcat si el.
gangureste de luni bune. ei uite azi a invatat sa zica mama. a turuit asa vreo jumatate de ora ma-ma ma-ma mm a mma in inceputul asta cuminte de noapte. un pui de egiptean rostind ma-ma, la fel ca puiul meu de dac, la fel ca puii tuturor imperiilor care nu inseamna nimic pana la urma, nu?
suntem toti iubire, pana ne fura oportunitatile niste drepturi.
masina de spalat m-a strigat bip bip bip bip bip, de 5 ori, ati retinut?
spal in fiecare seara, ca o papusa cu cheie. marturisesc ca ma delectez cu mirosul de proaspat contrafacut si imi iau 3 minute bune sa intind rufele jilave.
rusoaica de la gradinita, care de 17 ani vine 1 data pe saptamana sa danseze sec si fara zambete, cu copiii gata de harjoneala, mi-a marturisit ca obsesia ei e calcatul.
calca cate un munte de rufe pe saptamana: chiloti, lenjerie de pat, prosoape, tricouri, TOT.
nu poate sa mearga la minimarketul de langa bloc daca nu si-a calcat tricoul.
ii spun ca eu n-am fier de calcat. nu calc nimic, nici daca mergem la nunta.
ea lesina. adica nu chiar lesina, dar da ochii peste cap.
apoi incearca sa ma inteleaga, dar nu poate. nici eu pe ea. a, si ea mai are o fixatie. nu si-a schimbat freza niciodata. eu m-am tuns de cateva zeci de ori. aoleu, ma priveste ea consternata de fiecare data cand ma gaseste cu o freza noua. pur si simplu colantii ei apretati nu pot sa inteleaga pandaliile mele sezoniere.
o las nelamurita si raspund la telefon.
o mama care s-a vaitat de cateva ori pana acum ca in pozele de pe facebook ul gradinitei fata ei nu apare mai deloc, a vazut-o azi, angajata intr-o activitate, senina, dar nepieptanata.
mentionez ca in egipt e de datoria educatoarelor sa aranjeze parul copiilor, respectiv impletit codite fetelor, aplicat ulei, spray, fundite.. tot tacamul, dupa cum au instruit mamele in anticipo.
i-am spus mamei ca eu am crezut ca daca fata ei se bucura de activitatea la care participa, e suficient, dar ea a tinut sa-mi explice ca restul fetitelor erau corespunzator pieptanate, numai a ei nu purta bentita peste buclele-i rare, care desigur nu se indesesc daca eu nu iau aminte. doamna asta poarta val si probabil ca-si pregateste copila pentru o viata de bucle sub batic, deci imi vine sa-i spun ca insistentele ei nu se prea justifica, dar imi vad de nestiinta mea si-i promit bucle dese.
cam atat despre micile obsesii care mi-au marcat ziua.
beau o bere, frunzaresc un facebook acuzativ, constat ca s-a facut mai tarziu decat imi permite trezitul de maine sa ma lalai. numai toma seninul imi aminteste ce bine se doarme cand nu te iei cu fleacuri si-ti asculti corpul.
 


luni, 24 octombrie 2016

paznicul cu zambet sarmant si picioare strambe

mi se face cateodata dor de ce nu am povestit. de niste suspensii de miracol nedepuse inca pe nicio suprafata, ci ramase asa in atmosfera descoperirilor mele.
e de ex langa gradinita un tip, un paznic cu labele picioarelor dispuse una spre cealalta, ca doua paranteze, nu in fata ca sa se poata urni si el ca homo sapiens.
si-a educat corpul sa se deplaseze spre inainte, spre progres, dar ca un crab cumva. omul arata decent si zambeste sarmant, ca si cand zambetul s-ar scuza zilnic pentru greseala pe care a facut-o dumnezeu cand i-a montat labele.
toma il saluta. nu m-a intrebat niciodata de ce arata altfel decat noi.
m-a frapat de dimineata stralucirea ghetelor paznicului.
omul isi cunoaste integritatea, alearga fara sa cada, cu ghetele lustruite dispuse anapoda, si ghideaza soferii satui de-atata apasat pe acceleratie cu laba corespunzator amplasata.
mergem inainte blamandu-ne realitatile. vaitandu-ne micimea supararilor, oameni cu maini si cu picioare la locul lor, cu inimi care inca mai stiu sa bata, cu guri cu dinti, cu ochi sa vada.
e 9 dimineata si traficul geme de suparati vremelnici.
paznicul cu zambet cald si picioare strambe urla fara sa scoata un sunet:
baaa, astia carora va fierb sufletele in corpuri cinstit plamadite, astia cu 2 picioare care au stiut de la inceput sa calce drept, mergeti ma cu fruntea sus si eliberati lumea de ofuri, ca eu pentru voi zambesc, nu pentru mine.
nu mai plange mis corina, ca nu e timp.
du-te de ma scrie in on-line si maine sa-mi faci o poza cu toma, copilul care nu m-a vazut niciodata altfel.

duminică, 16 octombrie 2016

toma. ziceri

doamne toma, i-ai vazut pe copiii aia pe motocicleta?
nu, care?
hai ma, motocicleta care tocmai a trecut pe langa noi. pe ea erau 2 baieti la vreo 8-9 ani.
e foarte periculos.
da, la fel de periculos este sa-ti pierzi pantofii, de exemplu, paragoneaza el ca nuca in perete.
da ma, foarte periculos.
ne urcam intr-o repeaga de autobuz, one chance, one opportunity, one pound.
toma ii multumeste lu alah ca am gasit scaune libere. il pup pe frunte. 
auzi mami, de ce i-ai zis lu nenea ala ieri ca eu nu vorbesc romaneste?
aa, i-am zis ca vorbesti mai mult engleza.
dar stiu o cantitate de cuvinte romanesti, se cheama ca vorbesc, nu?
e adevarat. scuza-ma!
it`s fine. pa. inchide el subiectul desi ne tinem inca de mana.
cumparam niste curmale, un ciot de ghimbir si 5 lipii.
dintr-o ghereta cu rechizite el isi alege o galeata de plastelina iar eu un creion cu mina de 2. mi s-a facut asa dor de comunism.
si de ploaie. o sa-mi pun la gat sticluta cu apa de ploaie de la pucioasa.
si eu pot sa zic: piu piu cisa.
pu cioa sa, ma.
pu cioa sa, aho! aho inseamna in araba un fel de poftim.
in parc imi spune la ureche:
it`s silence. today no one plays agressive.
vede o bicicleta. mami, poti sa mergi la mama copilului ala si sa-i zici asa: can my son try his bycicle for a while?
bine ca esti tu destept, ca eu nu stiam cum s-o abordez.

marți, 11 octombrie 2016

auto correct

beau un nes care nu-mi place, dar n-am alta optiune asa ca ma gandesc la toata durerea universala, ca sa ma simt norocoasa.
maturatoarea part-time zambeste smerita. eei, ii intorc eu zambetul, unii de satura de munca iar altii abia vin de la scoala.
ea e la un colegiu plictisitor de fete, nici nu vreau sa ma gandesc cum se duce si vine, cu basmaua ei bleumarin, sa studieze doctrina islamica, sa ma bata dumnezeu ca vorbesc cu pacat.
mis corina, vreti din chipsurile mele cu gust de gratar?
mai fata, ai ramas fara dinti cand era mai util sa zambesti vietii, fi-ti-ar chipsurile sa-ti fie.
ea da cu mopul si se pierde in gandurile ei de fata tanara, ai de uzura mea morala!
intru intr-o clasa si-o surprind pe-o asistenta ascunzand telefonul in dulap.
ele toate stiu ca telefonul trebuie lasat intr-un cos la intrarea in gradinita, dar mis corina e fata de treaba, asa ca de un status pe facebook or avea si ele niste timp cat dispar eu din raza.
iau telefonul din dulap si ies din clasa, fara sa comentez.
peste 3 minute ea vine in birou si-mi spune: ala nu era telefonul meu mis.
eu raspund ca sa stea linistita. ce-am facut cu rusinea mea de rusinea ei, nu-i mai spun.
peste alte 5 minute, ma cheama colega ei: mis corina, puteti sa veniti in clasa 1 minut sa fotografiati ceva?
oo, zic, ce telefon sa aduc?
ea raspunde timida: telefonul gradinitei.
merg si imi gasesc copiii frumos dispusi in semicerc, cu carti in mana, angajati in procesul cunoasterii, asa cum nici in vis nu as fi planificat.
opaa, ia uite ce surpriza frumoasa, daca m-am vrenicit, vorba lu mamaie, sa sustrag telefonul din dulap.
m-am bucurat c-am putut sa nu ma supar ca ele refuza sa respecte regulile nescrise ale muncii, ca sa pot sa ma bucur de-adevaratelea c-au putut sa ma surprinda placut imediat dupa.
intru in bucatarie si-mi pun intr-un castron o lingura de macaroane cu spanac si o lingura de budinca de dovleac.
o intreb pe tanti care spala vase: tot aici?
eei, rade ea, tot aici mis corina, spal de dimineata.
pai uite d-aia imi pun eu si pranz si gustare in acelasi castron, ca sa nu te obosesc.
doamne fereste, sarat cu dulce?
merge, merge, raspund eu cu ghiogarturi.
si-as mai scrie daca nu m-ar retine niste indatoriri atat de mici pentru univers, atat de mari pentru copiii mei mici.




duminică, 2 octombrie 2016

omul de toma

scriu sa arhivez niste cugetari de-ale lu toma, ca sa nu uit cum invat eu viata in fiecare zi, langa minunea asta de copil gata sa implineasca 4 ani rotunzi si rumeni.
mami, eu cu copiii care nu se joaca frumos, ma joc un pic si apoi nu ma mai joc.
auzi, copiilor care nu se joaca frumos, le-au zis mamele lor sa se joace urat? ca tu imi zici sa ma joc frumos, iar eu ma joc cum imi spui.
ei toma, vreau sa cred ca nicio mama nu invita la joc necurat, dar poate ca isi uita copiii in fata unor agresiuni si apoi uita sa le cearna raul de bun. iar ei cresc crezand ca violenta e parte din joc.
mami eu stiu sa scriu numere.
ia fa-l pe 2!
fa-l tu. imi zice.
eu stiu sa-l fac. daca si tu poti, atunci nu-l mai face.
hai ca-l fac, intra el in joc. si rotocoleste cu pixul un carcarici.
ce e asta toma?
it`s 2, but in arabic.
aaa.
apoi mai incearca un carcarici.
eu tac sa nu-l ofensez.
el: this one is in french.
aa. hai sa fac si unul in romanian.
fac un 2 calumea iar el: hai ca am obosit de cand scriem numere.
a gasit la rusoaica de soacra-mea niste matriosce.
le-a golit pe rand de continut, apoi in cea mai mare a ascuns-o pe cea mai mica si a zis: asta e mami, cu mine baby in burta.
soferului uber i-a zis: auzi boss, mami imi spune ca nu se mai gaseste pepene. ne duci undeva unde se mai gaseste?
omu i-a zis un fel de: manca-l-ar nenea pe el, ma duc oriunde, pepene ma fac pentru tine.
eu am ripostat.
toma mi-a batut obrazu, intr-un fel de: lasa-l ma daca e placerea omului.
in timp ce colora un elefant, a depasit un pic la coada. n-am zis nimic. niciodata nu corectez.
s-a corectat el: aici sa stii ca n-am depasit. sunt niste oameni care merg in spatele elefantului. si s-a apucat de rusine sa-i deseneze pe oameni.
azi mi- a zis: mami, te spal eu pe cap, ca ma pricep. doaamne cu parul nezburlit semeni cu mine. ce cool esti! ei na. asta nu e cori. cine esti?
ma intreaba in araba daca suaia inseamna half in engleza. ii spun ca suaia inseamna putin iar half inseamna jumatate.
aa, deci half e mai mult decat putin dar nu de ajuns, isi explica el. eu ii reprezit cu mainile un fel de intreg, ii arat putinul si jumatatea.
el continua: deci jumatatea are forma asta.
ei, zic eu, nu e neaaparat despre forme, e despre cantitati, in mai multe forme de reprezentare.
de ex: picaturi? intreaba el.
sigur, picatura e si ea o unitate de masura.
te iubesc toma!
de ce?
asa, pentru cum iti explici tu lucrurile si mi le explici si mie.
mami, inainte de culcare, hai sa vorbim, in engleza si araba.
hai si in romaneste, te rog, ca prea ma mustra constiinta.
hai bine, cum se zice in romaneste: sut in fund?
hai maa.
auzi mami, mie mi-e dor de mare. cand mai mergem?
aoleu toma, nu ma lovi unde nu mi- a trecut.
bine nu mai zic, da tu sa stii ca imi e dor!