Treceți la conținutul principal

omul de toma

scriu sa arhivez niste cugetari de-ale lu toma, ca sa nu uit cum invat eu viata in fiecare zi, langa minunea asta de copil gata sa implineasca 4 ani rotunzi si rumeni.
mami, eu cu copiii care nu se joaca frumos, ma joc un pic si apoi nu ma mai joc.
auzi, copiilor care nu se joaca frumos, le-au zis mamele lor sa se joace urat? ca tu imi zici sa ma joc frumos, iar eu ma joc cum imi spui.
ei toma, vreau sa cred ca nicio mama nu invita la joc necurat, dar poate ca isi uita copiii in fata unor agresiuni si apoi uita sa le cearna raul de bun. iar ei cresc crezand ca violenta e parte din joc.
mami eu stiu sa scriu numere.
ia fa-l pe 2!
fa-l tu. imi zice.
eu stiu sa-l fac. daca si tu poti, atunci nu-l mai face.
hai ca-l fac, intra el in joc. si rotocoleste cu pixul un carcarici.
ce e asta toma?
it`s 2, but in arabic.
aaa.
apoi mai incearca un carcarici.
eu tac sa nu-l ofensez.
el: this one is in french.
aa. hai sa fac si unul in romanian.
fac un 2 calumea iar el: hai ca am obosit de cand scriem numere.
a gasit la rusoaica de soacra-mea niste matriosce.
le-a golit pe rand de continut, apoi in cea mai mare a ascuns-o pe cea mai mica si a zis: asta e mami, cu mine baby in burta.
soferului uber i-a zis: auzi boss, mami imi spune ca nu se mai gaseste pepene. ne duci undeva unde se mai gaseste?
omu i-a zis un fel de: manca-l-ar nenea pe el, ma duc oriunde, pepene ma fac pentru tine.
eu am ripostat.
toma mi-a batut obrazu, intr-un fel de: lasa-l ma daca e placerea omului.
in timp ce colora un elefant, a depasit un pic la coada. n-am zis nimic. niciodata nu corectez.
s-a corectat el: aici sa stii ca n-am depasit. sunt niste oameni care merg in spatele elefantului. si s-a apucat de rusine sa-i deseneze pe oameni.
azi mi- a zis: mami, te spal eu pe cap, ca ma pricep. doaamne cu parul nezburlit semeni cu mine. ce cool esti! ei na. asta nu e cori. cine esti?
ma intreaba in araba daca suaia inseamna half in engleza. ii spun ca suaia inseamna putin iar half inseamna jumatate.
aa, deci half e mai mult decat putin dar nu de ajuns, isi explica el. eu ii reprezit cu mainile un fel de intreg, ii arat putinul si jumatatea.
el continua: deci jumatatea are forma asta.
ei, zic eu, nu e neaaparat despre forme, e despre cantitati, in mai multe forme de reprezentare.
de ex: picaturi? intreaba el.
sigur, picatura e si ea o unitate de masura.
te iubesc toma!
de ce?
asa, pentru cum iti explici tu lucrurile si mi le explici si mie.
mami, inainte de culcare, hai sa vorbim, in engleza si araba.
hai si in romaneste, te rog, ca prea ma mustra constiinta.
hai bine, cum se zice in romaneste: sut in fund?
hai maa.
auzi mami, mie mi-e dor de mare. cand mai mergem?
aoleu toma, nu ma lovi unde nu mi- a trecut.
bine nu mai zic, da tu sa stii ca imi e dor!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...