Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2015

eu cand vreau sa vad, ma uit!

am vazut ieri langa masina cu legume si fructe, un inceput de femeie, la vreo 13 ani, care purta pe cap talerele unui cantar, iar in talere, urmatoarele greutati: 1 de 5 kg, 2 de 2 kg, 1 de un kg si 2 jumatati de kg. asa m-am priceput sa le ghicesc, de cand ma jucam de-a vanzatoarea la aprozarul de la pucioasa, in copilaria mea cu tip top minitop. l-am vazut pe vanzatorul de lamai, de care nu imi place. ma intreaba zilnic daca imi trebuie o traista de lamai si eu ii dau de inteles ca nu de la el, fiindca se tiganeste mult si nedrept. toma m-a intrebat: de ce nu ii raspunzi omului, daca vorbeste cu tine? i-am zis ca i-am raspuns prin semne deja. daca ti-a vorbit, trebuie sa-i vorbesti, m-a educat toma. poate ca ai dreptate, dar cu necinstitii aleg singura formula de raspuns, m-am razvratit eu, semn ca we don`t need no education. am vazut la baie o furnica vie carand o furnica moarta spre cine stie unde. am vazut o ploaie deasa, care a durat 3 minute poate, cat sa scoata toma si ta

conexiuni universale

hai toma la un winter bazar, ne mai amestecam si noi cu natiile lumii, iti iau un ginger bread, lasam soarele sa ne gadile obrajii. vin daca ma lasi cu radioul asta de jucarie. unde mergi ma rappere cu cassu pe umar? nici n-are baterii. il lasam acasa. avem alta treaba acolo. e dezamagit. imi cer iertare si iesim pe usa. in taxi ma pune sa-i spun taximetristului sa nu goneasca, ca ajungem oricum. zic, hai ca pare un sofer bun. treaba ta, si se uita pe geam. ajungem in parc, ne intalnim cu 4 nemtoaice, o sarboaica, 2 romance si o italinca speciala. se discuta aprins explozia de azi dimineaza din cartierul meu. n-am auzit-o. aleg sa n-o diger. 12 morti totusi. o reglare de conturi. of. ca nu mai oboseste ura. toma se joaca frumos cu niste copii de care ii fusese dor. ma conectez cu italianca asta care imi da o stare de bine. se plimba prin africa de vreo 6 ani cu partrenerul ei italian, au si un baietel de 6 luni, desi n-au gasit necesar sa se casatoreasca. povestim in italian

animale de companie

plecam de la gradinita cu salariul in plic, gran cado de ziua romaniei. dai si tu un suc? ma ia toma fara ocolisuri. hai ca dau un avocado cu banana. opa, ce-aveti in tuciul ala? ii intreb pe sirienii cu businessu de freshuri. naut fiert cu lamaie, scortisoara si alte mirodenii. ia da-mi si o portie de humus, ca prea miroase a vin fiert, sa ma bata alah pentru indrazneala. toma, can i try the avocado? yes, if you give me from your humus. humusul il mancam acasa cu lingura, mentionez eu. peste 2 minute mai cer niste avocado. vezi ca try inseamna gustat o singura data, ma amendeaza el.. semn ca sa stau in banca mea pana ajungem la humus. ne abatem pe la magazinul cu orice produs 2 lire jumate. iau un cadou de secret santa pentru o profesoara de la gradinita. iau si o traista cinstita, cu un print cu o maimuta care pare sa inteleaga mai mult decat profesoara de la gradinita, pe care urmeaza s-o motivez cu bratara cu diamante abia achizitionata. toma cere un pistol de jucarie. r

politici educationale de ocazie

la gradinita ma trezesc cu un bunic la vreo 70 de ani, cu o engleza buna, moaca de expat, interesat de facilitatile pe care le oferim, aria curiculara si filozofie educationala, daca e sa fie. ma binedispune curiozitatea lui, asa ca detaliez. ii plac raspunsurile, mie imi plac intrebarile. fiica lui e directoarea unei scoli internationale servind numai 3000 de copii, intr-o zona rezidentiala a cairoului. stiu scoala, am fost pe la ei. el se bucura. batem palma, imi spune i am quite impressed and if i need consultancy, we will definetely call you. poate in europa o astfel de fraza suna gol, banal, un fel de va sunam noi. dar in egiptul pe care il traiesc eu o astfel de fraza e o surpriza cu care te delectezi o data la 4 ani. beau o gura de cafea tare si merg in clasa bebelusilor unde pun de un circle time interactiv. dureaza 10 minute. sunt multumita. comand 3 kg de curmale. intarzie. haideti ma fratilor, ca aici e gradinita. nu pot sa le spun copiiilor: peste juma de ora. gata

ce-mi doresc eu mie

insista toma sa venim din parc nu cu taxiul, ci jumatate de drum cu tuk tuk-ul si cealalta jumatate, cu autobuzul. se face voia lui, ne facem una cu traficul. in autobuzul ochi, aratam ca o maimuta cu pui in miezul egiptenilor care circula cu o lira jumatate prin tot cairoul. stam pe scara. femeile ma sfatuiesc sa inaintez, eu cred ca e mai indicat pe scara, dar se vede treaba ca nu inteleg nimic. soferul il culege pe toma si-l depune pe un scaunas in dreapta lui. autobuz ti-a trebuit, ii zic.. si ma asez cu jumatate de cur-iarta-ma mami pentru locutiune - pe un fel de bara generoasa. soferul goneste ca un nebun. mai usor prietene, ca asta micu nu stie dinastea. soferul cica hai ca-i dau mai usor.. si -si aprinde zambind o tigara. am senzatia ca nimeni nu i-a mai zis niciodata: mai incet! dupa nonsalanta gesturilor lui de culegator de lire si jumatate. e un zeu. strada e regatul lui pe datorie. noi suntem sclavii lui, un autobuz de oameni in drum spre trebuinte. il intreb pe toma

dream jar

imi spune toma incaltat cu pantofii invers: mami, vreau sa am mai multi tati. cum asa? ca sa gasesc macar unul acasa cand venim de la gradinita. of ma toma, daca ii spun lu tati ce-ai zis, plange ala si lasa si partid si tara si vise si tot. ti-am zis sa nu te mai urci cu picioarele pe cartea aia! dar vreau sa fiu mai inalt, asa ca tati. hai ma ca se rupe cartea si cand o sa vina un frate sau vreo sora, n-o sa ai din ce sa le citesti. de unde vin copiii? ne aduce tati unul cand vine diseara? ei, nici chiar asa. dar cum? tati ma iubeste pe mine, cand mai apuca si el, ca de, e timpu scurt, si apoi creste un bebe la mine in burta asa cum ai crescut tu inainte sa iesi. vreau sa vin acum la tine sub tricou. nu se mai poate, fiindca acum esti baiat mare, nu mai incapi. of. ce mancam azi? broccoli. ieei. la gradinita am incropit un borcan de vise, ca prea s-a stricat lumea. ma infig in parinti, profesoare, femei de serviciu, bunici, copii.. sa scrie un vis si sa-l puna la ca

ce-am invatat de la ziua de azi?

1. ca nu sunt singura in lupta contra vaselor murdare, ci ca toma 1 data pe luna e dispus sa ma ajute, cata vreme i le duc in cada, unde il las despuiat sa puna cat detergent vrea el, le freaca, le vantura, le limpezeste si ma striga victorios dupa vreo ora: finiiiiiiiiish! 2. ca incidentul de aseara din strada nu ne opreste din a iesi cu bicicleta, numai ca iesim mai pe zi, mai alerti, mai prudenti. constat ca mintea identifica in rastimpuri motocicleta care mi-ar fi furat geanta aseara.. si sar de pe canapea sa ma uit in strada la cei 3 golani. cel care m-a lovit poarta un tricou caramiziu. sa-l poarte sanatos, ce sa zic? si sa fie atent la curbe. 3. ca daca e o melodie dansabila la radio, trebuie sa-l scot pe tatalutoma din groaza stirilor lumii si sa dansam. ii rad ochii lui toma cand ne vede dansand, intr-un fel care-mi pune certitudini peste toate dubiile traite si neinca traite. 4. ca o zi in care m-am vazut cu mami pe skype, e o zi care imi aseaza capul linistit pe perna. 5

hop hop hop

in bucataria gradinitei e o tanti fara varsta, care curata legume de dimineata pana seara. spun fara varsta, fiindca nu stie cand s-a nascut, n-are documente. stie doar ca a imbatranit si c-o doare un picior. il tine intr-un lighean cu gheata, sub masa cu castraveti. uneori merg la bucatarie si mai stam la povesti. ii spun hai azi du-te tu in birou ca stau eu la curatat castraveti. da zic vezi ca in birou e nevoie de una fasneata, nu te primeste cu picioru stricat. cand e ziua matale? ea zice intr-a patra. zic: ieei si eu patru a patra. hop hop hop canta ea semn ca sarbatorim impreuna. si eu dansez pe hop hop hop si ne imbratisam. zic vezi frumoaso ca merge picioru stricat? ee, frumoaso de unde? sunt o baba. zic hai c-ai fost frumoasa la vremea ta, asa bag eu de seama. ai o poza de cand erai ca mine? de un sa am, pai pe vremea mea nu era cu poze. hai bre ia scotoceste p-acasa. hai ca scotocesc, ca uite nimenui nu i-am mai trebuit cu poza pana acu. merg si pun ibr

viata e in strada

strada amesteca palavre, claxoane, maini mecanic- intinse, guri cersind plictisite cu miros de porumb copt. benzina n-o mai socotesc. am invatat sa let go. un nene vinde perne in intersectie. sau poate ca visez. mami, someone pushed me today in the garden. o.. i guess it was by mistake. no, by hurting! of toma, e furie multa in lume. intram intr-un magazin. imi spune: we don`t stay too much, ok? bine sefu, hai mersi ca nu mi-o tai din prima. o tanti isi loveste fetele cu pumnul in cap, fiindca se tot plimba printre rafturi, in loc sa stea `la picior`. toma citeste printre umerase, pe ochii micutelor, o ura de neinteles. e adresata vietii, nu lui neaaparat, dar el se teme de lovite si imi spune: mi-e teama pana la lacrimi! si imi arata cum stau lacrimile sa vina. nu i le sterg. stai langa mami. esti puternic. merg si o intreb: de ce le bati intr-una? ei ii e rusine pt o secunda, iar eu nu stiu ce sa fac cu rusinea ei. stiu deja ca instinctul eliberarii de greu se traduce in un

o mantra, un concert de pian intr-o toaleta si definitia iubirii

aproape in fiecare sambata il duc pe toma intr-un parc cinstit, old-school cum imi place mie, proprietate elvetiana, ca sa intelegem cum de stau palmierii in picioare si azi, dupa 100 de ani, in miezul unui cartier putin sub nivelul ferentariului de alta data. ne urcam intr-un taxi pe care am incetat de mult sa-l mai consider dubios, desi soferul e un extremist cu barba lunga, rochie murdar-traditionala, burta si incheieturi subtiri, ceea ce imi da incredere in sensul ca daca ajungem la violenta, ma descurc. precizez destinatia, el si o asuma si calca pedala. intr-un nas nealergic, m-ar fi deranjat aroma unica de gazolina, dar asa, privesc senina ca dintr-un cos de panselute, spre cartierul nu rupt, foarte rupt! toma m-ar intreba cateceva, dar intuieste si el ca e inoportun si tace ocupat pana ne dam jos. in parc cerem 2 limonade. hai ma tomaaa! aa, sa nu bag mana cu nisip in pahar? pai nu prea, sau in fine, e paharul tau, faci ce vrei. gheata nu o bem? n-o bem ma arhimede, c

o masina de spalat cat o mie de cuvinte

sorry everybody, ne anunta toma pe mine si pe tacso: i want to make a show! oo, ne prefacem noi gata de vizionare in intrerupem oboselile abia reintalnite, dupa o zi grea, dar productiva, de caciula. toarna toma o minge portocalie dintr un polonic de aluminiu, iar noi chiar ca nu am mai vazut asta niciodata. uaau. thank you guys, face toma o reverenta si scoate casca de constructor, primita de la prietenii din germania - care tocmai ce ne-au trimis un pachetoi de jucarii destepte. toamna a venit cu lucruri din romania, lituania, liban si germania. dam, primim, sortam, ne revelam de atata sansa. am impins masina de spalat, care a explodat mai alaltaieri, in dormitorul de rezerva. de ce te-ai spetit? m-a intrebat tatalutoma. de emotie, am raspuns ocupata. abandonasem intr-un apartament in care ne-am scris iubirea mai anul trecut, o masina de spalat noua si frumoasa, economica si ingusta. ne-am mutat fiindca tavanul incepuse sa cedeze, iar iubirea se prefigura perturbata. din fe

despre incredere

am iesit pe poarta gradinitei. toma avea o mana ocupata cu un balon galben iar cu mana libera a ales sa ma tina pe mine. sa ma duca prin intuneric spre strada mare, spre un taxi, spre cina, spre casa. mami, why the sky is dark? because the night has come. when? while you were playing. where is the moon? there it is. it wakes up when the night comes. the way the sun wakes up when the day comes. then why the moon doesn`t have eyes, to sleep and wake up? nu apuc sa raspund.. strig taxii.. taximetristul ma ignora. toma triga responsabil: taxiiii, waait. come and take us to the tati... aa, to tati.. se corecteaza el si taie articolul, ca un student la marire. un alt taximetrist ne culege de pe strada rupta, impresionat probabil de engleza rafinata a puiului de om. acasa imi spune: nadia likes spicy food. how do you know? because i like to know. ei hai sa ma scuzi ca m-am bagat atunci. e ok. inchide el fara vorbe, ci doar asa cu nepasarea expertului care stie ca atata cat a

trec ziua la magnifice

vantul vorbeste cu degetele-mi de la picioare, semn ca in curand bagam slapii la cutie. mai e insa de nadusit pana atunci. in cuptor am azvarlit niste cartofi, pe care am plouat cu sare, piper, cimbru, miere, am dosit niste catei de usturoi imbracati, apa, ulei de masline si p-aici tie mirosul. am incheiat o zi grea. la gradinita complicatiile au curs lin, ca si cand e nevoie de mame in lume, ca si cand copiii sunt atat de putin intelesi de oamenii mai inalti decat ei. am vrut sa plang si n-am apucat. am mangaiat o profesoara care se cerea data afara azi! si i-am spus ca numai fiindca am incredere in eforturile ei, ii cer sa nu mai ajungem niciodata la cumpana de azi. m-a privit in ochi a dat din cap. eu am crezut-o, fiindca n -am 2 vieti. am vorbit cu mami pe net si m-am mai eliberat. da-o-n ma-sa de masina de spalat cu motorul ei ars. bine c-a bubuit la final de program. o-m spala la mana pana s-or aranja planetele. am incheiat ziua cu o seara la opera. am aplaudat un spect

portocaliu-somon

un copil a lovit ieri o fetita de la el din grupa. el e un hiperactiv neinteles, violent de ocazie, autist fara vina, iar ea sufera de un sindrom al picioarelor moi, care apasa cu frustrarea nereusitei, peste copilaria ei-sentinta. asa e viata, complicata pe alocuri. copiii astia sunt colegi cu toma si discutam despre ei, seara pe perna, sa ma asigur ca i-am integrat corect in realitatea lui norocoasa, ca e atent si intelegator cu ei, ca ii stie pe nume si ca ii ajuta sa zambeasca atunci cand lor nu le vine. e frumos ca la varsta asta nu se pun etichete. copiii se observa atent, se intrajutoreaza, se ignora daca nu rezoneaza, dar nu se judeca. m-am tot gandit cum s-o anunt pe mama violentului ca baiatul a dat in stanga si in dreapta. am intrebat-o daca a dormit bine, daca toate sun ok acasa si i-am marturisit ca la gradi e mai agresiv ca de obicei zilele astea. ea s-a confesat ca acasa are aceeasi problema cu el si ca vrea sa stam mai mult sa despicam. am sfatuit-o sa se joace cu

priveste cerul

azi a fost sambata, zi de stat acasa si de scormonit in traista imaginar-creativa, doldora cu activitati bune sa tina ocupat un titirez de aproape 3 ani. am pictat pe niste sticle de plastic cu pensula si cu un burete in forma de inima, pana nu mai era nimic de pictat. ne-am mutat in cada, unde am spalat sticlele pictate, cu buretele in forma de inima si cu sapun. ne-am spalat si pe noi si-am mutat interesul catre playdough-u framantat ieri seara. dai manjeala si cu ala vreo juma de ora. hai si niste tenis. mami n-o mai da pe jos, se refera toma la mingea pe care nu reuseste s-o loveasca. tati, hai sa construim niste turnuri cu cuburile astea colorate. look how many colors! striga el entuziast incercand sa l atraga pe tacso pe podea. tacso intreaba: how many? aa, red and yellow, confirma toma scurt, dar optimist. gata si cuburile. mami, ce mai facem? hai pe acoperis, vin eu c-o sugestie superioara. mami, say to me: did you take your crocs? zic: toma, did you take your crocs? y

because

citesc ca cica sa nu lasi micile drame de peste zi sa te darame. ca esti aici sa faci lucruri mari. ei poftim! cu gandul asta, imi fac un breton. toma la intrebarea: iti place? raspunde senin: not so much. sa speram ca tacso e mai generos. mi-am luat si o fusta albastra si o bluzita galbena, iar de pe facebook aflu c-am facut alegerea toamnei 2015. uite cum magazinul de chilipiruri din cairo da iar trendul pana la bucuresti. inseamna ca sunt pe valul potrivit. dau peste o poza de la la nunta. imi place bucuria proaspata de pe fetele noastre. imi place ca cine nu era proaspat, s-a salvat intre timp. viata invinge. toma construieste in lumea lui de cuburi, dand sensurilor mele vechi sensuri noi si haioase. de parca toate incep azi. mami, you don`t shout? of toma, i m sorry if sometimes i shout. si-l pup pe cap si ma doare varstnicia lui devreme. i don`t want to shout, but when you lay down in my office and people are entering, it is not nice for me to push you away and you to la

cum adica inghetata de morcov?

ei cum adica inghetata de morcov? uite asa bine. un morcov ras si 2 banane, in blender, cum ma vezi si cum te vad si in congelator cu maclavaizu. altfel, ziua a curs cu dans, cu spalat de jucarii in cada, cu balaceala in piscina sparta de pe acoperis. am pictat jumatate de punga de taitei, iar cealalta jumatate am gatit-o cu rosii si dovlecei. de la un radio italian am aflat niste vorbe destepte rostuite de papa francisc asta, care uite s-a intalnit cu obama cat faceam eu niste plastelina de casa. la intrunire s a dus si presedintele egiptului. nu ma doare dac-o fi deschis si el gura p-acolo, iar la radioul lu papa oricum nu l au pomenit, ca nu l cunosc personal oamenii, na, ce vrei? mi-a zis toma de pe olita: i can smell the sea. zic ce bine de tine in mijlocul orasului. cred ca e de la pipi. s a uitat la niste desene, apoi  a inchis laptopul si mi-a zis: i think it s enough. i will sleep now. hai ca esti baiat descurcaret. iti cunosti nevoile. m-a chemat pe perna, langa el. u

toma si asezatul in fraza

o sa scriu la voia aducerii aminte, cateva din replicile lui toma, sa nu mi le fure uitarea. azi la locul de joaca a ingropat 2 monede in nisip. cand ne-am intors acasa, l-am intrebat: pentru cine le-ai ingropat, pentru gradinar? for everybody, a zis el samariteanul. ieri se juca tenis cu tacso si mingea s-a dus la bucatarie. cica: ups it went in mami`s kitchen! adevarul e ca aproape numai eu intru in camera aia. am si pus un mesaj cu welcome, deasupra chiuvetei pline de vase. sunt o prietenoasa si eu. noaptea se trezeste si zice: i need to drink some big cold water, so that i feel better. hai ma vorba lunga ca ne fuge somnu pana asezi tu in fraza. il musca un tantar. mami, we have a meskito. i know, ii raspund, gata de atac. kiss it and put me some saliva, vine tot el cu solutia. mami, where is your reading? se refera el elegant la tableta pe care am pus-o deoparte. m-am certat cu tasco si el a zis: tati, say sory. tacso a stat mandru. el a continuat: you have to pretend! s-a

despre siria, cu bucurie

ai vazut ca ti-am pus steagul siriei la panou? o intreb pe profesoara clasei de bebelusi, in timp ce discutam despre programa curiculara pe care as vrea s-o implementeze in clasa ei de sugari cu mintea gata de stimulare. am vazut mis corina, multumesc. am intocmit o schema a echipei de cadre, in care am pus la loc de cinste steagul romaniei, al finlandei, al rusiei, algeriei, egiptului, siriei, canadei si am scris acolo cu mana mea ca facem treaba mai buna impreuna decat separat, vorba lu furdui iancu. auzi, cum ai venit din siria? am crescut in arabia saudita, unde muncea tata. parintii mei au divortat acum 3 ani, tata a ramas acolo, iar mama egipteanca, a venit acasa. eu am mers in siria, unde mereu m-a tras inima. aoleu, ai crescut in arabia saudita? o intreb eu mandra de tricoul ei semitransparent azi si de parul ei liber. da da, cu val pe chip de la 12 ani. pai cum asa? pai fiindca la scoala sau pe strada fetele n-au voie sa-si arate corpul sau capul. numai ochii sunt desco

cautari de sine, binecuvantari si alte maruntisuri

ma lupt cu mintea-mi sa ma debarasez de griji. fac o crema de dovleac, cu mult patrunjel si usturoi crud. desenez cu toma, el dinozauri, eu flori. fac curat in casa, toma vede insa lucrurile mai creativ de-atat si rastoarna jucarii si carti pe podea. ma rastesc, el se uita in tavan si umfla obrajii. e satul de invataturile grele ca litera m. isi scrie numele: o, t, un m anevoios si un a asumat. nu-l grabesc, nu-l corectez. e cautarea lui. iau si eu un stilou si incropesc un calendar al mintii; trec in el tot ce m-ar tine sanatoasa. scriu repede, de parca asteptam de mult sa umplu rubricile astea ale armoniei sinelui. planific sa ma ingrijorez mai putin, sa respir corect macar miercurea, sa fac yoga macar martea si joia, sa beau vin duminica si sa pictez vinerea. sa merg pe acoperis sa-mi scriu visele lunea, iar martea sa fac curat la baie. sa-mi aud parintii macar vinerea, iar prietenelor de suflet sa le scriu mai des. imi ordonez binecuvantarile in functie de inima, minte, casa si job

din of in of peste punti subrede pana la luna si inapoi

trece clasa lu toma ca un tren de copii prin gradinita, cu mogaldete tinandu-se de umeri si tintind spre locul de joaca, uu cichi cichi cichi..uuu ma pitesc. toma arunca o privire plina de speranta in birou. privirea nu-i aduce nimic. doar imi rupe mie inima. sta acolo in tren, cu mainile pe umerii unui coleg, si-si vede fara rost de drum,  catre o gara pe care n-a ales-o el. ma ghiceste prin gard si ma striga plangand. merg si-i pup manuta ca o caisa coapta bine, printre ulucile verzi. el imi spune: i don't want here. raspund ca asa e in viata. mai si doare. dar mami il iubeste, iar cand termina treaba, ne imbratisam. nu e ca si cum as atribui prea mult romantism momentului, dar incerc sa masor cu constiinta mea cam cat doare gandul lui si pana cand. vorbim in fiecare seara despre jobul meu si universul lui, luate impreuna, despre cum nu ma pot concentra daca el imi misuna intr-una prin birou si cum e nedrept fata de ceilalti copii, ca el sa-si pupe mama la fiecare 5 minu

who built the man?

imi place cum se uita toma pe fereastra in adancul lucrurilor. cum capteaza din unghiul lui de cuprindere initiatica, detalii vii sau inerte, pe care le desleagam dis de dimineata, ca sa tapetam ziua cu sens. lunile se inghesuie unele intr-altele si uite grabis grabis parca-l vad implinind 3 ani rotunzi ca iubirea nemintita. - tati, who built our building? - a man, long ago. - and who built the cars? - some chinese man.. nowadays. - and who built the MAN? - oo, there are few theories about that.. - who built TATI? - ghedu and teta [ bunic si bunica in araba] - and who built MAMI? - mamaia and tataia - and who built Toma? - who do you think? il intrebam amandoi - Pucioasa raspunde el nesigur. There is a good amount of Pucioasa in you, but you were built here in Cairo!  Beau o gura buna de cafea si sunt buna de plecare, desi magulita de existentialismul conversatiei. El il pupa pe tati, apoi ma invita si pe mine sa fac la fel si iesim pe usa. Ce zic

in joaca pe scena mare

se joaca toma cu o curea de piele si-un taxi de lemn. cureaua e strada pe care goneste taxiul. zic uite sa nu ma mai invinovatesc ca nu i-am luat masini si piste. termina cu taximetria, apoi isi baga cureaua in chiloti la spate, ca o coada si-o ia la galop. e frumos cum se descurca sa nu se impiedice si-mi spune: i'm a horse, mami. si eu zic bravo. gata si galopul, isi prinde cureaua de masina lui ca o placa de skateboard si-mi zice: i need the car to be a horse. sigur, raspund in timp ce intind niste rufe la uscat. il aud vorbind in locul masinii: ok, i will be a horse. cum e el si taximetrist si cal si masina, toate in 5 minute si-o curea. you washed the yoga t-shirt? ma intreaba el de nicaieri, ca sa inteleg ca oricat de patruns ar fi in inchipuiala lui, e mai prezent ca oricand. ii spun ca asa facem, spalam hainele dupa fiecare purtare, sperand eu sa cresc un responsabil. el intinde pe pat un prosop bej si unul albastru si-mi spune: i did a beach for doggy and rabbit. imi am

sa nu lasati povestile sa moara

coc niste vinete in cuptor, sa uit ca ma doare capul. ma lungesc langa toma dormitul, sa fur niste liniste. o furnica isi croieste drum spre obrazul cu somn si-o razgandesc la jumatate. sa ma ierte tibetul ca n-am gasit intelepciune s-o crut. scriu cu opinteli, de parca refuz sa merg inainte pe calea tabletelor. sau poate ca tabletele astea au fost create ca sursa finala de divertisment. ele te tin ocupat fara sa te implici. nu dai, primesti numa. creierul se spala intr-o singura directie. net sa fie, ca apoi se ocupa google de tot ce nu stiai ca-ti trebuie. numa sa le dai numarul de la pantofi si numele de fata al lu maica-ta, ca iti aduc ei la nas marfa, jocu. te zgandara ei unde urmeaza sa te manance, dupa ce-ti vor fi facut portretul gandurilor robot. hai ca iar am divagat. asa ma supar eu cateodata pe progres de teama c-or sa piara cartile. c-or sa stea copiii ca stancile cu tablete in maini si-or sa uite sa se priveasca, c-or sa moara povestile gurilor, c-o sa ne plimbam goi

cheia iertarii

m-a trezit toma batandu-ma usor pe umar si cerand mniam mniam, adica smoothie. si cum curatam eu un mango baban, m-a traznit asa cheia iertarii. detasarea. lucrez la mine de vreun an, de cand mi-am propus sa iert atunci cand imi vine sa acuz. n-am contorizat cata pace am acumulat de cand fac exercitiul asta, dar il dau mai departe ori de cate ori ma conectez cu cate cineva interesat de pozitiv. ei si ma tot intreb printre ganduri cum sa fac sa iert atunci cand imi vine sa acuz? cum sa de-click instantaneu, cand am toate motivele sa cred ca dreptatea e la mine, ca eu chiar nu gresesc, ca acuzele mele se justifica. am invatat sa duc mai putine lupte cu oamenii care n-au rol semnificativ in viata mea. iar pe cei fara de care n-as fi eu, sa ma supar mai rar, sa dureze mai putin, sa iert, sa ma scuz, sa repar. ei, dar nu merge mereu asa uns. uneori nu-mi ramane decat sa plang. ca daca n-as plange as acuza, as ironiza, as arata cu degetul. si cum zdrobeam eu mangoul de dimin

sentinte de drept in legea junglei

e ora 3, ca daca n-ar fi, nu m-as fi trezit, sa ma foiesc, sa ma intreb, sa ma doara gandul. toma cere apa. tatalutoma ma intreaba: frici? raspund ca nu, dar ca ma simt mica. stiu discursul asta, mormaie el. si niciodata nu esti prea mica, miss positivity. ma duc sa blog. really? la 3? daca stau pe perna, nu dorm. iar daca scriu, ramane! fa cum simti. ma uit in josul etajului 8. dorm toti obositii zilei. o pisica traverseaza o strada dupa ce va fi explorat gramada de gunoi de la colt. niste baieti fumeaza ceva intre 2 masini si vorbesc in soapta, sa nu mi-l trezeasca pe toma. uite ca respectul n-a murit. in tara necontractelor, in tara tocmelii perpetue, imi cumpar portia de respect la negru, in miez de noapte cuminte si platesc cu nesomn. ieri m-am intors de la gradinita dezamagita de oameni si l-am intrebat pe tatalutoma daca o sa traim greu mereu sau daca ne asteapta undeva o viata fara griji? el a zis ca unele zile or sa para grele, dar ca invatam sa take i

inapoi la arta

blogul asta s-a nascut sa se scrie pe furate. ori cand doarme toma, ori intre 2 sedinte, ori inainte sa rasara soarele, dupa ce voi fi apucat sa ma cracanez cu gratie in 3 pozitii de yoga. scriu cu mintea povestile fiecarei dupa-amieze, pe la 4.40, cand cade lumina mai bine peste sepia orasului. evenimentele se inlantuie, am intriga, am zeci de puncte culminante, am metaforele in piept, dar n-am vreme sa ma astern la dactilografiat. si le las acolo intr-un colt de gand, le amestec cu povestile zilelor urmatoare. vine apoi peste toata tihna nepovestita inca lumii, o bomba in miez de noapte. imi plange ochiul stang o lacrima fix acum, semn ca inima n-a uitat bubuitura care a asternut intre noaptea de miercuri si dimineata de joi un vid greu, ca un carlig cu punct la capatul unui paragraf afara din context. o bomba ca un zar aruncat pe tabla noptii de jucatorii care nu se mai satura sa distraga atentia masei de la firesc. daca nu cumva firescul sta sa se scrie cu praf exploziv iar

hai cu rodia printre haters!

cum a fost ieri la spitalul in care urmeaza sa lucrez cu inimi proaspat iesite din operatie, povestesc alta data. pe scurt, se moare, dar se si spera, se minte, dar se si repara.. trebuie sa stau in focus, n-am voie sa ma dedau la emotii adiacente, care m-ar dezumaniza si m-ar intoarce acasa cu sufletul greu. copiii sunt conectati care la te miri ce aparat si ma vad cu fiecare din ei, poate o data in viata, intrucat niciunul nu sta in post operator mai mult de o saptamana. sunt cateva mii care isi cer si ei dreptul la inima carpita, asa ca ne pozitivam pe banda. in fine.. e mult de digerat. pana una alta, la gradinita m-am apucat de dereticat. m-ar pupa maica-mea sa vada cum golesc sertare, arunc vechituri, fac loc, mobilizez copiii la organizat jucarii, pictam un perete fara viata, ne balacim la 45 de grade intr-un lighean albastru. o rog pe tanti de la bucatarie, in a carei prestanta n-am reusit inca sa-mi depun increderea, sa-mi faca si mie o cafea, daca e. ea cica are

sens in forma de inima!

am doua imagini care mi-au ramas pe inima, respectiv toma inotand cu o prietena in varsta, in piscina ei cu martini cu gheata. asa m-am bucurat de moment, dar asa as fi vazut-o pe maica-mea hlizindu-se acolo in apa cu toma, ca imi ofteaza laptopul pe piept in timp ce scriu! apoi am vazut un bunic pupat apasat de nepoata lui. el a intrebat: ce-ti trebuie? ea a zis: tu! el a pupat-o la loc si am simtit cum lumea intreaga s-a topit in iubirea lor. l-am vazut in gand pe taica-mio pupandu-l pe toma si laptopul iar imi ofteaza in timp ce butonez. cum ne plimba viata prin momente!  cum zambim sa ascundem greul! cum dam viata noua cu zambetele astea pe jumatate planse! m-am ancorat in jobul nou. copiii imi rad sincer, m-ar imbratisa, iar eu zic sigur ca da. bucuria aia a reintalnirii, sedimentul emotiei bune.  subordonatele imi zambesc sceptice, le asigur pe cat pot ca n-am venit sa le controlez, dar vreau sa le simt inima in timp ce se dedica copiilor, iar inima asta nu iese usor

don't be afraid of your fears!

in taxi toma isi vede de ganduri pe partea lui de carosabil. incerc sa il protejez cumva de vreo eventuala zdruncinatura, care l-ar apropia cu gura de fereastra deschisa, dar el imi da mana la o parte: leave me alone mami. eu trag mana si oftez. ii dau spatiu si-mi ancorez totusi intentiile intr-o eventuala anticipare a zdruncinaturii de care ma tem. ma pierd si eu in dreapta haosului. am senzatia ca parca taman azi toata lumea se angajeaza in depasiri riscante. taximetristul n-a zambit deloc de cand ne-am urcat. un nefericit! pe o motocicleta un tata cracanat, o nevasta adunata, un bebelus de vreo 9 luni sa zic, dormind in brate la maica-sa si-un alt copil de vreo 9 ani, pe coada motorului. gonesc toti 4 intr-un dans nebun, pe care daca nu-l marchez aici, mi-e ca-l ia viata ca atare. fratele mai mare nu se tine de ni mic! are mainile sigure pe genunchii ascutiti. abdomenul ii e ancorat bine in profilul maica-sii, care insa n-are timp de el, ocupata fiind cu somnul cumva nel

cum fugim de viata, pe internet

ziua curge calda, intensa, transpirata, revelata. ne zgaim la piramide, ne imaginam cum era cand era, il intrebam pe toma ce simte, el se grabeste sa nu-i placa, pana nu intelege. urcam prietena din romania pe cal si-o lasam sa se elibereze. toma ii face cu mana. be careful biancaaa! imi lipesc spatele de o piramida si stau acolo in neclintirea vremii. inchid ochii in linistea asta mare si-o respir calda cum vine ea. gresesc incercand sa-mi verific gandurile, apoi inteleg ca astfel de momente sunt despre ne-gand.  imi imaginez iar proiectul global al ne-aerelor conditionate. visul meu din sertar, cum ar spune italienii. vad o lume neelectronica stand de vorba deadevaratelea. cum mai stam si noi azi din cand in cand si simtim ca ne apropiem de perfect, ca reusim sa luam clipa prin surprindere, apoi ne surprinde banalul pe noi, si uite cum ne grabim sa postam pe vreun mediu ireal, ce-am trait noi in real si ne-a placut. tot internetul asta e si el o frica. e frica omului d