Treceți la conținutul principal

o mantra, un concert de pian intr-o toaleta si definitia iubirii

aproape in fiecare sambata il duc pe toma intr-un parc cinstit, old-school cum imi place mie, proprietate elvetiana, ca sa intelegem cum de stau palmierii in picioare si azi, dupa 100 de ani, in miezul unui cartier putin sub nivelul ferentariului de alta data.
ne urcam intr-un taxi pe care am incetat de mult sa-l mai consider dubios, desi soferul e un extremist cu barba lunga, rochie murdar-traditionala, burta si incheieturi subtiri, ceea ce imi da incredere in sensul ca daca ajungem la violenta, ma descurc.
precizez destinatia, el si o asuma si calca pedala.
intr-un nas nealergic, m-ar fi deranjat aroma unica de gazolina, dar asa, privesc senina ca dintr-un cos de panselute, spre cartierul nu rupt, foarte rupt!
toma m-ar intreba cateceva, dar intuieste si el ca e inoportun si tace ocupat pana ne dam jos.
in parc cerem 2 limonade.
hai ma tomaaa!
aa, sa nu bag mana cu nisip in pahar?
pai nu prea, sau in fine, e paharul tau, faci ce vrei.
gheata nu o bem?
n-o bem ma arhimede, ca apartine altei stari de agregare oof, ca nu te-a invatat ingineru de tacto nimic.
mami, daca ai nasul infundat, nu ma lua in balon. lungeste-te sub copacul care iti place tie si indruga-ti o mantra cat ma dau si eu in leagan.
ca bine zici.
las soarele sa ma spele in baia lui galbena,
sunt lumina
imi sunt de ajuns
tot ce am imi e suficient
nu ma doare nimic.
mami, ma bate toma pe umar, ca-ca!
serios? intreb eu ca din vis.
serios, da el din cap si fugim la toaleta.
il asez pe wc. imi place baia asta elvetiana. are o fereastra inalta, victoriana, din care se vede o gradina verde de-adevaratelea.
din incaperea alaturata baii se aude un concert de pian al unui grup de protestanti germani -deduc eu, desi se poate sa ma insel, fiindca nu mi-a confirmat nimeni.
voci de opera se impletesc, se asteapta, se completeaza.
toma isi face treaba iar eu ma pierd cu capul pe fereastra in apoteoza asta a unei cantari crestine, la alah pe tarla, sub protectorat elvetian, hai bogda proste.
n-o sa uit momentul asta cat voi trai.
mami, what loving means? m-a intrebat el cand am ajuns acasa.
ooo, loving comes from love, is the continuos act of love.
and what is love?
love is when you like something a looot.
and heart?
heart is ..very well brought in this discussion, bravo!
no, heart is a shape! ma aduce el in prezent, semn ca ingineru de tacso ceva ceva tot l-a invatat.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...