joi, 28 august 2014

numa 4 minuni azi

derulez faptic simtamintele zilei, sa nu mi le fure universul grabit sa uite, grabit sa se vaite, grabit sa amestece minunile cu nepasarea.
a fost minunat cum a adormit toma iertandu-ma pentru plansul din timpul spalatului pe cap. ma uraste din clipa in care ma ating de sampon si pana dupa clatire, apoi mi se lipeste ud de inima si ma mai iarta o data. il pup si-i cer scuze in soapta, il asigur ca-l iubesc mai mult ca pe oricine, mai mult ca pe mine, ce sa mai. sa nu ne mai fofilam. asta e adevarul gol golut, mirosind a proaspat.
ma duc inapoi cu o minune, la cautarea pe google a etimologiei lui 'ka'. toma cere marker sau pix sau creion si scrie pe pereti, pe hartie, pe haine, pe jucarii si pronunta un fel de: kha. m-am tot intrebat de ce a inventat simbolul asta si am vrut sa cred ca e ditamai sensul la mijloc. aflu ca in mitologia egipteana, ka era de fapt o a doua esenta a sinelui, cea divina, cea cu care te inzestrau zeii, o constiinta a binelui suprem. imi place sa cred ca de fiecare data cand cere: ka! si o face de cateva ori pe zi, e ca si cum univerul ii dicteaza ca are de lasat niste urme in lume, are de scris niste povesti, are de exprimat de bine.
inca o minune in spate si ajung la pestele fript si la berea cu care m-a asteptat tatalutoma sa vin de la scoala, unde am efectuat prima concediere din viata mea, cu fruntea sus, cu spatele drept, cu inima deschisa. unde nu merge, nu fortam!
si ajung la prima minune a zilei, petrecuta la baie, unde unul dintre robinetii de la chiuveta a crapat, iar jumatate din apa tasneste prin crapatura respectiva.
si uite-ne deasupra chiuvetei, tatalutoma spalandu-se pe maini cu taraiala de pe teava, iar eu cu tasnitura din crapatura. si el zice: vezi ce romantic? why fixing a robinet, when you can share washing with the one you love, early in the morning?

miercuri, 27 august 2014

numa de bine

numai de bine, fara nicio vaicareala:
intalnirea cu parintii a decurs lin la scoala. tocuri, freza, printuri in font elegant, povesti cu mana la inima, promisiuni, incredere. un singur caz complicat, in curs de solutionare.
mandra de echipa mea de profesoare
toma a desenat la gradi niste rotocoale cu verde, pe care le-am pus la inima. tatalutoma a ciupit in joaca un baietel, iar lu toma i-au ras ochii de bucurie ca tati face glume cu prietenii lui de la gradi. m-am minunat de doza asta bruta de incredere.
o bucata de tavan a cazut langa tatalutoma, dar el e bine si viata ne arata iar cat e de pretioasa.
ardei copti cu usturoi
inghetata de ricotta si curmale la gelateria de la colt de strada. un singur paharel pentru toti 3. eu cu tatalutoma cate 5 lingurite, toma vreo 17. bucurie pe nas, pe tricou, pe degete, pe cuvant!
decizie luata de tatalutoma, exasperat de spiritul meu dezordonat: in fiecare zi, ne mobilizam impreuna juma de ora si strangem gunoiul, adunam de prin casa, spalam ce-o fi de spalat.. dar asa nu se mai poate cori. toate peste tot, ma sufoc, simt cum pica tavanul pe mine.
bine! am zis. [cam asta fac eu in fiecare zi, numai ca imi ia vreo ora si nu ma mai vait.. dar nu i-am mai zis] mi s-a parut super eficienta sugestia jumatatii lui de ora. abia astept sa vina jumatatea de maine.  
ma culc cu dor de frati-mio si-i urez inima linistita. m-as vaita ca atunci cand traiam aproape nu ne vedeam prea des, dar am promis nicio vaicareala. noapte buna raducu!

duminică, 24 august 2014

esenta zilei

s-a invelit ziua in plapuma noptii si uite-ne 3 suflete rostogolind cele 31 de grade de la unul la altul. le vrei tu? nu mersi.. poate tu? ce vorbesti ma? 
toma adoarme greu, razgandind puzzle-uri, sorbind pe furis dintr-un pahar de bere, furisandu-se din pat pana imi pierd rabdarea si-l tintuiesc. stoarce 2 lacrimi si ma cearta cu tipete. sunt slaba si ridic si eu tonul. cere apa printre lacrimi. ii dau apa si il pup. ma scuz. ma scuza. se linisteste. ma mangaie pe brate si adoarme.
scot rufele din masina de spalat. 
trimit un mail important, pun cateva ganduri in ordine. scot la iveala bluza de pijama pakistaneza. o s-o port maine la job. o intind frumos pe scaun. [hai sa mentionez ca in casa noastra fara tv, fara aer conditionat, fara cuptor cu microunde, nu exista nici fier de calcat. eu nu calc rufe. indeletnicirea asta nu intra in rutina mea de gospodina. zambim asa sifonati. sindrofie, sedinta importanta, interviu, plimbare.. la toate merg cu incredere si necalcata. ma rog, mi s-a parut inedit si-am zis sa va tulbur, sa va dau ordinarul peste cap]

la scoala lucrurile se rastoarna si se aseaza cu fiecare zi mai mult. fac o gafa, invat o lectie, sortez niste nefolosinte in refolosinte si gunoi. sunt mandra de cutia cu refolosinte, fericita sa vad cum dispare cutia cu gunoi. aman o decizie, platesc o furnizoare misto, presez un furnizor moale.
imi montez scaunul rosu de la ikea si ma asez pe el sa respir. imi place jurul meu. 
mananc o banana, beau o cafea, 2 sticle de apa, un sandwich cu fasole batuta. 
imi organizez ziua de maine, pe oameni de influenta, pe arii de interes. inchid agenda si decid s-o las la scoala! acasa e acasa. fiecare univers cu agenda lui.
imi duc durerile din talpi catre gradinita lui toma. il gasesc cu noua lui profesoara de engleza, o italianca de treaba, cu o engleza mediocra. n-o judec. asa dor imi era de italiana, ca povestim cu inimile deschise. sunt 3 ani de cand am inchis sertarul asta. apuc cu greu cuvintele, adverbele pietroase in araba se imbulzesc peste caramelele de cuvinte din limba lui dante. sunt prea obosita sa ma frustrez de neputinta. construiesc fraze cat pot, cum pot, ea ma maguleste. cred ca nu prea are prieteni.
imi promit juma de ora de chat cu ea in fiecare zi. ce vis! totusi, vai de engleza lu toma! s-o face el mare si o cerne nevorbele. nu-mi fac griji. numai tatalutoma in rastimpuri mai intreaba: ce facem cu copilu asta, cori? ce sa facem? ii vorbim din inima. noi si restul inimosilor lumii. hai ca nu sunt asa multi!

mai punctez un detaliu dichisit si ma culc: ambele perechi de bunici ai lu tomica sunt la mare. de o parte si de alta a mediteranei. asa i-a azvarlit destinul. pe mosi la un mal, in egipt.. iar pe aia mai tinerei in grecia. imi place gandul ca-i uda aceeasi apa si ca se linistesc intr-un tandem neplanificat. trimit ganduri si dor, pe apa si le-or purta valurile colo si colo. 



miercuri, 20 august 2014

la ce varsta se instaleaza asumarea?

se trece in calendarul blogului inimii povestea de viata cu numarul 200.
ce de cuvinte am mai framantat, ce de fraze am mai plamadit, ce de suflet mi-am mai deschis, ce de timp ne-a ramas, ce de viata frumoasa de zambit impreuna.
ma intreb daca restul bloggerilor se simt vinovati ca mine cand nu reusesc sa posteze. vinovati fata de entitatea asta fictiva, moale si calda a sufletelor care citesc. vinovati fata de viata care curge intr-un singur sens si n-asteapta conexiuni mai bune la net sau griji mai putine la job sau neintreruperi de curent acasa.
in fine, om fi toti la fel, molecule grabite sa se destainuie, intr-un univers prea gras sa-i mai astepte.
insir numai minunile, hai si cate o vaicareala pe ici pe colo, sa ma mai eliberez si io.
va rog sa nu-mi cereti sa scriu 'eu' in loc de io. asa propriu imi e 'io' ca fara el n-as fi io.
la scoala ma pregatesc de prima intalnire oficiala cu cei 120 de parinti corespunzatori departamentului prescolar. toate natiile de parinti, mai bogati sau mai foarte bogati, mai diplomati sau mai simpli, mai pretentiosi sau mai nepasatori. 
le-am dus pe profesoare cu barca pe nil sa le descretesc fruntile, sa le fac sa rada din inima si sa incropim niste creativitate, dac-o mai fi loc in barca. 
mintea mi se duce zi si noapte in 30 de directii: orar, curriculum, activitati, profesoare, asistente, ingrijitoare, finante, mobila, jucarii, covoare, documente, tipografie, copiator, rechizite, tamplar, cumparaturi. cred ca gandesc toate directiile astea in romaneste, le comunic in araba si le documentez in engleza. am inceput sa le documentez in romaneste, fiindca am obosit. ori agenda devine atat de stufoasa incat prefer s-o incui cu lacatul limbii mele, limba de mama cum ar veni.
toma e baiat bun si intelegator, isi vede de gradinita cat mor eu si renasc in fiecare zi la scoala. imi pregateste cate un desen pe zi si alearga spre mine cand merg sa-l culeg, cu o fericire care nu seamana cu nimic. ma uit la ochii lui gata sa planga, de suparare c-am intarziat si de bucurie c-am venit. il las sa se edifice, inainte sa-l imbratisez. ce puternica mai sunt! ce stapan pe el mai e! bucuria a invins. lacrimile uita sa mai curga. suntem iar impreuna!
in drum spre casa le salutam pe fetele care vand fructe si legume, pe trotuar. alapteaza amandoua, la unison, copii saraci, dar bogati, desculti si ce daca!
toma le zambeste din carucior si-si vede de strugurele lui. zambetul lui matur arata c-a trecut si el prin bucata aia de viata, a supt si el cu patos vreo 20 de luni, ne-am topit si noi una intr-altul pe calea laptelui.
ne oprim la nenea ala de la care iau apa, paine.. fel de fel. are vreo 40 de ani, o engleza bunicica si multa initiativa. tacso, un mosulica la vreo 70 de ani, e patronul magazinului si urla la fi-so si la ceilalti trepadusi -sa-i numim elegant, cat e ziua de lunga. il descopar pe asta de vreo 40 de ani cu piciorul rupt si zic heei ce-ai patit? oo accident madam, a little accident. aoleu? cum asa? am cazut de pe scooter, da sa nu-i spui lu tata, ca nu stie ca am!
am ras, a ras si el. zic: ce i-ai spus tatalui tau? c-am cazut de pe scari. hai ca ramane intre noi, am zambit eu. vai de curu tau cavalere, baiatu lu tati, fiu batran de patron ce-mi esti.
te-ai facut mare si-ai uitat sa-i spui lu tati ca vrei si tu viata ta. iar acu, s-a ramolit tati.. ce sa-i mai spui? mai bine taci, sa-l protejezi, tu-i mama ei de asumare. daca citeste maica-mea aceasta formula de exprimare, ma scoate 5 minute de la suflet. apoi ma iubeste iar! si io te iubesc mami!
ca sa termin cu nenea cu piciorul rupt, baiatu lu tati.. mi-l da pe hamada, pustiulica de 13 ani, care a mai mers cu mine acasa, carandu-mi cutia de apa.. v-am mai povestit. poftiti de parcurgeti, care n-ati apucat.
ii pun lu hamada 3 sticle intr-o mana si 3 in cealalta, iar eu imping caruciorul cu minune obosita in el.
ii zic lu hamada: m-a certat tatalutoma ca te-am lasat sa cari ditamai cutia de apa data trecuta, iar acum am luat numai 6 sticle, ca sa le distribui tu echilibrat in fiecare mana. el duce mana dreapta cu plasa cu sticle in ea cu tot, spre inima, intr-un sens de apreciere, intr-un sens de comunicare onesta cu barbatul pe care nu-l cunoaste si care mi-a daruit mie cel mai bun copil din lume. sunt coplesita de superioritatea momentului si-i urez in gand lu hamada o sotie frumoasa si care sa gateasca bine.

iar acum ma culc, c-am obosit de-atata asumare.









joi, 14 august 2014

ziua, pe fapte

fuga fuga pe repede inapoi, pana nu se inchid: laptopul de atata uzura fizica, ochii de atata uzura morala, netul, de atata viata dubla.
punctez asa:
niste cartofi prajiti, cu usturoi, marar si patrunjel
2 sedinte bune la scoala
un articol despre monica macovei - care imi da speranta
un conflict pe facebook, in care am trimis-o pe o fata la scara ei, iar ea mi-a zis ca sunt zero
niste glume cu tatalutoma
multa apa
toma a facut primul caca la olita, intentionat si asumat. l-am aplaudat si l-am pupat fiecare pe cate un obraz. el era asa plin de el si gol de caca. s-a bucurat de parca era ziua lui. mi s-a scuturat toata istoveala cu bucuria asta fara sens pana nu ajungi parinte. ii dedic victoria blogaritei cu care m-am contracarat. e zero- unu, pentru ea. 
o plimbare pe seara pe niste stradute cuminti. toma a gasit o balta. tatalutoma a zis: nu. toma a sarit in balta. o doamna posomorata a zambit la auzul talpitelor fericite. tatalutoma a zis: asta nu stie nu. si ce bine ca nu stie. o sa schimbe lumea!

luni, 11 august 2014

calendarul fericirii induse

mi-am plimbat dupa-amiaza printr-o durere acuta de cap. am intrebat-o pe ingrijitoarea sudaneza de la gradinita lu toma, daca are vreun leac de la ea de acasa. imi sugereaza un spray de dat la tample si gata durerea. imi lipesc buzele a netrebuinta si imi incerc norocul la ingrijitoarea filipineza. imi recomanda o pastila sau o cafea tare. n-ai un masaj de la tine din tara? oof, stiu ca exista, dar nu stiu sa fac. hai incearca! imi striveste pleoapele cu degetele-i butucanoase, dar nu scrasnesc. o durere poate spala pe alta. mi-l amintesc pe taica-mio curiozitand pertinent sub injectia cu algocalmin a lu maica-mea: de ce tre sa ma doara curu ca sa-mi treaca capu? 
vine toma ingrijorat si ma imbratiseaza. de unde a inteles el repede ca filipineza ma apasa? 
il iubesc. imi iau durerea de cap, mersi mersi in stanga si dreapta, toma imparte bezele, plecam acasa.
trec pe la prietena mea cu legume si fructe, care a nascut micutu de 2 kile pe care vi-l povesteam mai saptamana trecuta. creste dormind. ea imi spune iar ca e al cincilea. a uitat ca mi-a mai zis. ii spun si eu ca toma e primul si ca mai vreau unu, in caz ca a uitat ca i-am mai zis. ea: ce unu, cinci ca mine! zic: eroina mea, am patruj de kile, parca nu m-as ostoi la atatia. iti mai dau eu zece kile, face ea o gluma universala la care n-am reusit sa rad nicaieri in lumea asta mica cat vreo 13 tari pe care le-am strabatut. 
acasa nu-l gasim pe tatalutoma, plecat fiind la o sedinta de partid. entuziasmul lu tomica anticipand intalnirea cu tati se evapora si inima mea se rupe. e baiat mare si puternic, intelege ca viata nu e mereu dreapta cu asteptarile noastre si se resemneaza.
pun rufe la spalat. masina nu ma asculta si spala si spala si se opreste, mai spala, o resetez, iar spala.. ne jucam asa una cu rabdarea celeilalte vreo 3 ore. facem pace pana la urma, si rufele ies stoarse, gata sa se zbiceasca, vorba lu mamaie, in juma de ora de canicula egipteana. le poti imbraca jilave de altfel, ca se usuca in drumul tau spre camera alaturata.
se aude o voce pe scara blocului si toma rade in semn de 'se apropie tati' si inima mea se rupe iar, fiindca stiu ca el apare mai tarziu de-atat. toma lasa capul in pamant si indruga in tomiceasca o nemultumire de suflet. de unde sa rup eu sa peticesc acolo unde s-a suparat el? cu ce cumperi o descumpanire ca asta? dureaza niste secunde inguste, dar doare larg, de la inima catre varfurile degetelor. il sunam pe tatalutoma. toma ii spune despre dor. tatalutoma raspunde: am incercat sa vin bebica, dar a intervenit ceva. vin tarziu si te pup transpirel asa cum te-oi gasi.
of.
il ghidez catre balaceala din ligheanul albastru, sa-i mut gandul. 
sta in picioare, in lighean, in cada. tine cu responsabilitate dusul in mana dreapta iar cu stanga culege firisoare de apa si se spala cu ele, daca nu le-o fi pierdut printre degetele. mor de drag si-l pup in ceafa. se spala pe colo pe colo, manutele lui efectuand niste rotocoale timide, de inceput de lume. ce atent se atinge. cu pielea mea se descurca mai bine. a mangaiat-o pe nevazute din prima zi, de la prima gura de lapte. cel mai repede adoarme daca pielea mea ii e la indemana. ce sens frumos am. 
dupa baie, isi doreste sa ridice un castel din sticle mari de apa plata. se istoveste sa le scoata din cutia de carton si le rostogoleste spre locul unde a planuit sa toarne fundatia castelului. cine ma cred sa-l opresc?
se razgandeste. e prea obosit.. si apoi castelele vin cu razboaie. puterea dezbina. nu e de el.
mai bine 2 cantece, o poveste cu animale si toma pica in somnul frumusetii.
am la capul patului o carte romaneasca si una egipteana, in engleza. parcurg mecanic din fiecare cate un capitol. traversez o raceala stranie visavis de amandoua. o vreme n-o sa le mai deschid. imi iau markerul si merg la baie sa-mi actualizez calendarul pacii cu mine.
insir planuri, vise, lectii pe placile de ceramica roz ca porcul sanatos. la duminica scrie obiectiv: stillness, fapte: practicalitate, lectie: respiratie, curatenie: un pic necesar sau deloc, hrana: ierburi. le-am bifat pe toate azi, desi stilnessu si respiratia ma mai asteapta inca. ma intreb daca are sens toata ordonarea asta pozitiv-indusa. sigur ca are! poate ca fara ea m-ar inghiti durerea de cap, vacarmul strazilor, nedreptatile vietii, dorul de ai mei, neintelegerile inerente din viata de cuplu. 
o sa mananc o banana grasa si-o sa las hormonul fericirii sa ma duca in lectia respiratiei adanci, pana mi s-or inchide pleoapele de atata rationament. verific buletinul vestilor de acasa. maica-mea scrie asa: terminat 16 borcane suc rosii. taiat curca. mananc niste pepene si gata. sa-l pupi pe turturel de la mine.
femeie organizata si ea. si fara sa umple peretii de la baie. o iubesc, ca poate!

joi, 7 august 2014

hamada

la scoala ziua curge plina si pozitiva. mi se aranjeaza toate piesele, imi fac un plan in romaneste de dimineata si ma tin de el in araba pana spre miezul zilei.
combatanta mea de ieri nu-mi vorbeste azi. ma simt protejata de raceala ei si ma concentrez pe ale mele. a avut timp sa ma parasca la tovarasa, care ce-mi propune? sa iesim toate 3 la o bere dupa treaba. opa..
zic multumesc frumos de invitatie, dar cred c-o sa fug sa-mi iau copilul de la gradinita. tovarasa cica: la ce ora il ei? eu ii spun: e un baietel minunat. ea adauga: incearca sa ne insotesti totusi. ii spun ca o sa incerc. intr-o tara in care alcoolul e tabu, sunt invitata la o bere, ca s-o rezolvam superior, ca intre expate.
micuta care m-a parat la tovarasa, continua sa imi evite privirea prin curtea scolii, dar are incredere in berea propusa de doamna si ma va confrunta acolo, la bar.
scriu un mail si ma eschivez politicoasa, le urez o bere rece si un weekend fabulos. 
o sa cooperam greut. ieri am inteles eu, azi inteleg ele.
se opreste curentul. n-am timp sa mai printez nimic despre sudanul de sud, deci n-am cu ce surpriza sa ma prezint la paznicul gradinitei lu toma. of
ma opresc la magazin sa iau o sticla de apa. nu mai bine o cutie de 10 sticle, madam? home delivery, pac pac, pe onoarea mea.
zic: ai un baiat sa mearga acu cu mine? ca nu stiu adresa. 
am.. mohameeed.
vine mohamed, pe numele lui de scena hamada. are 13 ani. zic nu nu.. nu pot sa-i pun copilului asta in brate o cutie de 15 kg. lasati madam ca poate, a mai carat. zic: ai ma hamada..
hamada zice: hai madam ca merge!
ooof si plecam impreuna. il intreb de casa, de viata, de una de alta. ma intreaba si el de unde sunt. zic romania. e o tara, cum e egiptul, dar mai departe un pic. el rade. eu ma incurc. am crezut ca i-am explicat la nivelul lui, dar el e mai destept de atat.
se opreste la un colt de strada si ii zice unui pusti care vinde flori: auzi ma, ridica si mie pantalonii la spate. hai mersi. zic: esti ok?
da da, imi mai pica pantalonii, dar sunt bine.
ajungem la usa. ii multumesc din inima si ii dau juma de euro. e fericit. isi ia banii, ii pupa si-i pune la frunte, apoi in buzunar. ma uit la el cum dispare. se intoarce si-mi face cu mana. 
pa, hamada, mersi frumos.
vine tatalutoma: cum ai carat cutia asta? 
cu hamada. 
care hamada si cati ani are?
13. 
cori, de ce ai acceptat atata greutate? de-asta nu-mi place mie delivery-ul.. ca e o exploatare continua a copiilor.
nu luam eu apa?
zic ba luai, dar mereu ramanem fara, asa ca o cutie intreaga ne ajunge mai mult. si hamada e puternic. am refuzat la inceput, dar apoi am evaluat cutia drept un tomica si jumatate, deci e ca si cum l-ar fi carat 5 minute pe fratele lui mai mic, daca are.
si apoi am venit vorbind, cred ca i-a placut conversatia.
puteai totusi sa aduci cu hamada numai 6 sticle, le cara 3 intr-o mana si 3 in cealalta, si evitai baragladina de cutie colturoasa, continand 10 sticle.
ai dreptate, data viitoare!

miercuri, 6 august 2014

gâlceavă, vrajbă, sfadă, cârcotă, dihonie, râcă, harță, pricaz, hâră, poancă, sfădălie, zoală

la scoala am parte de prima rafuiala diplomatica cu doamna de la logistica si pr si hr la un loc. e cam de varsta mea, dar ii zic doamna, ca si eu sunt.
a fost angajata zilele trecute pe o pozitie incerta, dar ea isi da silinta sa impresioneze, sa se produca mai repede numirea si sa poata sa dicteze relaxata. a gasit ca grupa prescolara isi desfasoara activitatea intr-o clasa oribila si ca mai bine clasa aia devine biroul meu.
ii spun ca pot sa lucrez de oriunde, dar graba cu care ma trimite intr-o clasa 'oribila', e putin deplasata. 
isi retrage cuvintele si ma asigura de toata consideratia ei. ii multumesc si-i promit ca ma mut imediat cum are loc zugraveala si reparatul utilitatilor. e dezamagita. 
da un telefon. are aprobarea sa ma mute. ii reamintesc conditiile in care ma mut. ea vrea sa fie sigura ca eu am inteles ca-mi vrea binele, la fel ca si celorlalte profesoare, sa fie clar!
o anunt ca sunt coordonatoarea profesoarelor carora ma bucur ca le vrea binele. se dezmeticeste si nu vrea sa vad ceea ce am patruns deja cu judecata. se tine tare. e fata agera si intelege rapid ca raportam aceluiasi calau.
aaa, sigur ca da. ai toate calificarile, ba chiar din informatiile pe care le detin esti supra-calificata pentru jobul tau si sunt sigura ca te descurci minunat. suntem mandri de tine. ea, angajata acum 2 zile si restul scolii, sunt asa mandri de mine ca sunt magulita de dezgust.
ma intreb daca nu cumva problema o fi ca sunt  prea calificata, dar nu verific cu ea curiozitatea asta.
incropeste o pledoarie pompoasa si goala despre expertiza mea pe care dintr-o data o respecta.
ma uit la ne-vorbele iesind cu incredere din gura ei. le vad evaporandu-se in drum spre mine. imi vine sa-i zic: nu te simt, frumoaso! si nici nu inteleg cu ce te impiedic in cautarile tale carieriste. cred ca m-ai inteles gresit. dar tac si o las sa antivorbeasca.
ea se opreste. probabil eram prea aspra in linistea mea. uite ce e: eu sunt canadianca, sunt directa! 
eu sunt romanca, sunt relaxata si in general nepusa pe conflict. 
am senzatia ca esti inca nemultumita si vroiam sa-ti fie clar ca iti vrem binele.
mersi frumos. eu as vrea sa-ti fie clar ca deciziile cu privire la aranjatul claselor, programa scolara, activitati, trainingul profesoarelor, imi apartin. asta ca sa nu iti spun lucruri care nu te intereseaza, cand ne mai intalnim.
sigur ca deciziile iti apartin. din cate imi amintesc la sedinta de acum 2 zile doamna directoare ti-a dat libertate deplina in aria ta de activitate, nu?
tac.
parca asa imi amintesc, adauga ea, ca sa-si lamureasca atributiile fiecareia. 
cred ca tacand un pic, i-am dat timp sa inteleaga.
imi pare bine ca-ti amintesti, razgandesc eu tacerea.
imi zambeste larg si degeaba.
ii zambesc pe jumatate, pe nedegeaba si ies.
respir adanc. n-o sa fie usor. am multa yoga de facut diseara.

merg sa-l iau pe toma de la gradi. mi-a pregatit un colaj cu pesti de hartie intr-o mare pictata cu patos. mor de bucurie. 
paznicul sudanez parcurge o carte de geografie. il intreb cum merge cititul. imi spune ca bine. citeste geografia sudanului, in engleza ca poate intr-o zi cand s-or linisti apele in tara lui mama, s-o intoarce sa-si termine studiile, sa fie si el un om educat. il intreb de unde isi procura cartile. imi zice ca e greu. pe asta o are de la o familie proaspat venita din sudan, dar altfel materiale in engleza despre tara lui, nu prea gaseste in egipt.
zic hai ca mi-au dat astia la scoala o imprimanta. daca nu mi-o fura canadianca de la logistica pana maine, intru pe google si-ti printez ceva. ce sa fie? ceva despre situatia politica de azi, imi raspunde. dar nu pareri de-ale oamenilor, cum sunt pe forumuri, ca aia nu stiu ce zic, eu mereu intru si le spun ca lucrurile nu stau cum cred ei si ca sa-si mai deschida mintea. zic nu ma, iti printez din surse oficiale, wikipedia ceva. asa, mersi mult mult!
plec zambind. 
am uitat de supararea de la scoala.
iau de la canada si dau sudanului de sud, iau de la nasul pe sus si roz de fond de ten si dau nasului pierdut in cartea de geografie si negru ca taciunele, ca o haiduca a universului, mama toma-ului alimos, trimisa romaniei la cairo, intai cu inima si apoi cu mintea.

luni, 4 august 2014

ce usor ne iubim!

mi-era un dor sa va scriu de-mi sfaraiau degetele. v-as fi scris de la mare, dar nu m-a lasat bucuria. incepeam zilele devreme, cu toma pe plaja, cu tatalutoma fericit peste poate ca-si tine copilul la piept in valuri, ca-i topeste fricile si-i stoarce chiote de emotie noua cu nisip in ochi, sare in nas si pescarusi in zare.

m-am dezbracat de griji in mediterana iar ea mi-a oblojit oasele ingandurate. mi-am bronzat dorul de parinti si mi-am promis iar liniste.
intr-o seara m-am certat cu tatalutoma, ca asa e viata, grea chiar si in miezul turquazului de necrezut. toma s-a oprit din mers, ne-a oprit din justificari si a zis NO! l-am ignorat initial, dar el s-a asezat pe bordura si a repetat no! ne-am asezat de-a dreapta si de-a stanga lui. ne-a luat de mana pe fiecare si s-a uitat in sus. ne-am uitat si noi si-am dat de stele. poate ca am inteles la unison ce mare e universul si ce mici sunt argumentele noastre, ca ne-am oprit din cearta. de fapt am topit-o de sens. si toma s-a ridicat de pe bordura si ne-am continuat plimbarea. i-am zis lu tatalutoma: copilul asta e the greatest gift! indeed, a raspuns, dupa ce a oftat lung.
ne-am intors dupa o saptamana in tumultul cairoului. ma dureau panourile publicitare, oamenii, graba, furnicile din bucatarie. plangeam pe dinauntru, roboteam pe dinafara. zic: opa, ia uite ce senzatie ca de dupa taberele din gimnaziu. credeam ca durerea aia e inchisa. na ca nu! 
la job lucrurile nu la fel de roz cum le-am lasat. de parca marea isi ia deja revansa. 2 demisii suspecte, cateva angajari noi, 2 zambete mintite, 3-5 vorbe goale, o amenintare subtila. peste toate, salariul meu nou si gras. l-am incasat cu coloana dreapta si cu o rochie mulata pe trupul bronzat. stiu cine sunt. aventura educationala continua. tara asta nu inceteaza insa sa ma surprinda prin volatilitate. tot ce n-ai azi, vine maine, tot ce-ai avut ieri, se pierde in iluzia acum-ului.
la gradinita toma ma intampina alergand fericit, cu un desen in mana. prima lui opera in colectivitate. niste rotocoale mov cu verde. iubesc complementaritatea aleasa de el si duc desenul la inima. el rade tuguind buzele, amestecand rusine cu mandrie. 
in drum spre casa ne oprim la fetele cu fructe si legume. luam 3 banane, un mango si un avocado. una din fete a nascut un baietel de 2 kg. n-am vazut in viata mea o asa jucarie vie. e al cincilea copil al ei. gata! nu mai vrea. i-l arat pe bebe lu toma, sa inteleaga cum era cand era. el zambeste de parca intelege. luam fructele, uram de bine minusculului si plecam. la urmatorul colt ma intampina pietarul care mi-a promis busioc. nu ma asteptam la ditamai snopul, dar il primesc cu bucurie. 1 euro. hai treaca. miroase ilegal de bine. 
ii pun lu toma niste desene animate si decid ce fac cu busuiocul. n-am timp nici macar sa ma documentez pe google. skypeul nu ma ajuta nici el sa-mi intreb prietenele naturiste cum sa abordez tufa. il pun iute in blender cu nitica apa si apoi in vreo 6 pungute la congelator. 
se opreste curentul. ma trezesc cu toma in bucatarie, pe intuneric. imi imbratiseaza picioarele. sunt una cu el. tace. tac. se intoarce la ale lui. imi vad de bucatareala.
ce usor ne iubim!