Treceți la conținutul principal

esenta zilei

s-a invelit ziua in plapuma noptii si uite-ne 3 suflete rostogolind cele 31 de grade de la unul la altul. le vrei tu? nu mersi.. poate tu? ce vorbesti ma? 
toma adoarme greu, razgandind puzzle-uri, sorbind pe furis dintr-un pahar de bere, furisandu-se din pat pana imi pierd rabdarea si-l tintuiesc. stoarce 2 lacrimi si ma cearta cu tipete. sunt slaba si ridic si eu tonul. cere apa printre lacrimi. ii dau apa si il pup. ma scuz. ma scuza. se linisteste. ma mangaie pe brate si adoarme.
scot rufele din masina de spalat. 
trimit un mail important, pun cateva ganduri in ordine. scot la iveala bluza de pijama pakistaneza. o s-o port maine la job. o intind frumos pe scaun. [hai sa mentionez ca in casa noastra fara tv, fara aer conditionat, fara cuptor cu microunde, nu exista nici fier de calcat. eu nu calc rufe. indeletnicirea asta nu intra in rutina mea de gospodina. zambim asa sifonati. sindrofie, sedinta importanta, interviu, plimbare.. la toate merg cu incredere si necalcata. ma rog, mi s-a parut inedit si-am zis sa va tulbur, sa va dau ordinarul peste cap]

la scoala lucrurile se rastoarna si se aseaza cu fiecare zi mai mult. fac o gafa, invat o lectie, sortez niste nefolosinte in refolosinte si gunoi. sunt mandra de cutia cu refolosinte, fericita sa vad cum dispare cutia cu gunoi. aman o decizie, platesc o furnizoare misto, presez un furnizor moale.
imi montez scaunul rosu de la ikea si ma asez pe el sa respir. imi place jurul meu. 
mananc o banana, beau o cafea, 2 sticle de apa, un sandwich cu fasole batuta. 
imi organizez ziua de maine, pe oameni de influenta, pe arii de interes. inchid agenda si decid s-o las la scoala! acasa e acasa. fiecare univers cu agenda lui.
imi duc durerile din talpi catre gradinita lui toma. il gasesc cu noua lui profesoara de engleza, o italianca de treaba, cu o engleza mediocra. n-o judec. asa dor imi era de italiana, ca povestim cu inimile deschise. sunt 3 ani de cand am inchis sertarul asta. apuc cu greu cuvintele, adverbele pietroase in araba se imbulzesc peste caramelele de cuvinte din limba lui dante. sunt prea obosita sa ma frustrez de neputinta. construiesc fraze cat pot, cum pot, ea ma maguleste. cred ca nu prea are prieteni.
imi promit juma de ora de chat cu ea in fiecare zi. ce vis! totusi, vai de engleza lu toma! s-o face el mare si o cerne nevorbele. nu-mi fac griji. numai tatalutoma in rastimpuri mai intreaba: ce facem cu copilu asta, cori? ce sa facem? ii vorbim din inima. noi si restul inimosilor lumii. hai ca nu sunt asa multi!

mai punctez un detaliu dichisit si ma culc: ambele perechi de bunici ai lu tomica sunt la mare. de o parte si de alta a mediteranei. asa i-a azvarlit destinul. pe mosi la un mal, in egipt.. iar pe aia mai tinerei in grecia. imi place gandul ca-i uda aceeasi apa si ca se linistesc intr-un tandem neplanificat. trimit ganduri si dor, pe apa si le-or purta valurile colo si colo. 



Comentarii

  1. Te citesc cu drag si mi-e dor de postarile tale cand nu apuci sa scrii :) Ai un stil minunat si imi dau o stare foarte placuta, tihnita. Si mi-a placut mult ideea calendarului din baie, sa ne mai spui cum merge planul ;)
    PS. Si noi tot necalcati suntem, si e fain!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet