Treceți la conținutul principal

calendarul fericirii induse

mi-am plimbat dupa-amiaza printr-o durere acuta de cap. am intrebat-o pe ingrijitoarea sudaneza de la gradinita lu toma, daca are vreun leac de la ea de acasa. imi sugereaza un spray de dat la tample si gata durerea. imi lipesc buzele a netrebuinta si imi incerc norocul la ingrijitoarea filipineza. imi recomanda o pastila sau o cafea tare. n-ai un masaj de la tine din tara? oof, stiu ca exista, dar nu stiu sa fac. hai incearca! imi striveste pleoapele cu degetele-i butucanoase, dar nu scrasnesc. o durere poate spala pe alta. mi-l amintesc pe taica-mio curiozitand pertinent sub injectia cu algocalmin a lu maica-mea: de ce tre sa ma doara curu ca sa-mi treaca capu? 
vine toma ingrijorat si ma imbratiseaza. de unde a inteles el repede ca filipineza ma apasa? 
il iubesc. imi iau durerea de cap, mersi mersi in stanga si dreapta, toma imparte bezele, plecam acasa.
trec pe la prietena mea cu legume si fructe, care a nascut micutu de 2 kile pe care vi-l povesteam mai saptamana trecuta. creste dormind. ea imi spune iar ca e al cincilea. a uitat ca mi-a mai zis. ii spun si eu ca toma e primul si ca mai vreau unu, in caz ca a uitat ca i-am mai zis. ea: ce unu, cinci ca mine! zic: eroina mea, am patruj de kile, parca nu m-as ostoi la atatia. iti mai dau eu zece kile, face ea o gluma universala la care n-am reusit sa rad nicaieri in lumea asta mica cat vreo 13 tari pe care le-am strabatut. 
acasa nu-l gasim pe tatalutoma, plecat fiind la o sedinta de partid. entuziasmul lu tomica anticipand intalnirea cu tati se evapora si inima mea se rupe. e baiat mare si puternic, intelege ca viata nu e mereu dreapta cu asteptarile noastre si se resemneaza.
pun rufe la spalat. masina nu ma asculta si spala si spala si se opreste, mai spala, o resetez, iar spala.. ne jucam asa una cu rabdarea celeilalte vreo 3 ore. facem pace pana la urma, si rufele ies stoarse, gata sa se zbiceasca, vorba lu mamaie, in juma de ora de canicula egipteana. le poti imbraca jilave de altfel, ca se usuca in drumul tau spre camera alaturata.
se aude o voce pe scara blocului si toma rade in semn de 'se apropie tati' si inima mea se rupe iar, fiindca stiu ca el apare mai tarziu de-atat. toma lasa capul in pamant si indruga in tomiceasca o nemultumire de suflet. de unde sa rup eu sa peticesc acolo unde s-a suparat el? cu ce cumperi o descumpanire ca asta? dureaza niste secunde inguste, dar doare larg, de la inima catre varfurile degetelor. il sunam pe tatalutoma. toma ii spune despre dor. tatalutoma raspunde: am incercat sa vin bebica, dar a intervenit ceva. vin tarziu si te pup transpirel asa cum te-oi gasi.
of.
il ghidez catre balaceala din ligheanul albastru, sa-i mut gandul. 
sta in picioare, in lighean, in cada. tine cu responsabilitate dusul in mana dreapta iar cu stanga culege firisoare de apa si se spala cu ele, daca nu le-o fi pierdut printre degetele. mor de drag si-l pup in ceafa. se spala pe colo pe colo, manutele lui efectuand niste rotocoale timide, de inceput de lume. ce atent se atinge. cu pielea mea se descurca mai bine. a mangaiat-o pe nevazute din prima zi, de la prima gura de lapte. cel mai repede adoarme daca pielea mea ii e la indemana. ce sens frumos am. 
dupa baie, isi doreste sa ridice un castel din sticle mari de apa plata. se istoveste sa le scoata din cutia de carton si le rostogoleste spre locul unde a planuit sa toarne fundatia castelului. cine ma cred sa-l opresc?
se razgandeste. e prea obosit.. si apoi castelele vin cu razboaie. puterea dezbina. nu e de el.
mai bine 2 cantece, o poveste cu animale si toma pica in somnul frumusetii.
am la capul patului o carte romaneasca si una egipteana, in engleza. parcurg mecanic din fiecare cate un capitol. traversez o raceala stranie visavis de amandoua. o vreme n-o sa le mai deschid. imi iau markerul si merg la baie sa-mi actualizez calendarul pacii cu mine.
insir planuri, vise, lectii pe placile de ceramica roz ca porcul sanatos. la duminica scrie obiectiv: stillness, fapte: practicalitate, lectie: respiratie, curatenie: un pic necesar sau deloc, hrana: ierburi. le-am bifat pe toate azi, desi stilnessu si respiratia ma mai asteapta inca. ma intreb daca are sens toata ordonarea asta pozitiv-indusa. sigur ca are! poate ca fara ea m-ar inghiti durerea de cap, vacarmul strazilor, nedreptatile vietii, dorul de ai mei, neintelegerile inerente din viata de cuplu. 
o sa mananc o banana grasa si-o sa las hormonul fericirii sa ma duca in lectia respiratiei adanci, pana mi s-or inchide pleoapele de atata rationament. verific buletinul vestilor de acasa. maica-mea scrie asa: terminat 16 borcane suc rosii. taiat curca. mananc niste pepene si gata. sa-l pupi pe turturel de la mine.
femeie organizata si ea. si fara sa umple peretii de la baie. o iubesc, ca poate!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet