sâmbătă, 29 iunie 2013

pianistul cu 9 pisici

am decis azi sa schimb un pic traseul plimbarii de dupa-amiaza.
zic hai tomica sa mai vedem si alte pisici. am luat-o pe o strada paralela cu a noastra. [imi place pe strada asta ca de fiecare stalp atarna cate o ulcica si o cana. te mai servesti cu apa la nevoie. v-am spus ca fiecare zi e o intoarcere la mamaia pe ulita. de-ar sti biata de ea - care a fost doar pana la bucuresti o singura data in 85 de ani si s-a pierdut in gara de nord - ca aici la capatul pamantului, bautul din ulcica n-a murit. uite o s-o sun sa-i spun ca nimic nu se pierde.]

din directia opusa vine agale un batran, urmat de vreo 2 pisici, o catea obosita si 2 pui sugand-o din mers. imi place scena si ma opresc, sa-i dau timp lu toma s-o absoarba, din loja lui pe roti. ma bucur ca pisicile si cainii nu trebuie sa-si ridice gaturile ca sa comunice cu toma. genul de situatie win win.

nenea imi zambeste si ma abordeaza in engleza, constatand ca toma e un baiat simpatic si curios.
dupa-amiaza sta in loc si ma dau la vorba. aflu ca domnul e pianist, are 75 de ani, nu s-a casatorit niciodata fiindca iubeste libertatea mai presus de orice. a trecut prin romania acum un fel de vesnicie, in drum spre cehoslovacia. amestecam degajati engleza cu araba cu zambete. e unul dintre cei mai liberi la minte egipteni pe care i-am cunoscut. aflu ca a trait la roma cativa ani, predand pian la conservator. ce dor imi era de o italiana academica. imi regasesc fluenta si ii povestesc in limba lui dante cum vad eu egiptul, cum vad eu viata, il intreb daca nu se simte singur fara sotie sau copii. imi spune ca are 9 pisici si ca inca mai preda la conservatorul din cairo de 2 ori pe saptamana, deci mai socializeaza.
si apoi are muzica! cine simte muzica nu e niciodata singur! 
cateii i se impleticesc printre picioare. toma e in relatie cu ei si respecta conversatia adultilor, neplangandu-se de nimic.
ochii domnului sunt atat de vii, hainele atat de murdare. e nascut pe 7 martie. imi raspunde la orice intrebare, intr-o italiana rara si curata. ce mult trebuie ca a iubit-o daca s-a pastrat asa bine in buzunarul lexical al inimii. imi da speranta. 
il intreb ce crede despre degetele lui toma. imi zice ca sunt lungi si numa bune de pian.
apoi isi aminteste despre un copil cu degete foarte scurte, pe care l-a pregatit acum zeci de ani, cand nimeni nu i-ar fi dat sanse si azi respectivul e unul din cei mai mari pianisti din chicago. 

ne despartim. domnul nu e gata sa se desparta, dar nici nu se mai lungeste, fiindca nu se cade. e un domn. mi-a facut mare placere sa-l cunosc si-i spun. lui si mai mare placere, si-mi spune!
vin acasa si-l caut pe youtube. il caut si pe elevul lui, azi in chicago. nu m-a mintit. normal ca nu m-a mintit. probabil ca de-o viata astepta sa-si spuna povestea in cea mai muzicala limba de pe pamant, unei romance la cairo.




vineri, 28 iunie 2013

rable cu noima

in cairo nu exista programul 'rabla'. la fel cum nu sesizez nici grandomania romaneasca a 'datului' cu masini puternice, parcatul 'pe dos', epatarea penibila.
e plin de masini prafuite, capacite, furnicand dezordonat sau odihnindu-se inghesuite, de parca s-ar iubi. 
cred ca v-am mai spus ca si accidentele rutiere la ei sunt parca prilej de socializare, un pic de rafuiala, batai pe umar si urari sincere de drum bun.
[asa ca o particularitate, cand o masina are stergatoarele ridicate, inseamna ca proprietarul o vrea spalata, prin urmare un amarat se angajeaza, pe onoarea lui, s-o lustruiasca.. si se alege cu o moneda sau doua]

nu am carnet, nu posed autoturism. nu nutresc sentimente cu privire la un astfel de 'bun'.
vad in masini, vorba lu taicamio, niste cutii, menite sa ne transporte din niste alte cutii catre niste alte alte cutii.

de ce toata introducerea asta automobilistica? pai fiindca langa blocul meu se afla de cand sunt eu in cairo, o rabla. o rabluta, ca e mica asa, ca un tico, poate e un soi de fiat, nici nu ma pricep. da cat o fi de mica, tre s-o ocolesc in fiecare zi cand il scot pe tomica la plimbare in carucior. nu m-am suparat pe ea niciodata, dar parca prea statea degeaba in strada, in calea noastra, in .. fine.
ieri cand am venit de la gradi, am gasit rabluta duduind de viata. niste copii amarati s-am priceput s-o deschida si sa se strecoare inauntru.
un baiat de vreo 8 ani la volan, o gagicuta in dreapta si doua mititici in spate. se jucau de-a familia, cred. se discuta mult, poate ca se alegea traseul sau poate ca erau deja pe drum. mi-as fi dorit sa urc cu toma pe bancheta din spate. sigur am fi incaput. sa mergem si noi cu ei, ca si-asa eram liberi toata dupa-amiaza. 
le-am facut cu mana si atat. le-a placut ca i-am crezut in mers.

inchei povestea cu rabluta si va pun o poza cu o alta rabla - din spatele blocului - stralucind la apus, asteptandu-si povestea.

bifez minunile de peste zi si ma culc

m-as putea lua cu oboseala, dar nevoia de pozitiv ma impinge sa punctez repejor minunile de peste zi.

pai e minunat ca micutul abandonat a inceput sa zambeasca. primesc informatii ca i-a placut marul copt, ca l-a terminat in 2 minute, ca a mancat si ceva legume mai fara entuziasm, a baut apa si a dormiiit mult si adanc. mi-am umplut inima cu plansul de fericire al matusii lui si am raspuns cu un un meniu vitaminizant pentru zilele urmatoare. am incredere!

ca sa pot scrie despre minunea urmatoare, trebuie sa ma asigur c-ati citit episodul 'shayan'. ei bine shayan a terminat ilustratiile la povestea pe care intentionez s-o public aici. sunt niste desene naive, dar in care deslusesc toata emotia cu care s-a straduit shayan sa ma impresioneze.
m-am simtit asa importanta primind un plic A4, de la ilustratorul meu in varsta de 10 ani, care s-a priceput sa 'sparga' povestea in vreo 6 capitole si sa deseneze minimal esenta fiecarui mini-capitol. o sa rog un grafician bun sa-mi stilizeze desenele. sa treaca revolutia asta noua si demarez cautarea unei edituri. aahh..ce frumos e cand toate se leaga!

minunea numarul 3 e mancarica de cartofi cu masline careia abia i-am oprit focul. 

apoi mai e minunat cum se ridica tricouasul lu toma pe burta, semn ca respira regulat si ca somnul ii e lin. nu stiu daca toate mamele de bebelusi fac asta.. dar din cand in cand, chiar si cand nu se aude niciun scancet, vin sa verific daca respira. am facut asta din prima noapte si mi-a ramas asa in reflex. 
si ca sa fie si mai minunat, ma asez in pat langa el; nu se trezeste, nu se intoarce ci doar zambeste cu ochii inchisi, semn ca viseaza frumos sau poate semn ca intelege c-am venit, ca sunt obosita dar ca-i iubesc linistea. imi vine sa-i zic ca pentru el fac toate sacrificiile, dar nu vreau sa-i incarc somnul. 
noapte buna si voua si nu uitati sa respirati!

miercuri, 26 iunie 2013

stari afective intense, de durata relativ scurta, emotii adica

s-au intamplat multe azi. asa sunt unele zile, pline de povesti. as putea sa extrag una speciala, s-o disec si sa ma culc.. dar parca toate m-au miscat.
hai sa vedem cum ma descurc sa vi le impartasesc.

povestea 1. 
la gradi e un baietel karim, de vreo 4 ani, frumos foc si extrem de talentat la desen, la sculptura, la orice migaleala artistica la care il provoc. daca as fi o gagicuta de seama lui, l-as seduce.
azi cand vroiam sa plec, mi l-a ochit pe toma prin usa intredeschisa a clasei lui. ii stralucea toata fata de sub bucle. am indraznit sa merg la el in clasa, cu tomica in brate. m-au inconjurat toti colegii lui. karim si-a facut loc printre ei si cu o gura mare de parca il prinsese pe mos craciun in fapt, s-a apucat sa-l pipaie pe toma. e copilul tau? oaa oaa hi hi.. ii pupa labele picioarelor, il mirosea, isi invita colegii mai timizi sa miroasa si ei pufosenia asta de jucarie vie... tomica usor incurcat, dar se supunea expertizei. il tineam bine in brate, dar la nivelul copiilor, astfel incat si el sa se simta sigur, si ei sa cerceteze in voie.
karim s-a lungit pe spate.. sa digere un pic emotia.. cred ca era uluit.. apoi s-a ridicat beat iar de bucurie. poate sunt cuvinte mari, dar cine a stat in preajma a sute de copii pana acum, stie ce vorbesc.. 
educatoarea lui karim mi-a explicat ca mama lui asteapta un al 2lea copil. si poate karim, artistul meu preferat, nu mai incape in el de nerabdare. si poate ca puricandu-l pe toma, a inteles ce minune i se pregateste in burta la mami.

2. tot la gradi, a venit ieri o gagicuta de vreo 20 de ani, studenta la arte, voluntara peste vara, in 'laboratorul de arta'.. o fata simpla, extrem de entuziasta, care ar merita bani pentru tot efortul, dar asta e alt of. azi am vazut-o cam trasa la fata si zic hai sa mancam o lipie cu branza, ceva..mi-a multumit de invitatie si a venit. a tacut o vreme si apoi mi-a spus: you know.. i have a problem at home. sotia fratelui meu a plecat de acasa acum 6 zile. e vina lui, stiu, dar au un copil de 9 luni pe care ea il alapta si caruia eu si mama mea nu stim ce sa-i mai facem. ziua plange cu lacrimi, iar noaptea in somn, fara lacrimi. ii dau lapte de vaca..dar nu prea vrea. e foarte nefericit. 
mi s-ar fi rupt inima, dar n-aveam timp de suspine.
i-am descris fetei meniul lu tomica, care are aproape aceeasi varsta cu bietul abandonat, am invatat-o cum sa-i prepare legumele si fructele si zic: evita laptele din comert, mai ales pe cel de vaca. da-i apa din biberon cand plange tare si imbratiseaza-l cu incredere. si pastram legatura.
m-am dat puternica dar mi-e gandul numa la bietul copil. parca fiecare oftat al lui toma ma doare de 2 ori mai tare. de cate ori tresare in somn, ma intreb cum ar fi sa se trezeasca si sa nu ma gaseasca. sa nu apar nici in 5 minute, nici in 5 zile???
nu vreau s-o judec pe fetiscana aia care a plecat, nu cunosc disperarea care a impins-o la gest, dar ceva mai presus de nenorocire imi spune ca bebele asta o sa se faca bine. o sa planga pana o sa-i treaca. si apoi daca mananca asa ca tomica, sigur se intremeaza. o sa-i lipseasca laptele mamei lui, dar de ce s-ar imbuiba cu laptele mincinos al unei mame graibite sa se lepede?
o sa va tin la curent.

povestea 3.
vine revolutia iar. asa zic televizoarele, asa zic oamenii de rand, asa spera tatalutoma. ma descopar pasiva si la fel de prinsa in ale mele.
le urez succes.
constat insa ca sunt cozi la cartelele vodafone si la paine. oamenii isi fac rezerve. nu se stie ce vine.
merg la cuptorul de paine si sesizez 2 cozi, una pentru femei si una pentru barbati. asa inteleg de altfel ca lumea e panicata, fiindca pana acum la paine nu era coada niciodata.
ma asez la coada femeilor, zambind cu tomica de ciudatenia conjuncturala in care ne aflam si ma dumiresc ca vanzatorul serveste fara exceptie o femeie, un barbat, iar o femeie, iar un barbat.. o intreb pe o doamna cu val pe cap de ce sunt 2 cozi. ea ma lamureste ca una e pt femei si una pt barbati, zic asta vad si eu.. da de ce? si ea: pai ca asa e mai bine. zic: aha. apoi o intreb daca lumea ia asa multa paine (30- 40 de lipii fiecare participant la coada in forma de limba de sarpe) fiindca se teme de data de 30 iunie. zice: da! da tu de ce iei? pai de pofta. si ea zice: aa, esti puternica inseamna! nu stiu daca a fost cinstita sau ironica. vine randul meu. intind 5 lire (echivalentul unui eur). Primesc 10 lipii. Vanzatorul ma intreaba: numa 10? Fac un calcul rapid: copilul nu serveste, tacso mananca zilele astea mai mult prin sat, de una singura mi-or ajunge 10 lipii sa trec de revolutia asta! 

luni, 24 iunie 2013

Practicalitate promiscua

Cu riscul de a o induiosa pe maica-mea [care si-a facut de altfel un obicei din a inlacrima diverse prietene de suflet, matusi, cunostinte, cu toate scrierile mele – sarumana mami, sarumana doamnelor], trebuie sa scriu si azi, sa afle lumea ca se poate, ca e greu dar ca se merge inainte, ca uneori ne vaitam prea devreme, ca daca suntem sanatosi si atat, e deja fabulous!
Il sun azi pe nea taximetristul cu scop precis: sa ma duca intr-un fel de piata obor de unde sa-mi cumpar niste vopseluri reflectorizante si sa pictez niste borcane, cum am vazut eu pe net. Zic sa vezi ce lampi psihedelice o sa-ti incropesc turturel si ce-o sa ne distram la noapte cu ele!

Piata ne asteapta plina ochi, abia ma strecor, uelcom uelcom, uer from? Toma scoate limba, nu de proasta crestere, de cald! Merg in cateva magazine, cu toma la subratul stang, cu dreapta gesticulez, incerc sa ma explic..in fine. Ma aleg cu 2 borcanele indoielnice, vanzatorul ma asigura ca sunt meia-meia [100%] ce-mi trebuie mie. Ma agat
de juma de kil de ardei si juma de rosii si sar in taxi iar.. sarim de fapt, toma mimeaza si el saritura de la mine din brate.

Ajung acasa il culc, pun rufe la spalat, infulec un sandwich, pictez borcanele cu dezamagire. Vopselurile nu sunt fosforice. Le-am luat degeaba.. sau nu degeaba, nimic nu e degeaba! 
Se trezeste, ii fierb legume cu orez, i le pasez, mananca un pic si se razgandeste. E suparat pesemne ca nu mi-au iesit lampile. Frecam niste jucarii, niste carticele, ii place imaginea cu porcul, radem impreuna de porc, apoi se plictiseste. Il inteleg. Cat sa razi de un porc? Nu-i dau timp sa maraie, impachetez mancarea si il scot afara. De obicei il duc langa surse de apa fiindca il fascineaza apa de orinde ar veni, sticle, furtune, dus, fantani.. dar si pentru ca nefiind adepta servetelelor umede, prefer sa-l spal - on the spot- imediat cum termina de mancat.

[cairo e mare, zgomotos si murdard, dar plin de mini gradini, indeosebi pe langa moschee; Gradinile astea sunt cumva ale musulmanilor care vin si se roaga in moschee, dar eu si turturel credem ca sunt ale oamenilor, prin urmare suntem singurii crestini nebuni care indraznesc sa se umbreasca in 'oazele' astea. m-am cam prins eu ca in fiecare gradinita gasesti cate un furtun curgand. Uneori e si un gradinar atasat de furtun, alteori furtunul e singur. Stai furtunule ca nu esti singur, venim noi in fiecare zi, sa ne racorim, sa ne prostim, sa ne spalam de legume imprastiate pe piept, pe gene, pe picioare, da unde nu ne-am pus?]

Azi nu pot impinge caruciorul pana aproape de furtun, dar daca nu vine furtunul la mohamed, merge mohamed la furtun nu? asa ca merg si iau apa intr-o punga de plastic. Punga se agata in niste trandafiri. Rezulta 3 gaurele prin care apa iese ca dintr-o fantanita arteziana. Tomica in delir. Ii place scamatoria mea spontana.
 Ne pupam cu nasurile si plecam acasa. 

Baia din practicalitate in seara asta o facem impreuna. El in copaie cu broastele lui, copaia in cada, iar eu fac dus in bucatica de cada pe care mi-o ofera tomica generozica langa copaia lui galbena. Povestim de peste zi. El profita de niste stropi razleti de neatentie si ii bea. Il las in pace. Rade, stie ca l-am prins.

Vine seara. Il pregatesc de culcare. Apare ca prin minune tatalutoma, revolutionarul familiei, speranta tarii. Ma verific de sentimente. Il mai iubesc, normal ca-l iubesc, dar nu-i zic. Ii las sa discute ca baietii si merg la bucatarie. Mi-am propus niste ardei umpluti. Se opreste curentul. Nici nu injur. Scot cuminte lumanarea de unde stiu, o aprind din prima si imi vad de treaba. E liniste. Ardeii ma asculta, ies bine la numar, nu mi se aseaza frumos in prima cratita, nici in a doua, dar in a treia incap perfect. Strecor bucati de cartofi sa-i fixez.

O sa vina lumina si-o sa mananc un ardei. Sunt obosita dar senina. Gatitul pe intuneric e terapeutic. Incercati!

suntem toti oameni cu inimi

hai sa scriu repede povestea asta care mi-a marcat plimbarea de ieri dupa-amiaza.
toma e un ranjit, dupa cum am tot mentionat.
te-ai oprit cu privirea asupra lui, ti-a facut cadou un zambet larg, sa-ti scuture gandurile, sa-ti mearga bine, sa-ti treaca de griji. il iei in brate, ti-a trecut boala, serios!

eu imping caruciorul, toma e orientat catre lume deci nu-i vad moaca, dar ii citesc starea de spirit pe sutele de chipuri cu care ne intersectam peste zi. 
si cand ii vad pe oameni zambind curat sau incurcat, stiu ca toma s-a schimonosit la ei, storcandu-i de emotie sau pur si simplu i-a scanat pana in strafundul umanitatii din ei. gramezi de musulmani s-ar grabi sa-mi judece goliciunea bratelor, freza, indrazneala privirii, dar toma ma apara de toti, provocandu-i ochiometric la dueluri cinstite, omenesti.

ieri din sensul opus venea un domn cu un picior mai scurt. schiopata serios, purta servieta, se vede ca avea treaba. toma l-o fi abordat de la cativa metri, o conexiune ceva s-a intamplat intre ei, ca domnul a inceput sa zambeasca timid, apoi mai curajos.
si a zambit asa pana a ajuns langa noi, cand poate de prea multa emotie s-a impiedicat. piciorul scurt nu s-a mai descurcat si l-a dezamagit. m-a durut rusinea lui o secunda. as fi vrut s-o mototolesc, sa-i spun ca suntem toti oameni cu inimi si ca membrele sunt doar niste paranteze. am ales sa zambesc si i-am spus imi pare rau, asa fiindca fusese intr-un fel vina noastrael nu si-a pitit rusinea, a zambit inapoi si a zis: nu-i nimic!

vezi tomica ce-ai facut? fii baiat serios!
mi-am vazut de drum constientizand fiecare pas egal pe care il faceam inainte, masurand de sus cu privirea talpitele pufoase si egale ale lu toma. suntem niste norocosi tomica, fi-ne-ar zambetele cuminti sa ne fie!

sâmbătă, 22 iunie 2013

ce portocala mea!

weekendul meu si al lui toma a curs romantic. nu s-a deranjat nimeni sa ne deranjeze, nici macar tatalutoma, care pregateste insufletit noi proteste, pasnice spera el, sangeroase se teme lumea..
presedintele ales anul trecut nu e bun. stia toata lumea ca e prost, dar din 2 rauri, raul asta era mai putin periculos, la momentul ala.
stiu reteta asta atat de bine din romania, ca decat sa-mi exprim deznadejdea, mai bine tac si ma intorc la piureurile lu tomica de dovleac cu quinoa. ce stiu eu despre guverne?

inima mea nu se teme de conflicte, nici de fratia musulmana, nici de avertismente. se teme de singuratate prelungita, de sute de bucurii cat unghia, neimpartasite.

cu siguranta e un sens in toate iar revolutia are nevoie de idealisti, de socialisti autentici si dedicati, nu de egoiste ca mine, care se dau martire imediat cum s-au vazut cateva zile singure, ingrijind copilul, facand cumparaturi, gatind minuni, pastrat zambetul pe buze.

hai turturel nu mai marai ca toate trec, n-auzi?
ma mai asez in 3 pozitii de yoga si gata, sunt iar buna. uite-ma stand in maini. tan-ta-naaa! nu stiai ca pot, nu?
hai sa mancam o portocala, ca tot nu vine nimeni pe skype. oricat ne-am dori sa ne vaitam, azi nu putem decat tu mie si eu tie. ia o nemultumire, da-mi o nemultumire. vaai ce nemultumire draguta! de unde o ai? pot s-o mai tin?

mergem o tura pe afara. pe strada ma salut in 3 minute cu 7 oameni. uite ca acum sesizez cate cunostinte am. ma simt ca la mamaia pe ulita. la bucuresti capetele se uitau in jos. nici nu mi-e dor!

toma e plictisit, dar nu se mai vaita. plictiseala se strecoara afara din carucior, facand loc unei excitari letargice. ce bine ca l-am scos la aer! claxoane, gunoaie, soare in ochi, dar macar mai ofteaza vazand o pisica, mai zambeste vreunei babe, traieste clipa, cu alte cuvinte. 
trecem pe langa o gradina murdarica dar suficient de verde. vad un furtun cu apa, irosindu-se la picioarele unui nene murdar ca gradina pe care ar uda-o daca n-ar avea semintele astea de terminat.
il intreb scurt daca pot sa iau un pic furtunul, ca tot e liber. nu astept raspuns. il ud pe toma pe talpite, pe brate.. ii place. ma inconjoara subit vreo 3-4 puradei desculti, care ma scaneaza curajosi: madam madam.. nenea murdar arunca semintele, se sterge pe pantaloni, la o adica e gata sa ma ajute el cu furtunul, daca ii permit.
si ca de unde sunt? siria? nu, rumania! aa rumania? helua helua.. frumos frumos!.. zici ca ne-am mai intalnit si pe stefan cel mare, dar cu ocazia altui furtun..
toma e mai bun ca mine, el se bucura de toti oamenii astia care ne-au inconjurat brusc si le zambeste atat de curat ca ei incep sa se uite unii la altii. poate ca nu e adevarat! bebelusul asta nu i-a mai vazut niciodata. de unde stie el sa rada cu ei?
zic la revedere si plecam. te-ai racorit tomica? sa nu zici tu ca nu-ti fac toate mofturile!

maine e ziua lu mamaie de la pucioasa bai tomica. nu-ti face griji in privinta distantei. o sa planga ea de dor acolo si noi de dor aici, unise-vor plansetele noastre intr-o singura apa!
hai poate reusim sa-i facem cadou o sesiune pe skype in care tu vei executa mancatul unei portocale, ca un om mare. repetam bine azi, sa iasa maine fara cusur! 




vineri, 21 iunie 2013

fericire in 20 de pasi

am dat astazi pe facebook peste un site care te invata sa fii fericit acum! 
si cum nu ma aflam chiar in miezul unei zile fericite, am zis sa bifez ce imi iese deja si sa vad unde scartai, de nu radiez ca o margareta.

luati un creion si bifati si voi, ca e gratis. poate la final ne imbratisam toti intr-un dans al fericirii. nu mai radeti ma!

haida, ca e lunga lista, are 20 de pasi, pfuaileu, deja nu-mi place.
eu in 3 pasi as fi in lumea viselor, langa tomica.. dar fericirea imi cere socoteala, sa ma ierte visele catre care mai 'intarziu'.

1. make happiness a priority - pai normal, la asta m-am priceput mereu
2. make plans to be happy - ei nu mai planuiesc, merg asa prin viata si fericirea vine, ca stiu eu cum s-o zgandar.
3. set happy goals - ma rog.. asta tine de eficienta cu care reusesc sa ajung la fericire, da sunt fata practica, ma descurc.
4. do things that make you happy - ei uite taman ce-am gatit un pui la cuptor cu orez si rosii. O minunatie!
5. set yourself tasks from which you'll gain satisfaction - ei asta e mana in mana cu 3. si cu oportunitatile pe care le apuc cand imi dau tarcoale. nu ma vait
6. play and have fun - pai zi tu tomica cum ne destrabalam noi 2 din zori si pana in seara!
7. identify where your strengths are - m-am cam prins in timp ca sunt o curajoasa, ca iubesc noul, ca nu mi-e frica sa risc si ca nu uit sa zambesc
8. utilize your strengths - pai normal, doar nu le las amortite intr-un colt de constiinta.
9. be curious - sunt!
10. be grateful and appreciate what you have - ei da, mai uit uneori, dar am un copil minunat, am lapte, nu ma lupt cu kilogramele, am parinti pe pamant nu in gand, sunt o norocoasa.
11. learn to like yourself - ma iubesc deja! 
12. invest time and energy in to your key relationships - asta fac, desi nu-mi iese mereu, dar din egoism tind sa trec sfatul la oportunitati de impuscat si cred ca fericirea vrea de la mine investitii oneste in relatiile cu oamenii, nu fericireo?
13. socialize and interact with others as much as possible - hehe, pai daca nici eu nu interact, nimeni nu mai interacts!
14. weed out unhelpful thoughts - imi iese pana la urma dar cred ca trebuie sa mai lucrez la diminuarea intervalului de ingrijorare/ frustrare/ ranchiuna.
15. plant happier/ optimistic thoughts - asta e cam ca numaru 2. hai ca se si repeta astia, ce naibii? fii fericit, propune-ti asta, simte asta, nu te plictisi de fericire, retraieste-o... eiii
16. live a healthy life - n-am tv, n-am cuptor cu microunde, n-am masina, n-am lift, nu consum fast-food, nu iau medicamente, imi fac in casa cosmeticele. trebuie ca sunt sanatoasa, nu? desi vin amice vegetariene sa-mi atare ca se poare mai sanatos de-atat. mai am de studiat..
17. ensure you gain enough sleep - aaah, ce ratare acum pe final
18. manage your time and your priorities - uite sunt buna si la asta, dar maritata si cu copil, constati ca timpul nu mai e totalmente al tau. oricat l-as gestiona eu, sufletele astea 2 si altele cu care mai interferz peste zi, mai umbla la factorul timp. ce ma mai jucam cu prioritatile cand eram tinerica. eheee
19. control what you can control - asta da sfat bun.. ca berbeaca ce sunt ma ia controlu pe dinainte. uit ca mai au si altii ganduri, planuri si ca e frumos sa mai tac uneori.
20. live in the present moment. ei da! atasez o povestioara despre traitul in prezent si fug sa dorm, ca m-a cam acaparat fericirea asta si-mi fura din somul de la punctu 17:
ii faceam baita lu toma, mai acum 2 ore. i-am pus copaia in cada.. am asezonat-o cu jucariile de rigoare si am introdus copilul in ea.
l-am lasat sa se zbenguie. m-am asezat si eu pe marginea cazii, cu picioarele strecurate in cada, pe langa copaia lu tomica. si-am lasat dusul fierbinte pana la rosu, sa-mi inmoaie labele. toma chitaia cu broastele lui si eu iubeam apa fierbinte care venea sa-mi spuna cat de obosita sunt de fapt, cat merit luxul asta. 
i-am zis lu toma ca sunt tari in care oamenilor nu le ajunge nici de baut, dar el si-a vazut de balaceala.
o sa-i mai spun cand creste. o sa fac din asta o prioritate, vorba lu punctu 18.

ah ce fericita am devenit brusc! nu-mi mai incap in cele 42 de kg. 
jubilez in drum spre perna. 
aveti grija de voi!

miercuri, 19 iunie 2013

e bine totusi

as putea sa scriu despre noul scaunel pe care i l-am procurat lu tomica. sta si el ca oamenii la masa, molfaie cate o bucata de piersica si ma priveste serios in rastimpuri, de parca a stiut dintotdeauna sa stea in capul oaselor si sa emita judecati care daca ies la iveala deocamdata sub forma de burburuci, nu inseamna ca nu au greutate.

sau as putea sa scriu despre iepurele in sos de vin pe care i l-am gatit lu tatalutoma ca s-a nascut si el azi, acum 35 de ani. 
sau despre crema de zahar ars.. sau despre felicitarea pictata de mine si de tomica.

..sau despre porumbul fiert cu care ma rasfat in fiecare dupa-amiaza, ca sa ma conectez cu mamaia, icoana vacantelor copilariei mele cu greieri, cu alune, cu pere cretesti si cu rapaieli care ma tintuiau pe prispa cu privirea goala spre ulita. [ce departe m-am dus]

dar nu scriu despre nimic din toate astea. e o tristete babana, care se descurca sa inabuse entuziasmul fiecarei mici reusite de peste zi.
o amareala care nu ma las sa trec ziua la 'bune', ci mi-o suspenda undeva la 'in fine'.
ah si asa ma pricep sa ridic moralul sufletelor ratacite, sa imping inainte satuii de mers, dar azi m-am ratacit eu. am tacut mult. am pendulat. mi-am durut capul. 
abia astept sa ma imbrace somnul, sa-mi odihneasca neajunsurile si pana dimineata sa ma adun.

e totusi o minune mai mare decat tristetea asta, daca stau bine sa ma scutur.
prietena mea cea mai buna, pe care viata mi-a trimis-o in mexic si care e nascuta in aceeasi zi cu mine, a aflat ca e insarcinata in ziua in care l-am nascut pe toma. nu ne-am mirat fiindca de cand ne-am cunoscut, coincidentele au curs lant.. poate o sa le detaliez intr-o zi.

azi de ziua lu tatalutoma, ancu naste un baietel.
ce frumos se inchid si se deschid cercurile tomica! e complicata viata uneori, dar apoi itele se descurca.
somnul tau cuminte imi da dreptate.
la multi ani bebeluancu!

duminică, 16 iunie 2013

keep calm and do yoga

am convenit cu tatalutoma sa-l disciplinam pe tomica fiindca alaptatul din ora in ora pe timpul noptii incepuse sa devina 'un pic epuizant'.
am incercat sa discutam cu golanul, sa-i explicam ca e baiat mare de-acum, ca e deja un norocos, dormind cu mami si cu tati in pat, rasfatandu-se cu povesti si prosteli inainte de culcare sau imediat cum deschide ochii de dimineata, dar mami nu poate fi exploatata la nesfarsit pentru cate 2 guri de lapte ori de cate ori are bebelusia sa chef.

i-am promis ca daca nu intelege cu vorba buna, o sa fie lasat sa planga, cu certitudinea ca il iubim la fel de tare si ca plansul o sa aduca un somn mai adanc. 
am sperat ca un biberon cu apa o sa substituie discret nevoia celor 2 guri de lapte si chiar a mers figura un pic, dar toma nu e prost. niciun bebelus de fapt nu e. dupa 8 luni in care a primit exclusiv ambrozia ma-sii, gandul c-as putea sa-l pacalesc cu niste apa din prima, a fost o indrazneala din partea mea.

noaptea trecuta a inceput trainingul.
s-a culcat pe la 8. iepurasul de plus de la ikea l-a instruit cum ca peste noapte se va lasa cu plans si mami n-o sa cedeze, tomica radea de vocea lu iepurica, da da, sigur ca da.. zic ia uite ce elegant scapam. a dormit frumos pana la 10 cand s-a trezit convins ca va primi lapte. pesemne ca de adormeala uitase promisiunea cu apa pe care i-o facusem explicit de cu seara.
a baut niste apa, sa nu zic eu ca e baiat rau dupa care a inceput concertul. m-am decupat cu inma stransa din peisaj si l-am lasat pe tatalutoma sa-l puna inapoi la somn. 15 minute grele. cu plans, cu masaj pe spatic, cu discutii, cu pupici. gata. misiune indeplinita. mai vedem peste noapte cum ne descurcam.

am stabilit ca la urmatoarea trezire sa primeasca lapte, ca sa nu traumatizam copilul din prima noapte.. iar la a 2a trezire, apa iar.
tatalutoma ne-a pupat pe frunti si s-a dus in alta camera, bafta mami! noate buna.
la 1 tomica s-a ghiftuit cu lapte. plansul de la 10 poate ca n-a fost decat un vis urat. la 3:30 opaaa apa iar! tomica: iar? mami: iar! tomica: hhhh!!
m-am trezit singura pe front. inamicul tragea in mine cu rugaminti induiosatoare, iar aliatul meu sforaia pe canapea, departe de linia intai.
m-am scuturat. eram la un pas sa asum pozitia, sa alaptez inamicul si sa terminam cu circu asta in miez de noapte. dar mi-am amintit ca sunt fata puternica, ambitioasa.. numa calitati.
m-am asezat in pozitie de yoga, in pat langa turturel.
mi-am indreptat coloana si am inceput sa respir adanc. 4 timpi pe inspiratie, 6 pe expiratie. a deschis ochii mari si s-a oprit din vaicareala. ma urmarea nauc, iar eu imi vedeam de treaba.
am facut toate exercitiile pentru gat, spate, brate pe care mi le-am amintit de la orele de yoga din tineretea mea zbuciumata, cand tomica nu era in carti. legendele faraonilor aminteau de el, dar eu citeam cherles bukowski atunci. 
cand am teminat exercitiile, am inchis ochii, in aceeasi pozitie si am inceput sa meditez. doamne ghandi daca ma vedeai..
a mers. 
cand am deschis ochii tomica dormea. era 4.
m-am strecurat langa el, am dormit pe spate, cu coloana dreapta, sa las universul sa-mi ilumineze chakrele pe care le-am curatat cu raspundere in ultima jumatate de ora.
ne-am trezit la 6:15, numa zambete. ma iertase. il iubesc pentru toata disponibilitatea, pentru entuziasmul luatului de la capat. poate chiar am pus in el tot ce-am avut mai bun, cand l-am plamadit.



vineri, 14 iunie 2013

cheesecake si bart &baker

buna seara doamnelor.
daca se strecoara si vreun cavaler printre cititorii mei, il imbratisez cu recunostinta.
o sa descriu fuguta starea in care ma gaseste seara asta, nu inainte de a extrage un moment special de peste zi, fiindca merita impartit cu voi, nelasat sa fuga in univers.

eram pe afara cu tomica, straduindu-ma sa-i dau sa manance niste legume de care se arata plictisit, dar pe care am reusit sa i le strecor cu dibacie in gura lingurita dupa lingurita, poanta dupa poanta, avion dupa avion.

am auzit un poc in strada. m-am obisnuit cu pocuri dese pe strazile din cairo. toate masinile sunt capacite, gaurite, prafuite.. micile accidente sunt picanteri zilnice fara de care haosul asta perpetuu din trafic ar fi cumva lipsit de sentimente. 
daca te alegi numai cu oglinda rupta, iesi din masina doar sa ti-o culegi de pe jos si sa-i arati vinovatului ca n-are obraz. daca e mai grav.. se lasa cu niste injuraturi vreo 5 min.. apoi fiecare pleaca in treaba lui.
n-am vazut nicio politie intervenind niciodata.

ei azi, pocul respectiv s-a lasat cu indoire de bare. nevinovatul s-a dat jos fara sa-l caute cu privirea pe vinovat, ci doar sa verifice cat e de lovit. am apreciat mult gestul asta superior de omenie. vinovatul- un taximetrist tinerel, s-a aratat vadit vinovat si a incercat sa se explice.
au constatat rapid ca nu e grav de nicio parte, s-au imbratisat scurt si au urcat fiecare in masina lui. aproape ca nici masinile din coloana nu au apucat sa se supere de intarziere.

[altfel, lumea e saraca, tara pute si e revolutie]

acum ca am punctat intamplarea asta, va mai spun doar ca l-am culcat pe turturel, dojenindu-l cum ca toti bebelusii dorm deja la ora 8 si mamele lor prajituresc.. si ca e randul meu sa purced asemenea. a zambit in coltul gurii si apoi mi-a daruit niste baloane de scuipat, cel mai frumos cadou cu care ma putea trimite la bucatarie.

am confectionat deci un cheesecake de ovaz, cu branza feta si gem de afine, nimic sofisticat. (multumesc teo pentru uleiul de cocos)
am taiat cate o feliuta, am aprins o lumanarica si-am pus niste bart and baker. nici tatalutoma n-are revolutie azi. isn't this wonderful?










miercuri, 12 iunie 2013

piscina fermecata

doarme tomica rapus si auriu. l-am dus azi la piscina, cum v-am promis ieri. si poate scriu doar din datorie bloghistica sau poate scriu ca sa marchez minunile primei balaceli publice.
asa cum am stiut din primele-i zile de viata, cand l-am scos la plimbare, ca e dependent de tumultul strazilor, de linistea parcurilor, de afara, asa am inteles azi ca toate scaldatorile din casele lumii au devenit oficial, niste inceputuri de glume, niste cutii care se joaca cu toma de-a apa si castiga. el vrea mai mult.

cand i s-a desfasurat in fata ochilor spectacolul piscinei babane, cu baieti neinfricati plonjand in apa, cu gagicute tipand prefacut de sub stropi, a deschis gura suspendand miracolul pentru cateva secunde, stocandu-l. apoi a scos limba, a facut ochii mici de bucurie si a verificat ca sunt si eu partasa la toata mascarada asta frumoasa.

a inceput sa se agite, abia i-am pus pe el un costum propice, cu bascalie cu tot. (sarumana clio de cadou). l-am dus in apa. a efectuat chiuieli, insurubari, burburuci, ocheade cu doamne fine, rafuieli cu baietii care nu aruncau si spre el mingea aia afurisita. l-am sustinut de mijlocel pe tot parcursul balacelii, dar aveam senzatia ca daca l-as lasa liber, s-ar descurca. l-am intins pe spate si a deschis bratele, a inchis ochii si s-a lasat batut de soare intr-o pluta perfecta. ce mandra am fost de el! am repetat ulterior figura, de teama poate ca momentul abandonului a fost doar o intamplare.. s-a desfatat iar 

[de fiecare data cand eu la randu-mi ma cocot deasupra apei intr-o astfel de pluta, imi pun o dorinta. soarele mi-o citeste pe zambet si vantul imi promite c-o sa se implineasca. se prea poate ca pana ies din apa s-o uit. am incredere in vant, nu mai verific.. se vor fi implinit toate pana acum]

am iesit din apa, m-am tot trezit cu gagicute dornice sa stie cum il cheama pe tomica, din ce tara vine, de ce rade la toti strainii, se poate sa-l ia si ele in brate? sigur ca da.. 
mi-am relaxat bratele o vreme. el a verificat decolteuri arse de soare, a ales, a pastrat senzatii sau a uitat tot, ca sa mai vina.

nici nu stiu cand au trecut 3 ore. ne obosise bucuria, de-acum veneau somnul, foamea, vaicareala, toate laolalta. l-am luat la subrat si cum ii promiteam eu ca ajungem acasa intr-o clipita, vad 2 baieti gemeni, de vreo 7 ani, pe care eram sigura ca-i cunosc. ne-am zambit.
m-am obisnuit de cativa ani sa nu ma intreb de unde stiu copii car imi zambesc sau imi fac cu mana. probabil ca am lucrat cu ei candva.
am apucat si in cairo sa lucrez cu vreo 1000 de copii, dar sansele sa ma revad cu ei dupa cate un proiect episodic, sunt destul de rare, considerand cairoul mare cam cat vreo 4 bucurestiuri, respectiv cele 24 milioane de suflete care il furnica zilnic. 
cu baietii astia am lucrat 1 saptamana anul trecut cand eram insarcinata. apoi nu ne-am mai vazut niciodata.. pana azi

am zis: Hiiiiiii! How are you? 
- Fine! a zis curajosul. I am Fady.
- Fady, do you remember I had a belly last year?
- It's him? 
- Yeees. he is Toma.
- Ok. bye.

Nu e minunat Tomica cum ne rezerva viata astfel de regasiri? Sa fii de treaba cu oamenii din jurul tau, ca sa-ti rada sufletul cand ti-i va scoate universul iar in cale!








marți, 11 iunie 2013

zbateri romanesti pe fond de proteste arabe

n-am tv. citesc pe facebook printre picaturi articole despre conflictele din istanbul. nu reusesc sa atasez niciun sentiment nedreptatilor cu care se confrunta bietii oameni.
poate pentru ca nu ma surprinde situatia cu nimic. mi se pare copia la indigo a conflictelor prin care trece egiptul din 2011 incoace.
piata tahrir a tot fumegat vreme de vreo 2 ani. mi-am plimbat mai intai libertatile, apoi hormonii, burta si acum pe toma prin mijlocul panicii, rabufnirilor, sperantelor tarii asteia incurcate. am fost si in tahrir o zi si o noapte. sa miros si eu gazul, sa aflu si eu ce simt cateva milioane de oameni laolalta, sa aflu ce simt eu in mijlocul lor. si tatalutoma ma tinea strans de mana si eram mandra de el.

ceva insa nu m-a lasat sa ma implic emotional, dincolo de episodul ala.
poate fiindca revolutia mea s-a scris la bucuresti acum 24 de ani. pare hilar, dar drepturile pe care le cer egiptenii azi sunt deja garantate de pasaportul meu romanesc.
libertatile pe care si le doresc egiptencele sunt deja parte din identitatea mea feminina, deci sunt o biata norocoasa in final.
n-am in sange vreo obedienta fata de autoritatea masculina, nu mi-e frica sa zambesc, sa ma indragostesc, sa ma tund, sa beau un vin bun. nu l-am circumcizat pe toma, alah si medicina lumii sa ma ierte naibii pentru aceasta indrazneala.
apoi poate ca nu m-am implicat si fiindca tatalutoma e unul dintre cei care au facut-o de la inceput, cu tot optimismul, cu toata determinarea. mi-am zis ca un membru al familiei expus e suficient. si-a pierdut prieteni in proteste, pe altii i-a cautat zile si nopti in spitale, prin inchisori, a venit nauc de gaze lacrimogene, patat de sange, descurajat si tot s-a mai dus.

m-am regasit plangand de frica sau de singuratate sau de indoiala, dar am plans pentru mine, nu pentru tara.
sau poate daca toata tara plangea, m-am scormonit si eu de motive si m-am alaturat, in stilul meu european, melodramatic, suprarealist.

a mai trecut vremea, s-a nascut toma. lacrimile mele s-au indulcit de fericire iar tatalutoma a mai rarit protestele desi naravul il tot cheama la datorie. ne promite mie si lui toma un viitor mai bun, un egipt mai curat. nu pot nici sa-l cred nici sa-l ranesc.
asa ca il las sa se dedice si sa ne iubeasca mult si curat atunci cand apuca.
zilele astea abia il vad. tara in vrea jos pe morsi cum l-a vrut  si pe mubarak. poate cu mai putin sange de data asta.

eu intre timp il duc pe toma maine la o piscina. ii place apa, nu pot sa-i neg copilului bucuria. am incredere ca tara se mobilizeaza serios, eventual mai invata de la fratii turci cateva tehnici de ultima ora de abordare a protestelor si s-auzim de bine. 

somn linistit sa avem, din cairo pana la stambul, de la pucioasa pana la mamaia la glodeni, pana la milano, pana in mexic, unde sta sa nasca prietena mea buna ancu. alt pui de revolutionar, alt nebun frumos.




luni, 10 iunie 2013

sunt o doamna!

am iesit azi cu toma pe poarta gradinitei cuprinsa de un entuziasm nou si mi-am zis: gata! nu ma mai vait! asa neplacut cum apare uneori, jobul asta e o solutie extrem de convenabila pentru mine si toma.
dureaza cateva ore pe zi, am sansa absorbtiei energiei vreunei sute de copii cu care se intampla sa lucrez sau doar sa schimb zambete pe scari, toma interactioneaza cu bebelusii lui, mai cu plansete, mai cu sughituri, dar per total cu deschidere.
ne reintalnim la final de program, ne imbratisam, ii beau lacrimile, daca sunt.. si fugim.. in piata. 

ei si cum imping eu caruciorul cu atitudinea asta noua, vad in praful de pe jos stralucind o litera T de tinichea. O culeg zambind: vezi tomica, deja e de bine!

ne suna tatalutoma. telefonul e in buzunarul de la spate. nu-l aud. sunt informata ulterior ca am raspuns, fara stirea mea, din mers, ceea ce imi gadila feminitatea. heei, so my ass answered the phone! zic. watch your ass zice el si kiss the kid.

in piata baietii ma stiu deja. sunt cea mai de treaba maimuta din circul lor zilnic. zambesc, ii las sa-l gadile pe toma, nu mi-e rusine sa gresesc in araba, ei ma corecteaza ca niste domni trandafiri si se straduiesc sa-mi intre in gratii.
comand repede ierburi, fructe, legume, 10 lipii aburinde, o sticla de apa. un baiat pune toate produsele in cosul bicicletei lui cu cadru ca a lu bietu tataie si mi le aduce acasa.

ar fi vreo 3 strazi, dar sunt 40 de grade si prefer sa imping caruciorul si atat. trec printr-o gradina bine ingrijita. nenea gradinarul ne stie si el. il rugam in fiecare zi sa indrepte furtunul spre noi. toma intinde labele picioarelor ca niste biscuiti populari si nenea i le flescaie pe gratis. multumim si plecam. 
aproape de casa dam de baiatul cu legumele. nu se grabeste nici el. apreciez seninatatea cu care pedaleaza bicicleta lui murdara. ma intreaba daca vreau sa-mi mai urce altceva pana la usa si ii dau laptopul cu bucurie.
ma achit la scara, ca apoi am mainile ocupate cu tomica.
ajung in casa. hai ca nu sunt asa istovita. nici foame nu prea imi e.

imi confectionez totusi niste sandwichuri sofisticate cu lipie proaspata, brie si pepene galben.
ma asez picior peste picior si le savurez. sunt o doamna!



duminică, 9 iunie 2013

ziua de salariu

scriu succint sa incapa tot si sa nu mi se trezeasca intre timp toma insetatul.
l-am sunat azi pe nenea taximetristul cu care imi fac eu treaba pe aici prin cairo. e om de cuvant, nu arunca pe jos si-l iubeste pe toma. ne pune teatru radiofonic pe drum si inchide geamurile sa nu fie curent. rupe ceva engleza, il ajut si eu cum pot, iar el imi slefuieste araba cu mandrie.

ii spun ca mergem la mall, nu din vreo sofisticareala, ci pentru ca acolo am si banca si supermarket si traseu decent de impins caruciorul, toate in aceeasi magaoaie.
e multumit aproape cu orice traseu aleg, atata vreme cat nu-l duc in vreun cartier rau famat si nu e cumva mai tarziu de 5 dupa-amiaza. el la 5 merge acasa, mananca 3-4 iaurturi, un pic de tv si se culca. zambesc si ii sugerez cand se simte molesit sa puna o lingura de miere in iaurt. zice ca stie dar prefera abricot jem. zic ok.

agatam din mers o lebada gonflabila cu care sa se distreze toma in cada. o negociem impreuna. cer una dezumflata, dar vanzatorul ma asigura ca mandretea asta umflata e ultima, semn ca se vand bine.

mostafa, ca asa il cheama pe sofer, scuze ca il prezint taman acum, ma lasa la mall si ma asigura ca vine sa ma ia la 3. nu i-am platit nici cursa pana la mall nici lebada. totu la final.

merg la banca; la ghiseu, ca mereu, eu si vreo 6 barbati, bag seama ca doamnele in egipt nu prea au acces la conturi. tomica scaneaza fiecare nene in parte, in caz ca e nevoie ulterior de vreun portret robot.
incasam cecul. semnam, dam nr de telefon din romania, inchis temporar. sa ne mai lase in pace!
gata tomica, suntem bogati! toma zambeste, semn ca mereu am fost!

o tulesc in supermarket. nu stiu ce imi trebuie, dar ma misc repede. niste mancare, un colac.. e bun si ala in cada, langa lebada.. si e mai ieftin decat lebada negociata bine..si instructiunile sunt scrise in romaneste, ah ce emotie..

s-a facut 2 jumatate. suntem in grafic. toma are timp sa guste vantul cu limba pana apare nea mostafa.
pac pac, ne-am suit, indraznesc sa cer un falafel, sigur ca da.. se da jos, mi-l cumpara, i-l dau pe toma in brate si mananc. tomica e in extaz la volan, claxoneaza in nestire doamne cu val pe ochi. lor le e rusine sa-i zambeasca. lui nu-i pasa.
termin de mancat. 
ii multumesc lu mostafa pentru tot si il asigur ca toma e asa de fericit numai la el in taxi.
imi zice: you know, babies like cats, they come to good people only!





joi, 6 iunie 2013

you always love us more when you are sick!

cand ma doare cate ceva, il iubesc parca pe toma mai tare. teama ca mi s-ar intampla vreo nenorocire si n-as mai putea sa-i fiu aproape in toti pasii astia de furnica pe care ii face inspre devenire, ma indeamna sa-l strang la piept, sa-l pup apasat, sa-l topesc si sa-l fac iar una cu mine, cum era mai acum un an.

tata lu toma zice: you always love us more when you are sick! nu-ti mai dori sa te faci una cu toma fiindca e si al meu acum. si uite asa sunt readusa la onestitate, invitata sa respir si sa ma odihnesc, ca acu vine iar forta.

toma intre timp, baiat cu obraz fin cum a fost de cand il stiu, cade intr-un somn adanc si moale si ma lasa sa bolesc in voie. se deschide ca o moara eoliana in tot patul de oameni mari, pe care l-a acaparat fara scrupule si imi acorda niste centimetri la perete, unde sa meditez la miracolul vietii, la limitele sensului meu pana la el si la nemarginirea sensului de la venirea lui incoace.

mereu m-am straduit sa traiesc in prezent. sau poate ca nici n-a fost o stradanie. firescul naravului meu curajos m-a trimis aproape de oameni, de inimi, de zvacuri, de locuri, de mirosuri. am ras, am gustat, am scris, am fotografiat, am pastrat senzatiile in buzunarul inimii si ma intorc la ele in rastimpuri. 
si parca toate minunile pe care le-am trait sunt cat un purice pe langa minunea grauntelui de toma. parca toate au fost teste initiatice in ale minunatului, ca sa nu mor naibii de bucurie mama devenind.
si apoi toate lacrimile care mi-au ars obrajii din motive de neputinta sau de netimp au stiut de ce curg. erau obiectul sacrificiului suprem. sau poate asa aleg sa vad lucrurile dupa ce bucatica din viata mea intensa de pana acum doarme de-adevaratelea langa mine.
parintii mai proaspeti sau mai copti pot sa confirme. 

tomica ofteaza langa mine si se mai rasuceste o data. nu ma supar. imi iau piatra filozofala si ma lipesc de perete de-atata dragoste.
tati poate sa mai fumeze o vreme pe balcon. nu mai e loc si de el in patul asta mare.


duminică, 2 iunie 2013

antrenamente la chiuveta pentru faza pe cada

m-am preocupat o vreme negasind copaia perfecta pentru lunganul de toma. L-am luat pana la urma cu mine in cada unde s-a dezlantuit ca un campion si unde se desfasoara aproape seara de seara ritualul lui preferat, cu broaste si ratuste, rasete, poezii, tulupuri.
tati e de straja, dubleaza gangureala, pregateste prosopul, mai face cate o poza, sa-i putem arata golanului cand va creste, marturia victoriilor competitiilor de balaceala, faza pe cada.

atunci insa cand tati e prins cu revolutia lui, competitia se amana. Ma gasesc zicand: vii pana la baita? Mi se raspunde: hai ca nu e asa murdar azi.

[Va spuneam ca oricum pe toma nu-l spal decat cu apa. Pentru talpi si palme am inceput sa folosesc un sapun de ulei de masline, cel mai ieftin din lume cred- echivalentul a 1 ron, cu care ne spalam si noi pe cap si pe corp. E produsul cosmetic de capatai al familiei, nu prea face spuma, nu miroase a nimic, un sapun onest, fara pacaleli antibacteriale pe care nici microbii nu le mai inghit.]

Si deci cand tati e prins pe frontul pasnic al scoaterii egiptului din haos, datului de joburi tuturor oamenilor cinstiti si alte vise m marete in care numai el mai are curaj sa creada, cineva trebuie sa-l spele si pe tomica de urmele celor 45 de grade cu care ne-am luptat peste zi. o lupta-i viata tomica, vorba lu cosbuc, poetul meu, al jumatatii din tine, al lu tataie de la pucioasa si al cui l-o mai iubi.

In fine, il despoi pe turturel si-l asez cu grija in fund, in chiuveta. Dau drumul la apa calduta, ii pun in poala 3 broaste mici si-i las la indemana doar sapunul despre care va relatam un paragraf mai sus. Imi place cum il apuca toma cu ambele maini, stapanind parca intentia utilizarii lui in scopul curatirii;  aplic un fel de responsabilizare prin joc, mamelor, psiholoagelor luati de notati, nu stiti cand va ajuta..
Balaceala dureaza cateva minute, toma chitaie de extaz. Nu dispune de libertatea pe care o are in cada, dar nu ma condamna. Stie ca fac tot ce pot. Din cand in cand ma priveste rasturnat si-mi zambeste cu chiote, confirmandu-si ca sunt partasa la toata bucuria, ca o generez de altfel.
Opresc apa si-l iau la subratul drept. Na ca s-a oprit si masina de spalat! Ma agat de un lighean, scot rufele in el, si uite-ma iesind din baie in dreapta cu copil ranjind de atata spalatura si in stanga cu rufe moi de atata incocolinatura.