Treceți la conținutul principal

stari afective intense, de durata relativ scurta, emotii adica

s-au intamplat multe azi. asa sunt unele zile, pline de povesti. as putea sa extrag una speciala, s-o disec si sa ma culc.. dar parca toate m-au miscat.
hai sa vedem cum ma descurc sa vi le impartasesc.

povestea 1. 
la gradi e un baietel karim, de vreo 4 ani, frumos foc si extrem de talentat la desen, la sculptura, la orice migaleala artistica la care il provoc. daca as fi o gagicuta de seama lui, l-as seduce.
azi cand vroiam sa plec, mi l-a ochit pe toma prin usa intredeschisa a clasei lui. ii stralucea toata fata de sub bucle. am indraznit sa merg la el in clasa, cu tomica in brate. m-au inconjurat toti colegii lui. karim si-a facut loc printre ei si cu o gura mare de parca il prinsese pe mos craciun in fapt, s-a apucat sa-l pipaie pe toma. e copilul tau? oaa oaa hi hi.. ii pupa labele picioarelor, il mirosea, isi invita colegii mai timizi sa miroasa si ei pufosenia asta de jucarie vie... tomica usor incurcat, dar se supunea expertizei. il tineam bine in brate, dar la nivelul copiilor, astfel incat si el sa se simta sigur, si ei sa cerceteze in voie.
karim s-a lungit pe spate.. sa digere un pic emotia.. cred ca era uluit.. apoi s-a ridicat beat iar de bucurie. poate sunt cuvinte mari, dar cine a stat in preajma a sute de copii pana acum, stie ce vorbesc.. 
educatoarea lui karim mi-a explicat ca mama lui asteapta un al 2lea copil. si poate karim, artistul meu preferat, nu mai incape in el de nerabdare. si poate ca puricandu-l pe toma, a inteles ce minune i se pregateste in burta la mami.

2. tot la gradi, a venit ieri o gagicuta de vreo 20 de ani, studenta la arte, voluntara peste vara, in 'laboratorul de arta'.. o fata simpla, extrem de entuziasta, care ar merita bani pentru tot efortul, dar asta e alt of. azi am vazut-o cam trasa la fata si zic hai sa mancam o lipie cu branza, ceva..mi-a multumit de invitatie si a venit. a tacut o vreme si apoi mi-a spus: you know.. i have a problem at home. sotia fratelui meu a plecat de acasa acum 6 zile. e vina lui, stiu, dar au un copil de 9 luni pe care ea il alapta si caruia eu si mama mea nu stim ce sa-i mai facem. ziua plange cu lacrimi, iar noaptea in somn, fara lacrimi. ii dau lapte de vaca..dar nu prea vrea. e foarte nefericit. 
mi s-ar fi rupt inima, dar n-aveam timp de suspine.
i-am descris fetei meniul lu tomica, care are aproape aceeasi varsta cu bietul abandonat, am invatat-o cum sa-i prepare legumele si fructele si zic: evita laptele din comert, mai ales pe cel de vaca. da-i apa din biberon cand plange tare si imbratiseaza-l cu incredere. si pastram legatura.
m-am dat puternica dar mi-e gandul numa la bietul copil. parca fiecare oftat al lui toma ma doare de 2 ori mai tare. de cate ori tresare in somn, ma intreb cum ar fi sa se trezeasca si sa nu ma gaseasca. sa nu apar nici in 5 minute, nici in 5 zile???
nu vreau s-o judec pe fetiscana aia care a plecat, nu cunosc disperarea care a impins-o la gest, dar ceva mai presus de nenorocire imi spune ca bebele asta o sa se faca bine. o sa planga pana o sa-i treaca. si apoi daca mananca asa ca tomica, sigur se intremeaza. o sa-i lipseasca laptele mamei lui, dar de ce s-ar imbuiba cu laptele mincinos al unei mame graibite sa se lepede?
o sa va tin la curent.

povestea 3.
vine revolutia iar. asa zic televizoarele, asa zic oamenii de rand, asa spera tatalutoma. ma descopar pasiva si la fel de prinsa in ale mele.
le urez succes.
constat insa ca sunt cozi la cartelele vodafone si la paine. oamenii isi fac rezerve. nu se stie ce vine.
merg la cuptorul de paine si sesizez 2 cozi, una pentru femei si una pentru barbati. asa inteleg de altfel ca lumea e panicata, fiindca pana acum la paine nu era coada niciodata.
ma asez la coada femeilor, zambind cu tomica de ciudatenia conjuncturala in care ne aflam si ma dumiresc ca vanzatorul serveste fara exceptie o femeie, un barbat, iar o femeie, iar un barbat.. o intreb pe o doamna cu val pe cap de ce sunt 2 cozi. ea ma lamureste ca una e pt femei si una pt barbati, zic asta vad si eu.. da de ce? si ea: pai ca asa e mai bine. zic: aha. apoi o intreb daca lumea ia asa multa paine (30- 40 de lipii fiecare participant la coada in forma de limba de sarpe) fiindca se teme de data de 30 iunie. zice: da! da tu de ce iei? pai de pofta. si ea zice: aa, esti puternica inseamna! nu stiu daca a fost cinstita sau ironica. vine randul meu. intind 5 lire (echivalentul unui eur). Primesc 10 lipii. Vanzatorul ma intreaba: numa 10? Fac un calcul rapid: copilul nu serveste, tacso mananca zilele astea mai mult prin sat, de una singura mi-or ajunge 10 lipii sa trec de revolutia asta! 

Comentarii

  1. E mică lumea uneori, să dau de tine după atâția ani prin asemenea povești, incredibil...
    Îmi place revoluția ta, mamalutoma, am bănuiala că se va termina mult după cea a egiptenilor :)

    RăspundețiȘtergere
  2. hei, e minunat da cum reusim uneori sa micim lumea si sa ne alinam singuratatile. sper ca viata e de treaba cu tine. multumesc de ganduri

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet