doarme tomica rapus si auriu. l-am dus azi la piscina, cum v-am promis ieri. si poate scriu doar din datorie bloghistica sau poate scriu ca sa marchez minunile primei balaceli publice.
asa cum am stiut din primele-i zile de viata, cand l-am scos la plimbare, ca e dependent de tumultul strazilor, de linistea parcurilor, de afara, asa am inteles azi ca toate scaldatorile din casele lumii au devenit oficial, niste inceputuri de glume, niste cutii care se joaca cu toma de-a apa si castiga. el vrea mai mult.
cand i s-a desfasurat in fata ochilor spectacolul piscinei babane, cu baieti neinfricati plonjand in apa, cu gagicute tipand prefacut de sub stropi, a deschis gura suspendand miracolul pentru cateva secunde, stocandu-l. apoi a scos limba, a facut ochii mici de bucurie si a verificat ca sunt si eu partasa la toata mascarada asta frumoasa.
a inceput sa se agite, abia i-am pus pe el un costum propice, cu bascalie cu tot. (sarumana clio de cadou). l-am dus in apa. a efectuat chiuieli, insurubari, burburuci, ocheade cu doamne fine, rafuieli cu baietii care nu aruncau si spre el mingea aia afurisita. l-am sustinut de mijlocel pe tot parcursul balacelii, dar aveam senzatia ca daca l-as lasa liber, s-ar descurca. l-am intins pe spate si a deschis bratele, a inchis ochii si s-a lasat batut de soare intr-o pluta perfecta. ce mandra am fost de el! am repetat ulterior figura, de teama poate ca momentul abandonului a fost doar o intamplare.. s-a desfatat iar
[de fiecare data cand eu la randu-mi ma cocot deasupra apei intr-o astfel de pluta, imi pun o dorinta. soarele mi-o citeste pe zambet si vantul imi promite c-o sa se implineasca. se prea poate ca pana ies din apa s-o uit. am incredere in vant, nu mai verific.. se vor fi implinit toate pana acum]
am iesit din apa, m-am tot trezit cu gagicute dornice sa stie cum il cheama pe tomica, din ce tara vine, de ce rade la toti strainii, se poate sa-l ia si ele in brate? sigur ca da..
mi-am relaxat bratele o vreme. el a verificat decolteuri arse de soare, a ales, a pastrat senzatii sau a uitat tot, ca sa mai vina.
nici nu stiu cand au trecut 3 ore. ne obosise bucuria, de-acum veneau somnul, foamea, vaicareala, toate laolalta. l-am luat la subrat si cum ii promiteam eu ca ajungem acasa intr-o clipita, vad 2 baieti gemeni, de vreo 7 ani, pe care eram sigura ca-i cunosc. ne-am zambit.
m-am obisnuit de cativa ani sa nu ma intreb de unde stiu copii car imi zambesc sau imi fac cu mana. probabil ca am lucrat cu ei candva.
am apucat si in cairo sa lucrez cu vreo 1000 de copii, dar sansele sa ma revad cu ei dupa cate un proiect episodic, sunt destul de rare, considerand cairoul mare cam cat vreo 4 bucurestiuri, respectiv cele 24 milioane de suflete care il furnica zilnic.
cu baietii astia am lucrat 1 saptamana anul trecut cand eram insarcinata. apoi nu ne-am mai vazut niciodata.. pana azi
am zis: Hiiiiiii! How are you?
- Fine! a zis curajosul. I am Fady.
- Fady, do you remember I had a belly last year?
- It's him?
- Yeees. he is Toma.
- Ok. bye.
.JPG)
Nu e minunat Tomica cum ne rezerva viata astfel de regasiri? Sa fii de treaba cu oamenii din jurul tau, ca sa-ti rada sufletul cand ti-i va scoate universul iar in cale!
asa cum am stiut din primele-i zile de viata, cand l-am scos la plimbare, ca e dependent de tumultul strazilor, de linistea parcurilor, de afara, asa am inteles azi ca toate scaldatorile din casele lumii au devenit oficial, niste inceputuri de glume, niste cutii care se joaca cu toma de-a apa si castiga. el vrea mai mult.
cand i s-a desfasurat in fata ochilor spectacolul piscinei babane, cu baieti neinfricati plonjand in apa, cu gagicute tipand prefacut de sub stropi, a deschis gura suspendand miracolul pentru cateva secunde, stocandu-l. apoi a scos limba, a facut ochii mici de bucurie si a verificat ca sunt si eu partasa la toata mascarada asta frumoasa.
a inceput sa se agite, abia i-am pus pe el un costum propice, cu bascalie cu tot. (sarumana clio de cadou). l-am dus in apa. a efectuat chiuieli, insurubari, burburuci, ocheade cu doamne fine, rafuieli cu baietii care nu aruncau si spre el mingea aia afurisita. l-am sustinut de mijlocel pe tot parcursul balacelii, dar aveam senzatia ca daca l-as lasa liber, s-ar descurca. l-am intins pe spate si a deschis bratele, a inchis ochii si s-a lasat batut de soare intr-o pluta perfecta. ce mandra am fost de el! am repetat ulterior figura, de teama poate ca momentul abandonului a fost doar o intamplare.. s-a desfatat iar
[de fiecare data cand eu la randu-mi ma cocot deasupra apei intr-o astfel de pluta, imi pun o dorinta. soarele mi-o citeste pe zambet si vantul imi promite c-o sa se implineasca. se prea poate ca pana ies din apa s-o uit. am incredere in vant, nu mai verific.. se vor fi implinit toate pana acum]
am iesit din apa, m-am tot trezit cu gagicute dornice sa stie cum il cheama pe tomica, din ce tara vine, de ce rade la toti strainii, se poate sa-l ia si ele in brate? sigur ca da..
mi-am relaxat bratele o vreme. el a verificat decolteuri arse de soare, a ales, a pastrat senzatii sau a uitat tot, ca sa mai vina.
nici nu stiu cand au trecut 3 ore. ne obosise bucuria, de-acum veneau somnul, foamea, vaicareala, toate laolalta. l-am luat la subrat si cum ii promiteam eu ca ajungem acasa intr-o clipita, vad 2 baieti gemeni, de vreo 7 ani, pe care eram sigura ca-i cunosc. ne-am zambit.
m-am obisnuit de cativa ani sa nu ma intreb de unde stiu copii car imi zambesc sau imi fac cu mana. probabil ca am lucrat cu ei candva.
am apucat si in cairo sa lucrez cu vreo 1000 de copii, dar sansele sa ma revad cu ei dupa cate un proiect episodic, sunt destul de rare, considerand cairoul mare cam cat vreo 4 bucurestiuri, respectiv cele 24 milioane de suflete care il furnica zilnic.
cu baietii astia am lucrat 1 saptamana anul trecut cand eram insarcinata. apoi nu ne-am mai vazut niciodata.. pana azi
am zis: Hiiiiiii! How are you?
- Fine! a zis curajosul. I am Fady.
- Fady, do you remember I had a belly last year?
- It's him?
- Yeees. he is Toma.
- Ok. bye.
.JPG)
Nu e minunat Tomica cum ne rezerva viata astfel de regasiri? Sa fii de treaba cu oamenii din jurul tau, ca sa-ti rada sufletul cand ti-i va scoate universul iar in cale!
Comentarii
Trimiteți un comentariu