Cu riscul de a o induiosa pe maica-mea [care si-a facut de
altfel un obicei din a inlacrima diverse prietene de suflet, matusi, cunostinte,
cu toate scrierile mele – sarumana mami, sarumana doamnelor], trebuie sa scriu si azi,
sa afle lumea ca se poate, ca e greu dar ca se merge inainte, ca uneori ne
vaitam prea devreme, ca daca suntem sanatosi si atat, e deja fabulous!
Il sun azi pe nea taximetristul cu scop precis: sa ma duca intr-un
fel de piata obor de unde sa-mi cumpar niste vopseluri reflectorizante si sa
pictez niste borcane, cum am vazut eu pe net. Zic sa vezi ce lampi psihedelice o sa-ti incropesc turturel si ce-o sa ne distram la noapte cu ele!
Piata ne asteapta plina ochi, abia ma strecor, uelcom uelcom, uer from? Toma scoate limba, nu de proasta crestere, de cald! Merg in cateva magazine, cu toma la subratul stang, cu dreapta gesticulez, incerc sa ma explic..in fine. Ma aleg cu 2 borcanele indoielnice, vanzatorul ma asigura ca sunt meia-meia [100%] ce-mi trebuie mie. Ma agat
Ajung acasa il culc, pun rufe la spalat, infulec un sandwich,
pictez borcanele cu dezamagire. Vopselurile nu sunt fosforice. Le-am luat
degeaba.. sau nu degeaba, nimic nu e degeaba!
Se trezeste, ii fierb legume cu orez, i le pasez, mananca un
pic si se razgandeste. E suparat pesemne ca nu mi-au iesit lampile. Frecam niste jucarii, niste carticele, ii place imaginea
cu porcul, radem impreuna de porc, apoi se plictiseste. Il inteleg. Cat sa razi de un porc? Nu-i dau timp sa
maraie, impachetez mancarea si il scot afara. De obicei il duc langa surse
de apa fiindca il fascineaza apa de orinde ar veni, sticle, furtune, dus, fantani.. dar si pentru ca nefiind adepta servetelelor umede, prefer sa-l spal - on the spot- imediat cum termina de mancat.
[cairo e mare, zgomotos si murdard, dar plin de mini gradini, indeosebi pe langa moschee; Gradinile astea sunt cumva ale musulmanilor care vin si se roaga in moschee, dar eu si turturel credem ca sunt ale oamenilor, prin urmare suntem singurii crestini nebuni care indraznesc sa se umbreasca in 'oazele' astea. m-am cam prins eu ca in
fiecare gradinita gasesti cate un furtun curgand. Uneori e si un gradinar atasat
de furtun, alteori furtunul e singur. Stai furtunule ca nu esti singur, venim
noi in fiecare zi, sa ne racorim, sa ne prostim, sa ne spalam de legume
imprastiate pe piept, pe gene, pe picioare, da unde nu ne-am pus?]
Azi nu pot impinge caruciorul
pana aproape de furtun, dar daca nu vine furtunul la mohamed, merge mohamed la furtun nu? asa ca merg si iau apa intr-o punga de plastic. Punga se agata in niste trandafiri. Rezulta 3 gaurele prin care apa iese ca
dintr-o fantanita arteziana. Tomica in delir. Ii place scamatoria mea spontana.
Ne pupam cu nasurile si plecam acasa.
Baia din practicalitate in seara asta o facem impreuna. El in copaie cu broastele
lui, copaia in cada, iar eu fac dus in bucatica de cada pe care mi-o ofera tomica generozica langa copaia lui galbena.
Povestim de peste zi. El profita de niste stropi razleti de neatentie si ii bea. Il las in
pace. Rade, stie ca l-am prins.
Vine seara. Il pregatesc de culcare. Apare ca prin minune tatalutoma, revolutionarul familiei, speranta tarii. Ma verific de sentimente. Il mai iubesc, normal ca-l iubesc, dar nu-i zic. Ii las sa discute ca baietii si merg la bucatarie. Mi-am propus niste ardei
umpluti. Se opreste curentul. Nici nu injur. Scot cuminte lumanarea de unde
stiu, o aprind din prima si imi vad de treaba. E liniste. Ardeii ma asculta, ies
bine la numar, nu mi se aseaza frumos in prima cratita, nici in a doua, dar in a
treia incap perfect. Strecor bucati de cartofi sa-i fixez.
O sa vina lumina si-o sa mananc un ardei. Sunt obosita dar
senina. Gatitul pe intuneric e terapeutic. Incercati!
Comentarii
Trimiteți un comentariu