sâmbătă, 24 octombrie 2015

o mantra, un concert de pian intr-o toaleta si definitia iubirii

aproape in fiecare sambata il duc pe toma intr-un parc cinstit, old-school cum imi place mie, proprietate elvetiana, ca sa intelegem cum de stau palmierii in picioare si azi, dupa 100 de ani, in miezul unui cartier putin sub nivelul ferentariului de alta data.
ne urcam intr-un taxi pe care am incetat de mult sa-l mai consider dubios, desi soferul e un extremist cu barba lunga, rochie murdar-traditionala, burta si incheieturi subtiri, ceea ce imi da incredere in sensul ca daca ajungem la violenta, ma descurc.
precizez destinatia, el si o asuma si calca pedala.
intr-un nas nealergic, m-ar fi deranjat aroma unica de gazolina, dar asa, privesc senina ca dintr-un cos de panselute, spre cartierul nu rupt, foarte rupt!
toma m-ar intreba cateceva, dar intuieste si el ca e inoportun si tace ocupat pana ne dam jos.
in parc cerem 2 limonade.
hai ma tomaaa!
aa, sa nu bag mana cu nisip in pahar?
pai nu prea, sau in fine, e paharul tau, faci ce vrei.
gheata nu o bem?
n-o bem ma arhimede, ca apartine altei stari de agregare oof, ca nu te-a invatat ingineru de tacto nimic.
mami, daca ai nasul infundat, nu ma lua in balon. lungeste-te sub copacul care iti place tie si indruga-ti o mantra cat ma dau si eu in leagan.
ca bine zici.
las soarele sa ma spele in baia lui galbena,
sunt lumina
imi sunt de ajuns
tot ce am imi e suficient
nu ma doare nimic.
mami, ma bate toma pe umar, ca-ca!
serios? intreb eu ca din vis.
serios, da el din cap si fugim la toaleta.
il asez pe wc. imi place baia asta elvetiana. are o fereastra inalta, victoriana, din care se vede o gradina verde de-adevaratelea.
din incaperea alaturata baii se aude un concert de pian al unui grup de protestanti germani -deduc eu, desi se poate sa ma insel, fiindca nu mi-a confirmat nimeni.
voci de opera se impletesc, se asteapta, se completeaza.
toma isi face treaba iar eu ma pierd cu capul pe fereastra in apoteoza asta a unei cantari crestine, la alah pe tarla, sub protectorat elvetian, hai bogda proste.
n-o sa uit momentul asta cat voi trai.
mami, what loving means? m-a intrebat el cand am ajuns acasa.
ooo, loving comes from love, is the continuos act of love.
and what is love?
love is when you like something a looot.
and heart?
heart is ..very well brought in this discussion, bravo!
no, heart is a shape! ma aduce el in prezent, semn ca ingineru de tacso ceva ceva tot l-a invatat.



marți, 20 octombrie 2015

o masina de spalat cat o mie de cuvinte

sorry everybody, ne anunta toma pe mine si pe tacso: i want to make a show!
oo, ne prefacem noi gata de vizionare in intrerupem oboselile abia reintalnite, dupa o zi grea, dar productiva, de caciula.
toarna toma o minge portocalie dintr un polonic de aluminiu, iar noi chiar ca nu am mai vazut asta niciodata.
uaau.
thank you guys, face toma o reverenta si scoate casca de constructor, primita de la prietenii din germania - care tocmai ce ne-au trimis un pachetoi de jucarii destepte.
toamna a venit cu lucruri din romania, lituania, liban si germania.
dam, primim, sortam, ne revelam de atata sansa.
am impins masina de spalat, care a explodat mai alaltaieri, in dormitorul de rezerva. de ce te-ai spetit? m-a intrebat tatalutoma.
de emotie, am raspuns ocupata.
abandonasem intr-un apartament in care ne-am scris iubirea mai anul trecut, o masina de spalat noua si frumoasa, economica si ingusta. ne-am mutat fiindca tavanul incepuse sa cedeze, iar iubirea se prefigura perturbata.
din fericire tavanul n-a cazut peste masina de spalat iar proprietarul n-a instrainat-o in anul ce s-a scurs, viu dar inert, plin dar cuminte.
imi venea s-o pup pe zanussica. vorba lu maica-mea care se ataseaza frumos de obiecte: a spalat masina, draguta, 3 ture mai cori.
am intins rufele cu o pace noua. am stat asa in clipa si-am savurat mirosul de balsam cu otet.
am multumit universului pentru tot, dintr-o bucata si am ignorat durerea lombara.
am recapitulat reusitele de la job si pentru o clipa durerea chiar s-a topit.
l-am spalat pe toma pe cap, el a urlat, m-a certat, apoi m-a iertat si s-a inseninat.
tatalutoma a pus niste gin in 2 pahare. eu as mai fi spalat niste rufe, dar el m-a potolit, ca asa traim noi eu pe repede inainte iar el pe usurel in prezent.
mami, i want to eat something and to color this book and a banana and a biscuit and to color, please p leaseee.
bine ma milogule. cand am zis eu nu?
merg la frigider si mai aduc un strop de gin.
toma cica: si banana mea si biscuitele?
hai ca n-ai pic de responsabilitate sociala, ma amendeaza tatalutoma in timp ce isi primeste cuvios suplimentul de gin.

duminică, 18 octombrie 2015

despre incredere

am iesit pe poarta gradinitei. toma avea o mana ocupata cu un balon galben iar cu mana libera a ales sa ma tina pe mine. sa ma duca prin intuneric spre strada mare, spre un taxi, spre cina, spre casa.
mami, why the sky is dark?
because the night has come.
when?
while you were playing.
where is the moon?
there it is. it wakes up when the night comes. the way the sun wakes up when the day comes.
then why the moon doesn`t have eyes, to sleep and wake up?
nu apuc sa raspund..
strig taxii..
taximetristul ma ignora.
toma triga responsabil: taxiiii, waait. come and take us to the tati... aa, to tati.. se corecteaza el si taie articolul, ca un student la marire.
un alt taximetrist ne culege de pe strada rupta, impresionat probabil de engleza rafinata a puiului de om.
acasa imi spune: nadia likes spicy food.
how do you know?
because i like to know.
ei hai sa ma scuzi ca m-am bagat atunci.
e ok. inchide el fara vorbe, ci doar asa cu nepasarea expertului care stie ca atata cat a fost de zis, el a zis.
auzi tati, ii zic vinovatului pentru toata minunea, toma a crescut! cand e mandru de el, zambeste cu o incredere noua. tati zambeste mandru si el de cum stie toma sa fie mandru.
imi rade si mie inima de atata asumare de copil.
guys, i will make a show now, and you will clap and say bravo.
haida. ne oprim noi din bugetat viitorul mai efemer ca praful.
there was a doggy doggy doggy doggy doggy and his name was tomaaa.
bravoooo, aplaudam noi ca doua foci si mergem prin viitor cu judecatile puse intrucatva de acord. tatalutoma expune o frica. eu o barez cu incredere, ma uit la ea, trec prin ea, el intelege de ce ma iubeste, dar toate astea nu se spun. poate ca e totul numai in imaginatia mea.
mamiii, i finisheeed. ma striga toma din cada.
come to see the mess i did.
aoleu, ce e cu toata apa asta pe jos?
pai asa mi-a venit sa stropesc.
de ce ma? because you are a bad boy, il intreaba tacso, un pic mai acuzativ decat ma asteptam.
no, raspunde toma, increzator cum il cresc.
then because you are a good boy? se repara tacso.
yes. inchide iar toma scurt si suficient.
inchid si eu povestea, intrucat m-a ajuns oboseala. am comutat tastatura tabletei pe numere in loc de litere. pana sa realizez, am scris asa cu viteza gandului 15*7 0$,.. un fel de noapte buna in numerologie.


joi, 15 octombrie 2015

trec ziua la magnifice

vantul vorbeste cu degetele-mi de la picioare, semn ca in curand bagam slapii la cutie. mai e insa de nadusit pana atunci.
in cuptor am azvarlit niste cartofi, pe care am plouat cu sare, piper, cimbru, miere, am dosit niste catei de usturoi imbracati, apa, ulei de masline si p-aici tie mirosul.
am incheiat o zi grea. la gradinita complicatiile au curs lin, ca si cand e nevoie de mame in lume, ca si cand copiii sunt atat de putin intelesi de oamenii mai inalti decat ei.
am vrut sa plang si n-am apucat.
am mangaiat o profesoara care se cerea data afara azi! si i-am spus ca numai fiindca am incredere in eforturile ei, ii cer sa nu mai ajungem niciodata la cumpana de azi.
m-a privit in ochi a dat din cap.
eu am crezut-o, fiindca n -am 2 vieti.
am vorbit cu mami pe net si m-am mai eliberat.
da-o-n ma-sa de masina de spalat cu motorul ei ars. bine c-a bubuit la final de program.
o-m spala la mana pana s-or aranja planetele.
am incheiat ziua cu o seara la opera. am aplaudat un spectacol mediocr, dar necesar, viu, greu, genial pe alocuri.
m-am trezit. pot iar sa zbor.
toma a crescut.
a vorbit mult dupa spectacol. mi-a zis: i want to feel tired now!
tatalutoma a vizionat si el un scurt metraj bun, lider in nominalizarile unui festival local. niste prieteni de revolutie au documentat niste constrangeri. am simtit cu ei.
am dat peste o tanti care vindea fel ce fel de hand made uri. mi-a luat tatalutoma poate cel mai frumos colier al vremurilor pe care le intamplam.
trec ziua la magnifice! cu relele ei si mai ales cu bunele!

joi, 8 octombrie 2015

portocaliu-somon

un copil a lovit ieri o fetita de la el din grupa. el e un hiperactiv neinteles, violent de ocazie, autist fara vina, iar ea sufera de un sindrom al picioarelor moi, care apasa cu frustrarea nereusitei, peste copilaria ei-sentinta.
asa e viata, complicata pe alocuri.
copiii astia sunt colegi cu toma si discutam despre ei, seara pe perna, sa ma asigur ca i-am integrat corect in realitatea lui norocoasa, ca e atent si intelegator cu ei, ca ii stie pe nume si ca ii ajuta sa zambeasca atunci cand lor nu le vine.
e frumos ca la varsta asta nu se pun etichete. copiii se observa atent, se intrajutoreaza, se ignora daca nu rezoneaza, dar nu se judeca.
m-am tot gandit cum s-o anunt pe mama violentului ca baiatul a dat in stanga si in dreapta. am intrebat-o daca a dormit bine, daca toate sun ok acasa si i-am marturisit ca la gradi e mai agresiv ca de obicei zilele astea.
ea s-a confesat ca acasa are aceeasi problema cu el si ca vrea sa stam mai mult sa despicam. am sfatuit-o sa se joace cu el, sa incerce sa-l inteleaga. sa-i citeasca seara in loc sa -l uite cu tableta in mana. ca lucrurile poate nu se intampla in ritmul/ cu viteza lui si ca alege sa loveasca, ca sa se exprime.
de dimineata baietelul a venit la gradi cu tatal lui si cu un buchet de flori, pentru fetita lovita ieri.
asa s-a facut ca ea a plecat acasa in dispozitivul care o ajuta sa se deplaseze si cu un buchet de trandafiri portocaliu-somon in mana.
mama ei plange de neputinta de a-i da fetei picioare noi si zvelte, mama lui plange fiindca el nu se uita la ea cand il striga pe nume.
le-am invitat pe amandoua sa picteze cu ei. ca vopseaua nu conoaste judecata, nu cere picioare ferme, nici cuvinte multe. stai asa pe o musama si amesteci galben, cu verde, cu mov. mami e langa tine si umple bucata ei de musama cu portocaliu. se rade, se creeaza, se construieste un pod.
se trece peste of. copilul castiga incredere. mami se invinovateste mai putin.
sau poate ca e imposibil. eu pot sa pictez cu toma fiindca el stie sa alerge, fiindca el imi vorbeste mult si adanc si n-a lovit pe nimeni niciodata. ce stiu eu despre greul lumii?


sâmbătă, 3 octombrie 2015

priveste cerul

azi a fost sambata, zi de stat acasa si de scormonit in traista imaginar-creativa, doldora cu activitati bune sa tina ocupat un titirez de aproape 3 ani.
am pictat pe niste sticle de plastic cu pensula si cu un burete in forma de inima, pana nu mai era nimic de pictat.
ne-am mutat in cada, unde am spalat sticlele pictate, cu buretele in forma de inima si cu sapun. ne-am spalat si pe noi si-am mutat interesul catre playdough-u framantat ieri seara. dai manjeala si cu ala vreo juma de ora.
hai si niste tenis. mami n-o mai da pe jos, se refera toma la mingea pe care nu reuseste s-o loveasca.
tati, hai sa construim niste turnuri cu cuburile astea colorate. look how many colors! striga el entuziast incercand sa l atraga pe tacso pe podea. tacso intreaba: how many? aa, red and yellow, confirma toma scurt, dar optimist.
gata si cuburile. mami, ce mai facem?
hai pe acoperis, vin eu c-o sugestie superioara.
mami, say to me: did you take your crocs?
zic: toma, did you take your crocs?
yes mami!
da ma, bine ca esti tu responsabil.
iau si muzica dupa noi, sa nu lasam rapu asta italian sa se consume aiurea.
toma cere sa-i dau drumu la apa si se apuca sa spele cu furtunul fiecare placa de gresie, fiecare jucarie arsa de soare, piscina sparto-prafuita, candva eleganta.
ma asez pe banca si las soarele sa-mi rumeneasca umerii. gasesc o revista romaneasca adusa de o prietena, cu vreo 2 luni in urma. dumnezeu e mare.
soarele n-a uscat cerneala, vantul n-a suflat-o inspre piramide. aflu care e blushu preferat al lu dana rogoz. si ca n ar putea sa traiasca fara mascara. in araba mashara inseamna haios. ma uit pe acoperisurile vecine. antene parabolice, gunoi, resturi de mobila. o femeie da constiincioasa cu matura la scara blocului, ca atunci cand iti lustruiesti pantofii, dar paduchilor nu le-ai dat inca de cap.
ca sa nu ma apese sumbrul privelistei, aleg sa vad ce mi-ar fi de trebuinta din gunoiul lor superior. uite as putea sa reconditionez scaunul ala, in lada de plastic pun una-alta, tabla aia retro o vopsesc in rosu, farasul e ok, placile alea de gresie sunt bune si ele la ceva. le pun deoparte. ma spala toma cu furtunul pe picioare si ma aduce pe acoperisul nostru. a terminat de lincaghit. mergem in casa. am stat destul cu capul in nori.
aflam dintr-o carte frumos ilustrata cum stau gainile pe oua, sa le fie cald. toma vede un pui de gaina gata iesit din ou. imi spune ca zevzecu ala daca mai calca mult aiurea sparge toate ouale bune de mancat.