duminică, 19 noiembrie 2017

Dimineti perfecte

Casa miroase a cartofi la cuptor cu marar, patrunjel, usturoi si stropiti cu de vin de mango facut aci in gospodarie, ca sa stie si purcelu asta de lapte ce gust are homemade ul.
Copilul mare e la gradinita iar mogaldeata doarme pe burta ghiftuita bine.
Imi iau o pauza de crackers de secara, halva de susan si un iaurt.
Trimit o musca in balcon si ma felicit ca n-am reusit s-o omor. Doar sunt pro viata. Pro decizii informate, mai strecor pentru cunoscatori.
I-am zis lu toma cand pleca la gradinita: doamne ce frumos esti. M-am indragostit!
Marita-te cu mine! Mi-a zis el si a ras dand capul pe spate.
Uite cat freshness la copiii astia, i-am zis lu tatalutomasilutao. Suntem doi expirati, am adaugat.
Poate tu, eu sunt fix in timpu meu, s-a aparat el tragandu-si izmenele peste tricou, iar toma iar a ras.
L-am scos apoi pe tao in balcon sa-i arat cum se simte dimineata.
Vaai ce i-a placut. Statea asa cu falca in briza. A latrat un caine, a strigat nenea cu painea, apoi nenea cu fier vechi si el a stat senin. A claxonat o masina, el s-a speriat si apoi a tremurat barbita spre plans, cat sa se topeasca toate sufletele curate ale lumii. Nu papusa lu mami! am zis. Si el a uitat sa inceapa sa planga.
Asta o sa cultive pamantu, i-am zis lu tacso. Iar toma e un cyborg deja. E stabilita.

vineri, 17 noiembrie 2017

Praf de stele peste praful metropolei

Sa dormi cand doarme bebelusul! Asa te sfatuiesc toate site-urile de healthy motherhood, asa iti repeta mecanic toate mamele care desi n-au reusit, spera ca macar tu s-o faci.
E 6 dimineata. S-a crapat de ziua peste camera mea cu nou nascut alaptat la cerere, langa camera in care toma si tatalutoma s-au mutat temporar, sa ne dea mie si lu tao spatiu de bonding.
O sa se strambe fanii mei lingvisti de atatea englezisme inserate in lirica mea, dar nu e timp de slefuiri ca acu se scoala purcelul si ma pune la treaba.
Imi iau si eu bucata asta a lui de somn ceresc pe pamant, de somn stelar in praful cairoului si imi scriu inima care bubuie de atata neincapere. Iar m-or sudui lingvistii, daca neincapere n-o fi corect.
Dar eu scriu cum curge sangele, nu cum potriveste mintea cuvintele in fraza.
Ma lupt cu vinovatia iubirii a doi copii. Ca si cand i-am promis pe nepromiselea absolutul lu toma, iar tao a venit sa ciunteasca din el.
Degeaba plang eu in dezechilibru hormonal incercand sa-i explic inteleptului de toma ca bebe e mic si ca are nevoie de atentie si ca nici fizic nu sunt inca cine pot eu sa fiu, el imi simte detasarea si mi-o reflecta intr-o oglinda a baterii obrazului, intr-un fel de: ai crezut ca n-o sa mai iubesti pe nimeni ca pe mine si uite, te-ai schimbat.
Desigur iubirea creste, nu se ciunteste pe nicaieri, o sa spuneti, si poate ca lacrimile cu care scriu nu s-ar usca de la sine, daca tatalutoma n-ar fi preluat cu tact toata grija pentru toma. Poate ca tacto vine de la un tata care isi face meseria cu tact.
Are grija sa-l tina pe toma in brate cat e tao la san, sa povesteasca de la gradi cat inchid eu un ochi, sa-i faca oua moi si mie ceai de anason.
Si e greu in 4 dintr-o data, dar e si minunat sa-l vad pe toma intrand pe usa si zbughind-o la tao sa-i dea un pupic.
Si striga tatalutoma: nu te-ai spalat pe maini si esti inca racit. Si eu plang ca se gatuie intentia asta pura a fratelui mai mare iar el intoarce gatuirea comportandu-se nefiresc de neglijent in orele urmatoare. In fine, n-o sa fie niciodata perfect, dar pluteste in aer iubirea. Trunchiata, adunata, compusa, ridicata la putere.
Inchei semi povestea, am mai eliberat inima, am uscat lacrimile. Se aud pasarele printre antenele parabolice ale metropolei consumiste. Le auzi tao? Si o pompa de apa. Se trezeste orasul. Tu poti sa mai dormi un pic ca n-a fost mama de bebelus pe lumea asta care sa nu multumeasca universului, lu alah sau ma rog, altor intermediari pentru somnul lin al pruncului si pentru pauza ei de oftat.

duminică, 12 noiembrie 2017

Intre iubiri

Inchei o sarcina luata pe slow down inainte. Ii pieptan buclele primului meu copil si stam in clipa asta care de maine n-o sa ne mai apartina doar noua. Acum eu pe tine: i will farm your hair up! ma anunta greblandu-mi ceafa in raspar.
Cum adica?
Adica fac asa un gard din parul tau scurt.
Bine ca esti tu gospodar. Hai sa ne grabim.
In taxi imi spune: mami, stiai ca se poate zbura peste continente cu niste pantofi speciali ca niste rachete?
Mi se pare cam complicat, zic si eu cu toata decenta din lume ca sa nu trantesc un: vezi ma de treaba.
De ce complicat? largeste el dezbaterea.
Ei toma, in viata asta eu o sa-ti povestesc ce-mi place mie, iar ce nu-mi place o sa afli tu singur de pe tableta sau de la tati in functie de interesele tale, ok?
Tu ce interese ai? Ma descoase el ca google cand vrea sa stie cu ce adds sa-mi bombardeze feedul.
Pai ma intereseaza nutritia, yoga de ex, raspund eu ca la scoala cand nu ma tem de profesor.
Pai ce vrei sa afli? Unde au facut yoga prima data oamenii? In strada probabil, incheie el eventualele mele curiozitati. Si canta: I am five
and I feel so alive.🎤
Cand avea 4 ani canta: I'm 4, have you met me before?
Ma temeam ca pentru 5 n-are rima, dar uite ca s-a descurcat.
Ne pupam, il las la gradinita, iar eu merg langa niste bananieri si ma asez pe iarba. Inchid ochii si las imprejurul cuminte sa ma asume fara frici, fara planuri, fara ganduri aproape.
Mirosul mi s-a acutizat iar. Copilul din burta ma anunta astfel ca s-a copt si ca de maine ne vom uita la aceeasi lumina.
Vin acasa si mananc o portocala. Poate pun niste castraveti la murat, niste mango la congelat si niste chiftele de naut la cuptor.
Ah si toma a cerut clatite. Cu miere si lamaie.
Va pup din ultima zi a versiunii mamalutoma. Lucrez la o titulatura noua unde sa-l inghesui si pe purcelu de Tao. 🐷

marți, 7 noiembrie 2017

probleme la caseta de directie si o lamaie

traversez o strada cu 5 benzi neoficiale de mana cu o prietena japoneza care nu stie daca sa se teama pentru ea sau pentru burta mea de luna a 9a. ii spun sa aiba incredere si-i relatez in jumatatea de minut in care slalomam printre masini cum m-am indragostit de tatalutoma cand m-a tinut prima data de mana intr-o travesare similara care acum 6 ani parea invitatie la suicid.
un taximetrist ne invita inauntru, eu aprob, ea ma pupa de nastere usoara, imi da o plasa cu mere si sare pe un fel de trotuar rupt ca masina in care m-am urcat eu.
taximetristul imi zice: stai pe stanga te rog io.
pai in dreapta ce are daca ma duc?
nu te duce ca e stricata masina.
aoleu si ma luasi asa gravida.
hai ca te duc usurel. ce ai baiat sau fata?
baiat, baiat.
bravo, alah e mare!
e baiat de comitet n-am ce zice. auzi da nu duci si tu masina la mecanic?
e, ba o duc, da n-am bani.
pai tre s-o cam duci ca nu e treaba. de cand mergi cu ea asa? de vreo 5 ani?
ha ha, 5 luni.
ai probleme cu directia, trage dreapta.
mama ce-ai ghicit! esti din franta?
rumania.
maama, si toata rumania e frumoasa ca tine?
e na, ca peste tot, mai sunt si uscaturi.

ia uite cum a cazut lamaia asta din pom. ma dau jos sa ti-o iau?
hai da-te, da mai pornim daca opresti motoru?
pornim pornim, rade el inca o data.
imi aduce lamaia si ne urnim ca in coasta la laculete. va las sa identificati voi pe google map unde in comuna glodeni se situeaza coasta cu pricina iar eu inchei povestea si merg sa beau o apa cu lamaie.



vineri, 3 noiembrie 2017

Decluttering ul de toamna

Am zis sa impartasesc modelul nostru de decluttering pe fast and furious inainte.
Ne-am mutat de 8 ori in 6 ani prin metropola lu cleopatra, in functie de cerintele celor 12 joburi ale responsabilizarii mele sau in functie de ce neprevazut a mai aruncat viata spre noi.
Cu fiecare mutare toma primeste sarcina sortarii jucariilor care merg mai departe de cele care raman intr-o cutie pentru cine o fi sa le uzufruiasca de la noi incolo. mentionez o alta minune planetara, aceea ca 90 % din jucariile/ cartile lui sunt primite de la alti copii ai universului. Toate natiile pamantului, toti copiii surorilor pe care mi le-am asumat in ultimii ani au contribuit la muntele de jucarii cu care fiecare casa cu copii in ea e obisnuita.
Azi am decis o sortare noua, ca prea s-au strans mii de nimicuri peste care praful s-a asternut cuminte cum a stiut el mai bine. am efectuat 3 saci de gunoi, am organizat eu cu nervi, toma cu surpriza redescoperirii unor piese de lego, suruburi de plastic, bile, zaruri, creioane de mult date disparute.
Treaba nu e terminata. Mai sunt vreo 5 categorii de sortat si un sac de gunoi. Acum zacem rapusi ca sa ne reapucam pe dupa-amiaza.
Ce cred c-am vrut sa punctez e ca se poate trai cu mai putin consum. Se poate construi o copilarie din jucarii primite. Se poate stimula imaginatia mai multor generatii cu aceeasi cantitate de cuburi, masini, dinozauri. Si cred c-am vrut sa mai sugerez magia playdate- urilor. Atunci cand esti plictisit de toate cate ai, dar vine un prieten bun pentru care toate porcariile tale devin comori si creativitatea o ia de la capat.
Abia astept sa le vad in sfarsit ordonate pe: lego, cuburi, masini, pictura, playdough, instrumente muzicale, unelte, diverse si sa instauram regula nearuncatului tuturor in aceeasi cutie.
Va tin la curent, daca nu v-am plictisit cu existentialismul meu de mama care invata traind, primind, dand, amestecand, ordonand, obosind, plangand si razand, toate luate aproape impreuna.

joi, 2 noiembrie 2017

strada mea cu inimi rupte

Imi place plimbatul pe strazile rupte ale cairoului, am colturile mele cu oameni inimosi si uneori imi e de ajuns sa schimb cu ei 2 zambete sincere si 3 glume cu sambure de adevar, ca sa-mi netezesc un moral sifonat.
Vanzatoarea de legume se lumineaza cand ma vede si incropim o sezatoare din 2 lazi de ardei intoarse cu curu pardon in sus.
Ea stie ca mie nu tre sa-mi spuna nicio poezie despre cat de proaspat e spanacu azi si ce pret bun are fasolea verde. Poezia se scrie de mana mea cu retentie de apa in mana ei murdar de muncita. Ce-ti dau bomboana mea cu miere?
Da-mi o plasa ca-mi pun io.
Plasa ma fac, se executa ea.
Iau 5 cepe, 2 rosii, un ardei galben si juma de kil de fasole verde.
Atata doar?
Pai sa nu nasc pana acasa.
Hai nu-mi da bani.
Hai ca-ti dau. Ii dau. Ea isi scoate din san traista ei murdara si imi da un rest gros. E fericita ca imi face discount. Iar eu ma imbrac cu fericirea ei si nu insist sa-i dau mai mult.
Ne vrem binele si stim amandoua ca mai rar ca noi.
Mergi sanatoasa bomboana mea.
Intru intr-un magazin de haine ieftine si bune, aduse de prin outleturile lumii, din extrasezonul bogatilor pe tarlaua rupta a lu Nefertiti. Vanzatoarea e o gagicuta inimoasa si supraponderala, dar cine a zis ca s-ampartit norocu taliilor de viespe in mod cinstit cand a fost la imparteala?
O aud justificandu-se la telefon unuia - Mister, iar lacrimile ei stau sa curga. Pai mister noi trebuia sa fim 4, azi am venit numai eu, toti ceilalti au probleme, de ce e vina mea? De ce in fiecare zi e vina mea?
Mister ii tranteste telefonu in nas.
Eu ii spun ca nu-mi place s-o vad trista. Ca am crezut ca asta e businessu ei cand o vedeam asa devotata.
Nu e businessu meu. E doar un loc de munca.
E businessu lu mister, adaug.
Exact, isi resoarbe ea lacrimile.
Auzi cati ani ai? 23?
22.
Pai esti tanara. Da-l in ma-sa pa mister. O imbratisez. Ea plange. Esti de miere, imi spune si se lasa grea pe umerii mei acolo pentru ea.
Tu trebuie sa inveti sa selectezi oamenii pentru care merita sa plangi. Mama, tata, o prietena buna. Nu pt mister, ca mister cu cat plangi, cu atat te exploateaza.
Of, tata nu mai am, iar vreo prietena care sa simta cand mi-e greu si cu care sa plang pe merit cum zici tu, iar n-am.
Asta findca esti stresata. N-ai timp sa vezi clar cine te merita si plangi la mister cersind intelegere.
Ai dreptate, numai de mine se ia.
Pai asta e tactica lui, ca tu esti dedicata, iar ceilalti fiindca lipsesc, s-au scutit de ocara. Da tu sa nu uiti cine esti si sa-i raspunzi lu mister cu incredere, nu moale. Auzi si lasa jobu asta, cauta o gradinita, ca ai suflet bun.
M-am gandit sa incerc.
Pai asa sa faci, ca acolo cu copiii o sa-ti fie bine si mai sunt fete ca tine, mai bei un ness la pauza, mai o barfa. Ia-ti niste haine faine din cascarabeta lu mister din ultimu salariu si cauta-ti alt drum, fara plans.
Multumesc, imi zice ea, si nastere usoara.




duminică, 22 octombrie 2017

nesting

m-a informat toma de dimineata in drum spre gradinita ca bufnitele isi intorc capul la spate fara sa-si miste corpul. oare cum le iese treaba asta?
am raspuns facand pe desteapta ca au altfel structurat gatul, dar pentru toate aprofundarile exista google asa ca o sa ne dumirim diseara.
m-a intrebat apoi ce-as alege dintre toate culorile care imi plac? eu am zis galben, iar el a adaugat: si eu tot galben, ca atunci cand e frumos sa nu te obosesti alegand si lasi un suflet de incredere sa decida pentru tine.
l-am pupat pe par, el mi-a pupat burta cu frate mic in ea si l-am lasat sa-si construiasca ziua in regim montessori egiptenamente aplicat pe aripile lui de netaiat.
m-am asezat sub un copac, am lasat vantul sa-mi strice freza nou cioplita, de model finlandez cum ii place lu tatalutoma sa ma incadreze.
gleznele nu mi se umflasera inca, deci puteam sa ma aventurez la o plimbare pe strada mea rupta si ticsita de mestesugari.
un electrician mi-a confectionat o lampa de veghe, sa am la capul patutului cand o fi sa alaptez si sa schimb scutece de 3-5 ori pe noapte. ma uitam la mestesugul lui si-mi venea sa-i spun ca si parintii mei au lucrat la fabrica de becuri, dar nu i-am mai zis.
i-am dat niste techini bacsis si-am intrat in cascarabeta de vis a vis de unde mi-am luat uleiuri si prafuri cu care sa fac un sampon cinstit pentru buclele de aur ale lu toma.
am venit acasa multumita de shoppingu meu chibzuit, am montat lampa intr-o galetica de tabla si mi-am zis: da domne!
ma pun sa spal cu bicarbonat un sac de scutece refolosibile si-oi mura o conopida daca m-o tine entuziasmul.

joi, 12 octombrie 2017

libertatea mea noua

Uitasem cum e sa-l vad pe toma fericit si sa nu fie responsabilitatea mea. I-am gasit o gradinita pe langa casa si mi-am castigat niste saptamani de sortat haine de bebelus si contemplat la lasarea toamnei peste cuptorul cu praf-cum imi place mie sa numesc metropola asta cu oficial 104 milioane locuitori + magari, pisici si alte vietuitoare pe care nu le mentionez sa nu ingretosez cititorii sensibili.
Dupa 5 luni de homeschooling/ unschooling si alte derivate nestructurate toma se intoarce in comunitate, de data asta pe fortele proprii si mai entuziast ca niciodata.
M-a intrebat: esti sigura ca n-au nevoie si de tine? Si bine m-a intrebat ca uite au nevoie de niste workshopuri cum numai inima mea stie sa plamadeasca, asa ca tot injgheb si eu de un freelancing.
Intre timp il duc dimineata sa-si ia portia de viata sociala, iar eu poposesc in parcul binecuvantarii neamului lu tutancamon si culeg o frunza impecabil de ruginie, cum numai copacii ocrotiti de zeul Ra stiu sa nasca.
Ma scald intr-o liniste rara. Nu stiu daca sa fac o zacusca, sa pun o conopida la murat, sa scriu sa citesc sau sa plang. O sa beau niste apa si-o sa meditez 3 minute. Apoi merg la zacusca. Fara lacrimi. Am decis.

duminică, 24 septembrie 2017

Muraturi, vin de mango si un scrub dichisit

Daca ma lasa oboseala o sa narez un pic despre trucurile mele de femeie insarcinata intr-un cairo sufocant si inca doldora de fructe si legume, de oameni si magari, pisici si praf, gunoaie si flori.
Imi intorc burta de pe o parte pe alta promitand copilului din ea ca odata sfarsita povestea asta, ma culc si-l culc si-om vedea maine dimineata cu ce energie ne-a binecuvantat noaptea.
Citesc o carte revelatorie: anatomia spiritului. Despre corpul energetic, despre cum stocam stress de-a lungul anilor, generand boala prin gestionarea precara a emotiilor negative. Un fel de ghid intuitiv al nevoilor spiritului ca metoda de preventie a afectiunilor fizice. Imi place de mor. Adica nu mor, abia renasc.
Tatalutoma a luat muraturile in serios asa ca am pus de un businesses micut cu varza cu chimen, castraveti cu boabe de mustar, ceapa cu lime si cate si mai cate. Le lansam saptamana viitoare la un targ de homemade, iar toma ne garanteaza deja c-o sa facem furori.
Am tras vinul de mango iar pe cel de rodie il mai lasam o zi la fermentat.
Am pus in blender cojile de legume, o lamaie, o lingura de miere si niste ulei de cocos. Am incropit cel mai bogat scrub din lume si mi-am cadorisit pielea de gravida, ca sa n-avem discutii ca nu m-am preocupat.
Daca toma nu-si zdrelea barba la un loc de joaca si nu mi s-ar fi rupt inima calmand cu gheata un hematom, treceam ziua la minunat de grele.
Mananc pe furis un energy bar din curmale cu smochine si ma culc nespalata pe dinti, sa ma bata dumnezeu, allah, buddha si toata gasca pentru indrazneala.

vineri, 8 septembrie 2017

prima briza

m-a trezit pe la 5:30 o briza cuminte ca un cadou nesperat dupa vreo 5 luni de canicula.
daca nu prindeam dupa-amiaza aia de zapada din 28 aprilie de la pucioasa, cuptorul cairoului m-ar fi perpelit fara mila cum o face in fiecare an fara sa intrebe da tie cat de dor iti e de ploaie, da vantul, cum mai bate el?
Cerul era roz cu alb cu auriu. Soarele asteptase sa ma dumiresc cu briza surpriza, sa mananc 2 curmale si s-a asternut rasarind peste tableta mea- carte, cat sa pot sa-mi povestesc inima intre somnurile inca adanci ale baietilor mei vazuti si nevazuti.
Am primit ieri niste bucurie de acasa in forma de flori presate, sirop de coacaze, peltea de mure, tuica de prune, galbenele de pe camp si cimbru de la munte.
N-am plans. Mi-am badijonat cu ele dorul si i-am spus copilului din burta cat de norocosi suntem. El mi-a dat un cot ca a inteles. Copilul de langa burta mi-a zis: mamaia is the best.
Tatalutoma a baut o gura de tuica cu un of si a zis: la pucioasa are alt gust. La pucioasa nu doare nimic cand o bei.
Nu mi-am dat voie la nostalgie. Doar la recunostinta si la asumarea minunilor care inca se scriu, se inseileaza, se pun impreuna.
La multi ani mami. Multumesc de trandafirii din gradina si de lacrimile care i-au presat intru surpriza. S-a deschis sezonul rodiei in egipt. Te invit in gand la smoothie. Aproape ca nu plang.



miercuri, 30 august 2017

Din viata mea pe slow down inainte

zic sa mai relatez un pic din viata mea pe slow down inainte, sa arhivez practicile unei sarcini potolite intr-un cairo cald ca un cuptor din bucataria de vara in care cocea mamaia porumb adus de la mal.
Ziua incepe cu un smoothie de mango, smochine, banane, guava si lamaie.
cu samburii de mango stropiti cu niste ulei de masline imi fac un masaj din frunte pana in calcaie.
am 2 haltere a cate un kg si fac cu ele o tura de exercitii a cate 10 min de 2 ori pe zi.
am dat peste un exercitiu bun de respiratie, respectiv pronuntat so pe inspiratie si hum pe expiratie. vad ca merge.
apoi cam la 3 zile imi fac un masaj cu un amestec de uleiuri- sa le numesc esentiale desi sa ma bata cleopatra daca eu cred pe cuvant vreun producator de licori. inchid mintea si nu-i mai judec, ii dau inainte cu masajul si vorbesc cu copilul asta din burta: of ma Tao, hai ca mai avem de tras vreo 2 luni jumate si-apoi ne-om tine de mana intr-o oboseala noua.
Scrie in cartea mea magica de crescut burti armonioase sa am grija sa consum 7 culori pe zi, deci fac si eu un bilant: galben de la banana, portocaliu de la mango, inca un portocaliu de la cartoful dulce, un alb de la o branza de oaie, verde olive de la ghiciti! masline, bravo, verde crud de la castravete, hai si rosu de la sosul din orez. Deci am scos 7 daca iau in calcul tonurile moi si p-alea tari.
Ce mai incerc sa fac e sa nu ma angajez in discutii contradictorii ca ma amendeaza carlanul asta din burta instantaneu. Si sa nu ma supar pe dragu de Toma care are si el nevoile lui de om minune. Ii promit ca-i intruchipez sistemul solar, dar numa daca sunt eu soarele iar tacsu pamantul fiindca eu ametesc daca ma pun pe invartit.
aa, si sunt recunoscatoare in fiecare zi statului acasa. imi obosise mintea de atatea decizii, planuri, activitati, neajunsuri. cand spal vasele imi amintesc cum faceam lucrul asta amestecand ganduri de job si nemaiesind la lumina.
cam atat despre tihna mea obosita.
nu e o sarcina usoara, dar ii sunt recunoscatoare pentru toata rutina potolit-constienta pe care mi-a adus-o.
va mai povestesc daca mai apare ceva :).


sâmbătă, 19 august 2017

o mancare de varza, un cantar si o mana de pietre

multumesc toma ca m-ai spalat pe cap. cu sarcina imi e mai greu.
o sa te spal si neinsarcinata fiindca nu poti vedea la spate, numai eu pot.

cand eram mica uram mancarea de varza. azi o gatesc cu drag, iar toma mostenindu-mi sclifoseala timpurie imi zice: mami, ridica-mi moralul ca sa pot manca ce-ai gatit azi.
ai ma toma, cum se face ca eu si tati am mancat cate o farfurie mare iar tie trebuie sa-ti ridic moralul pentru 3 lingurite?
pai e simplu: cred ca voua va place varza, mie nu.

i-am confectionat un cantar dintr-un umeras si 2 pahare de unica folosinta.
a cantarit pietricelele culese la mare si s-a animat o vreme. auzi mami, unii copii au masini cate pietre am eu.
e adevarat, am zis. nu ne-a promis nimeni cantitati egale de jucarii. la unele mai trebuie sa lucram si singuri. e un exercitiu zilnic bogatia si o sa intelegi tu mai tarziu ca n-are legatura cu cate am putut sa-ti cumparam , ci cu cat am reusit sa ne iubim crescandu-te si cat am reusit sa crestem iubindu-te.





joi, 17 august 2017

stati tineri la suflet

s-au mai strans minuni neimpartasite, asa ca le pudrez peste greutatile zilelor sa nu moara speranta.
o minune e satul de la malul nilului unde am fost pentru 2 zile si-am lucrat cu copii desculti si femei acoperite, toma a cercetat insecte, s-a balacit, s-a uitat la stele mancand porumb fiert.
o minune a fost si lada de mango pe care a cumparat-o tatalutoma pentru toate smoothi urile diminetilor noastre. si lada de struguri pe care i-am facut vin cu mainile noastre.
si mesele fara carne, dovleacul meu copt, varza cu orez tot minuni sunt, sigur ca da.
minunata e si chinezoaica pe care am intalnit-o in sat si cu care am meditat pret de 3 minute. mi-a binecuvantat copilul din burta si i-a cantat primul cantec. s-a uitat la palma mea dreapta si a zis: esti foarte usoara, in sensul liber al cuvantului. you know how to make money but you don't save.
minunat e si cum toma imi pupa burta inaine de culcare. nu l-am rugat niciodata.
tot la minuni mai trec o femeie cu care m-am conectat recent si care crede in acelasi ton de firesc. genul ala de om cu care mananci din aceeasi farfurie si te bucuri ca nu ii e rusine. atatia oameni cu rusine, cu pretentii, cu asteptari inalte, cu judecati grabite ca uneori obosesti nepotrivindu-te.
pe seara am vazut o pisica alaptand 6 pisoi. am stat cu ea o vreme, am vorbit fara sunete. un pui nu reusea sa se strecoare la sursa si se uita nedumerit in ochii ei. ea l-a lins pe cap semn ca asa e viata, nedreapta uneori, iar el e primul din cei 6 care invata lectia asta.
minunat a fost si pe skype cand noi le-am spus bunicilor de la pucioasa ca am schimbat numele bebelusului in tao.
cum ma? a zis mamaia.
tao ma, o invatatura chinezeasca a zis desteptu de tataie. hai ca merge. tao si toma, in fine.
mamaia n-a mai comentat, iubirea n-are nume. m-a rugat in schimb sa verific pe net o mantra, hara Krishna, daca tot e sa ne duelam in spiritualisme.
si inchid povestea cu replica lu toma cu privire la transformarile sinelui: i don't know what is happening with me. I started not being like I was.
stati tineri la suflet si oblojiti un ranit pe zi, cu gandul sau cu imbratisarea- acolo unde spatiul permite apropierea.

duminică, 6 august 2017

Un snop de coriandru, 30 de lamai si un telefon prost

m-am dus la prietena mea care vinde verdeturi pe trotuar sa-mi cumpar coriandru cu gand sa scot toate metalele grele din corp cu urmatorul smoothie.
ce-ti dau frumoasa mea? am marar proaspat, menta, lamaite 30 de bucati la 10 lire. ce-ai in burta aia cat o maslina? o fata ceva?
nu e frumoaso, baiat si de data asta.
ai lasa-ma! ai facut poza si tot sau asa crezi tu numa?
nu bre, cu poza, e batuta palma.
hai lasa, face ea pace cu subiectul in tara in care barbatu tot face legea de cand nefertiti aia n-a stiut si ea sa reformeze mersul vietii mai in favoarea suratelor. o egoista si aia, numa ei sa-i fie bine, numa ei sa i se aduca apa in paharul de aur pe patul de bambus. in fine.
hai sa-ti dau ceva bun, ma indeamna ea catre un morman de prosoape langa sacul cu ierburi.
nu prea imi place, raspund eu asezandu-ma pe bordura si pipaind marfa.
bumbac de calitate, stii cum bea asta apa?
nu e bre bun, o invat eu cu mana care stie sa identifice un bumbac bun ca ala de la trainica.
aa, ia-l sa-l incerci.
hai las ca nu-l iau. toma, fa-ne o poza.
zambiti va rog.
ia da sa vad. aoleu ce telefon prost ai.
stiu frumoaso, da imi fac si io treaba cu el.
hai mergi sanatoasa iubita.
am vrut sa-i spun ca o sa incerc sa-i aduc poza, dar deja se indoieste de rezolutie, deci n-o mai dezamagesc.

joi, 3 august 2017

sezatori de poveste

am incropit zilele astea niste ateliere de povesti pentru vreo 150 de copii cu varste intre 1,5 si 12 ani.
majoritatea erau egipteni, ceva invazie de chinezi, un canadian, un francez si 3 jumatati romanesti cat sa cant si eu alunelu alunelu hai la joc.
desigur ca fiecare categorie de varsta a venit cu provocarile ei, dar schimbul de energie a fost asa cum avea sa promita titlul sezatorilor, de poveste.
toma mi-a fost cel mai de nadejde asistent, distribuind foi si creioane, avand grija de carti si de marionetele cu care am dat viata povestilor.
sunt multe momente care mi-au incalzit sufletul si o sa incerc sa inramez aici cateva dintre ele ca sa mai plang de drag cand aproape ca le voi fi uitat.
grupului de 7-12 ani le-am citit despre sentimente si am dezbatut ingrijorari.
un baiat de 11 ani la intrebarea: ce te ingrijoreaza? mi-a raspuns: ziua judecatii de apoi. un altul de 7 ani desi parea trist m-a asigurat ca el nu e niciodata ingrijorat. m-a intrigat. atunci de unde tristetea asta mai grea ca pacla de afara? si-a amintit de o singura ingrijorare inainte de un concurs de ecuatii de gradul 2 pe care l-a castigat. uau, am zis si l-am aplaudat toti. iar el a respirat bucuria noastra si n-a mai fost trist.
o fetita de 8 ani e ingrjorata cand trebuie sa cante in public. am rugat-o sa cante pentru noi si i-am daruit si ei aplauze. cand a fost sa-mi expun eu ingrijorarea, toma a raspuns in locul meu: ii e teama pentru bebele din burta. eu am zis ca nu imi e teama, dar ca ma simt obosita.
copiii mi-au adus atunci apa.
cu un grup a trebuit sa fac multe exercitii de respiratie inainte sa ne apucam de povesti, fiindca trupurile lor hiperactive nu stiau sa stea cuminti la sezatoare. 
o fetita de 3 ani rugata sa deseneze marioneta cu care tocmai se jucase, mi-a desenat un punct minuscul: e un rechin a zis, dar l-am facut mic sa nu se sperie nimeni. pe un baietel chinez de 4 ani care nu se oprea din zbarnaiala l-am potolit cu 5 respiratii adanci cu ochii inchisi, apoi l-am rugat sa-mi cante ceva in chineza. i-am multumit si l-am aplaudat si pe el. a fost magulit fiindca stie ca e cel mai nazdravan din clasa lui, iar tot ce aude zilnic e: henry stop, henry come here, henry you are punished. 
una peste alta a fost asa cu incurajari, cu aplauze, cu povesti si cu imbratisari.
cand m-au intrebat: mis mai vii si maine? am raspuns da, dar pentru alte grupe de copii. ei s-au intristat, dar eu le-am reamintit ca nicio ingrijorare nu dureaza forever. 
a doua zi pe scari m-am intalnit cu baiatul ingrijorat de ziua judecatii. m-a mai intrebat o data, mis sigur azi nu ai venit pentru noi?
sigur, am raspuns zambind. 
oricum mis, tata e doctor deee, dee si-mi arata burta mea rotunda. gynecologist, zic eu. el zambeste timid. daca ai nevoie de ceva mis..
multumesc ahmed. ai grija de tine.
si tu mis.
a fost una dintre cele mai frumoase oboseli de cand sunt insarcinata. mi-am amintit ce bine imi e intre copii, ce de revelatii imi aduc ei si ce dor imi era sa le ating inimile. 



duminică, 30 iulie 2017

in controlul emotiilor

ma simt puternica. poate e doar un echilibru perfect hormonal cu care ma cadoriseste sarcina si poate ca pana maine dimineata se risipeste, asa ca il astern repede cat sa propag bucuria in univers.
e o senzatie de claritate a emotiilor, a posibilitatilor, a provocarilor.
am o familie sanatoasa care imi rade cinstit.
am un barbat care a decis sa renuntam la carne si jubilez de atata surpriza. umplu tavile de dovlecei trasi in ulei de masline si usturoi, salata de vinete cu pasta de susan si prajituri din faina de orez.
am mers azi sa-i repar pantofii cu care se incalta de 2 ani in fiecare zi. in egipt nu ninge, nu ploua.. deci praful si drumurile lungi raman singurele impedimente.
i-am iubit mainile omului care a peticit pantofii. a facut pace cu gandul ca nimeni nu vrea sa-i duca mestesugul mai departe, dar a ras cu sufletul cand toma i-a dat o paine calda drept rasplata pentru munca lui fara pret.
in claritatea mea hormonala imi vine sa scriu si despre nevaccinare.
despre gloata de victime ale reactiilor adverse, despre plansul care nu se mai resoarbe al parintilor mai nenorocosi ca mine. dar n-o fac inca, desi subiectul arde in mine ca o flacara a adevarului nepropagandist, neinjurat, nepitit, neputincios de circumstantial.
las lirica sa se aseze, imi documentez intentiile, imi celebrez instinctele.
ma simt vie, treaza si norocoasa.
e o plenitudine cu care nu stiu daca m-am mai intalnit.
ma duc sa dansez.

marți, 25 iulie 2017

Zero cu o incovrigatura, infinit adica

m-a chemat toma la el in pat sa povestim inainte de culcare, patul lui fiind doar o extensie a patului nostru, un pat alipit unui alt pat, dupa cum ne-am priceput noi sa ne ducem somnul de familie in ultimii 5 ani.
m-a intrebat cu referire la copilul din burta: ai si tu pat pentru copilul asta al tau? sau il culci cu mine?
Undeva undeva ii incropim noi si lui, am rezolvat eu dilema.
In fine, cand o sa vrei sa dormi pot sa am eu grija de el, m-a linistit el. Stiu ca esti ingrijorata uneori, dar totul o sa fie bine. Auzi, cati ani o sa am eu cand iese el din burta?
5.
Aoleu, mai bine aveam 6 sa nu ma tem sa-l tin in brate.
Hai ca te ajut eu.
Crezi tu ca pot? Tati nu crede.
Pai cam tot ce nu crede tati, cred eu. Asa e iubirea facuta. Din plus cu minus care danseaza acolo in vecinatatea lui zero care cu o incovrigatura naste infinitul. Am vazut eu intr-o poza pe net.




duminică, 23 iulie 2017

Hand made-ul de gospodarie

Termin de plamadit nise fursecuri cu bere si zaatar si le trimit in cuptor spre rumenirea aia nici prea prea nici foarte foarte, ci atat cat le sta bine unor fursecuri fragede.
Ma anunta toma ca a terminat de rasfoit cartea despre feelings, ca a inteles tot si ca se culca pe salteaua despuiata daca nu vin mai repede s-o decorez cu un cearsaf.
Eu il rog sa ma ajute, el imi spune ca e prea obosit, eu clarific ca nu e corect sa mut toate pernele si sa schimb lenjeria insarcinata fiind. Ma vait si eu asa mai mult ca sa imi aud ofurile si sa am impresia ca marturisite fi-vor pe jumatate tratate.
Uite, zic, nici jucariile din pat nu ti le-ai strans. Si iau 9 cuburi, scanez un coltisor de etajera liber si construiesc din ele la repezeala un turn.
Uaau, cum aj putut sa faci turnul ala si sa nu cada niciun cub? Si nu-mi spune ca ai putut fiindca esti magica sau fiindca ma iubesti, ca am mai auzit asta.
Se cheama skills toma. Cand faci mereu lucruri cu mainile tale dobandesti skills. Si ma apuc sa-mi laud abilitatile de casnica: Uite eu spal vasele in fiecare zi, fac mancare, pun rufele la spalat, le intind, pictez cu tine, crosetez, ce mai fac?
Uneori chiar ma ajuti sa mananc cu lingurita desi sunt baiat mare.
Pai vezi, daca mereu le dau mainilor treaba, ele apoi invata ce sa faca in fel de fel de situatii si reusesc in 3 secunde sa faca un turn din 9 cuburi pe o muchie de etajera. Pai tu crezi ca daca m-as uita toata ziua la o tableta sau la un tv, as mai fi in stare de vreo grozavie manuala? .. arunc eu iar frustrarea digitala.
Auzi, si tati care sta toata ziua la calculator inseamna ca ca nu prea are skills?
Ei, are si el, ca ai vazut ce-i sapa gradina lu tataie de la pucioasa cand mergem acolo si ce planteaza rosii. Si ce te arunca la tavan cand ii alergi in brate.
Da chiar, ranjeste toma si adoarme, iar eu ma joc cu gandul c-am mai explicat o data lui, mie si universului, importanta hand made- ului.
Scot rufele din masina, depun fursecurile perfecte intr-un borcan, spal 3 castroane si ma lungesc langa copil c-oi fi obosit de atata hand made.

marți, 18 iulie 2017

Drame si binecuvantari

Toma, trebuie sa gasim o varianta la tableta asta, am spus pe ton autoritar in timp ce intindeam niste rufe.
Pai mie imi place sa ma uit!
Stiu dar e ok sa facem din toate cate putin. Tu nu vezi ca deja la pictat te plictisesti dupa 5 minute, la scris abia ne lungim 15 min, la masa termini primul sperand sa te intorci la desene? Dar cand esti la tableta timpul zboara si abia te desprind dupa o ora. Tu iti dai seama ca o ora inseamna de 12 ori 5 minute?
Termin rufele de intins si deja ma gandesc c-am vorbit degeaba, ca un copil de 4 ani n-o sa-si faca acum proces de constiinta si-o sa-mi dea mie dreptate cu privire la cugetarile astea plicticoase despre managementul timpului.
Il gasesc plangand: sunt trist ca uite mie mai mult decat tableta, imi plac dulciurile, care si alea sunt nesanatoase. M- am dus la masa mea de activitati si m-am uitat prin toate materialele de acolo si ai dreptate, nimic nu mi s-a mai parut interesant. Cum am ajuns sa-mi placa tableta mai mult ca orice?
Ei toma, tableta promite o lume magica, care te minte colorat ore in sir. Si de fiecare data cand te rupi de acolo, esti un baiat mofturos, suparat, plangacios. Si ma doare ca viata din afara tabletei nu mai e interesanta pentru tine.
Uite o sa ma straduiesc sa schimb un pic paleta de activitati si-o sa iesim mai mult cu bicicleta cand trece canicula, tati o sa se joace si el mai mult un pic cu tine.
Of, nu stiu cat o sa poata tati sa se joace fiindca are de lucru ca sa faca expensive money. Si lacrimile lui se intetesc.
Uite toma, acum esti trist dar viata e uneori grea si alteori usoara. Nici mie nu-mi plac multe lucruri, dar le fac.
Of, mai plange el gata sa consume in seara asta tot plansul lui de 4 ani jumatate, sunt trist ca arsura de pe mana ta n-o sa treaca niciodata.
E adevarat si asta, dar nu ma mai doare, e doar un semn.
Suntem o familie norocoasa, sanatoasa, parintii tai te iubesc iubindu-se, e mare lucru. Si uite iti aducem un fratior.
Of, si cand ti-l vor scoate din burta, cum o sa ajut eu sa nu te doara?
Sunt o femeie puternica, cea mai puternica.
Stiu, dar o sa fie un loc sigur unde o sa-l puna pe bebe? Si lacrimile lui curg.
Tati o sa fie acolo cu mine, ca si atunci cand te-ai nascut si sigur o sa ne descurcam. Hai nu mai plange! Imi pare rau ca esti trist, dar esti un baiat puternic si atent si sensibil, iar eu sunt o norocoasa ca te am.
Nu sunt trist, sunt asa foarte putin fericit. Si stinge lumina, isi aprinde lanterna de cercetas si rasfoieste un catalog ikea. Isi sterge lacrimile iar pe ultima o gusta.
Sunt mandra de cum inchide el cercul dramatic si sunt sigura ca invata prin plansul asta asistat sa-si gestioneze neputintele. Iar eu imi invat, ca mereu, binecuvantarile.

duminică, 16 iulie 2017

Dulceata de lamai

Am facut o dulceata de lamai amara ca viata uneori. Scria pe net sa tin lamaile in apa vreo 8 ore sa iasa amareala din ele, dar eu le-am gemuit din prima ca uite nu stiu sa traiesc incet.
O sa mananc asa cate un varf de cutit la micul dejun si-o sa-mi fie draga amareala ca un proces de constiinta.
Am mai marinat 9 ardei iuti, am copt niste chiftele de dovlecel date prin faina de orez si-am facut cea mai buna salata orientala din lume. Cate minuni sa faci intr-o zi caniculara?
A venit toma sa-mi sopteasca ceva la ureche, iar eu am zis: go find yourself an art activity to do because it s not the time for tablet now.
Si el a zis: how did you know I wanted to ask to watch?
Pai fiindca te iubesc, am raspuns eu mai mult ca o ghidusie.
Iar el iritat a zis: no it's not because you love me. If you love me, then you have a heart and you let me watch directly, but I guess you knew what I want because I always want to watch, right?
Am zambit si-am zis: both.
Iar el m-a pupat pe umar si s-a asezat sa buchisim o opera de arta cu farfurii de hartie, foarfeca, perforator si sfoara.
Apoi mi-a comunicat cu seriozitatea lu tacso: mami am pentru tine un job important. Trebuie sa ma ajuti intr-o situatie.
Desigur, m-am aratat eu plina de interes.
Jobul tau este sa-mi faci curat in camera cu jucarii, ca sa nu ma mai certe tati pentru debandada de acolo.
Pentru seriozitatea cu care imi oferise jobul, i-am zis. I'll try, I cannot promise.
I understand you cannot promise. You are pregnant. So if you cannot bend, you'll just tell me where to put each toy and I pick them for you.
Mersi mult toma, batem palma.
You got the job, pare el sa-mi spuna cu ochii zambind a incredere.
Si mergem la a 5a baie pe ziua de azi inainte sa lasam noaptea calda ca o paine sa ne transpire visele inca o data.


sâmbătă, 24 iunie 2017

cu Toma despre inceputul oamenilor

Auzi tati, cum a l-a pus doctorul pe bebe in burta la mami?
Ei, toma, aia e treaba tatilor. Ei pun o samanta, care intalneste un ou. Apoi doctorul doar confirma ca totul e in regula si din oul ala creste un corp cum ai crescut si tu.
Si samanta aia cum se pune acolo?
Eeei, e un proces..
Toma face o paranteza: uite 'proces' alt cuvant pe care nu il cunosc.
Tati continua: un proces numit love making.
Aha, love. Pai if it's a girl I will love her very much and if it's a boy.. ok, I will also love him although I wish for a girl. But ok, continua el judecata, when he will be 5, me 10, I'll teach him all the cool stuff I know.
Exactly, ne bucuram noi ca ne-am indepartat macar pt moment de samanta, you will be the master of all the cool stuff at that time.

A doua zi, intr-un moment de liniste noua, Toma revine: mami, cand ti-a pus tati samanta aia inauntru? Cand dormeam eu?
Da, raspund eu spasita.
El se uita in el - cu dezamagirea cu care l-a ratat si pe mos craciun, mosu ala suspect care prea stie toate casele- si abandoneaza subiectul, not for long, I'm afraid.


marți, 20 iunie 2017

lire in circulatie si menta proaspata

toma, hai pe strada rupta sa luam legume si fructe.
imi iau bani sa-mi cumpar o masina de curse cu telecomanda, se entuziasmeaza toma si aduce 2 monede de o lira si o bancnota valorand cat un sfert din bogatia monedelor.
of toma, banii aia nu ajung de o masina de curse. Mai bine luam niste vopseluri si pictam o masina pe hartie.
pe care sa o transform ca prin magie intr-una adevarata?
of, si de etapa aia ai trecut, dar da, putem sa ne imaginam.
auzi, maybe I will find a kind guy who will sell me a racing car not very expensive.
toma, nimeni nu o sa-ti vanda o masina pt doar 2 lire jumate. e peste puterea kindness-ului. Kind esti tu cand ma intelegi si alegi sa cumparam vopsea.
hai ca vedem, conchide toma cu indulgenta.
ajungem pe strada rupta. Inainte sa merg la mosul care vinde mere, constiinta ma trage spre ghereta cu lacuri, vopseluri, pensule si dizolvanti. imi explic nevoile, toma cere 3 culori de vopsea: albastru, rosu si golden. Goldenu costa 25 de lire, cat 4 kg de mere. nu pot sa dau inapoi. copilu stie ce caroserie vrea.
un lipici, o spatula, 3 cutii de vopsea: 42. Dau 40 si-l pun pe toma sa contribuie cu lirele lui.
Vanzatorul e magulit. Nu poate sa primeasca din mana intinsa a copilului. Eu insist. Omu pune mana la inima si zice: nu-mi trebuie. Toma declara: he is kind.
He is toma, but we cannot play this game with everyone till we get a racing car.
mergem la mosul cu mere, apoi la caruta cu ardei, dovlecei si rosii.
hai si un buchet de menta desi nu mai am maini pentru atatea cumparaturi.
hai si juma de kil de prune altoite, 1 kil de banane si 10 lipii.
Burtosu care vinde banane e in forma: moama toma, daca nu-mi pun camasa buna data viitoare si facem o poza io cu tine langa caruta mea cu banane. Sa mor io de nu we go viral!
Las traistele langa taraba unui nene care vinde detergenti si sampoane. Il rog pe toma sa-i dea lu nenea ala o lira contra unei pungi mari de plastic, unde sa pun toate cele 12 pungi cu de-ale gurii.
Omu zice: tine-ti banu manca-l-ar nenea ca-ti dau punga de drag.
Toma confirma: he is kind too.
I know he is, but he's making us a favor so give him the money.
Toma insista ca un cavaler. Omu ia moneda si o pune la inima.
Toma, mandru de tranzactia lui spontana: i-am dat si bine ca i-a luat ca poate are un copil acasa.
Eu plang.
Toma continua: si copilul lui daca pune moneda sub o foaie de hartie si apoi coloreaza cu un creion moale, poate sa obtina forma monedei.
Pun zambet peste plans.
Ai dreptate toma. Ce frumos iti sta cu buchetul asta de menta in brate. Iti fac o limonada cand ajungem acasa.

duminică, 18 iunie 2017

coincidente negrabite si tihna cu gust de trestie de zahar

in ultimii 12 ani am impletit joburi, am jonglat cu oportunitati sau m-am incorsetat in functii initial convenabile, apoi sufocante. am investigat erori bancare, am citit povesti, am scris ghicitori, am conferentiat, am regizat un experiment teatral, m-am dat dea berbeleacu, am facut teme cu copii, am gatit bomboane de ovaz in cateva scoli ale lumii, am implementat programe educative, am cantat, am facut workshopuri cu mame si bebelusi. m-am ramificat in toate directiile sufletului indiferent de tara, de limba, de bariere.
am devenit mama si l-am amestecat pe toma cu toate nevoile mele creative, astfel ca de colo pana colo ne-am intamplat impreuna, la job si acasa, in parcuri sau in clase, in temeri si in certitudini.
cu a doua sarcina insa am ales sa ma opresc un pic. sa ma dau jos din trenul grijilor pentru lume, in statia grijilor pentru mine.
astfel ca las timpul sa curga cum stie el, nu-l grabesc cu deadelineuri, gatesc cu mai multa dragoste, explorez ingrediente, m-am apucat de cursuri gratuite on-line, plantez flori, vizitez oameni dragi, sunt flexibila.
n-am garantii financiare, n-am rezerve, n-am backupuri materiale. am incredere. merg in directia viselor, imi ascult corpul, il pup pe toma mai des, il cert mai rar. improvizez o rutina zilnica de la care ne abatem cu detasare, daca momentul cere un focus nou.
nemultumirile de circumstanta nu mai apasa ca in zilele stresante. timpul trece cinstit, ieftin dar nepretuit. 
azi am fost in parcul in care urmeaza sa citesc povesti pentru copiii din cartier. mi se pune la dispozitie un chitarist care sa ma ajute sa atrag audienta de partea magica a universului. un baiat talentat, care a invatat sa cante la chitara singur, de pe youtube. un spirit necontaminat.
m-a surprins extraordinar intalnirea cu el. sunt sigura c-o sa fie un proiect bun si abia astept sa expun egiptul la ce nu stia ca-i trebuie.
si ma gandesc ce frumos rasar coincidentele negrabite. cum se leaga colaborarile spontane si cum materialul cade in plan secund ca o eventuala rasplata a unui efort demn de remunerat. si cum nici nu conteaza gradul de fezabilitate al proiectului.
si merg sa celebrez viata inca o data, cinstindu-mi copilul din strada si copilul din pantec cu un suc de trestie de zahar.
ce gust bun are tihna.

duminică, 11 iunie 2017

inimi cu picioare

incep ziua cu un interviu despre o posibila colaborare cu o librarie noua, angajandu-ma mai mult moral decat fizic sa citesc povesti copiilor din cartier.
Am fost in egipt si in viata in general in egala masura intervievatoare si intervievata, deci nu mai am de mult emotii in legatura cu ce rezultate poate sa aduca o intalnire - de afaceri, s-o numim plastic.
daca angajez, nu promit si nu amenint. daca ma angajez, nu cersesc si nu ma vand.
Schimb rolurile in functie de ce imi rezerva viata. Uneori sunt eu la carma, alteori fac cu mana vaporului cu oportunitati si sar in el cu entuziasm.
azi ma intervieveaza o gagicuta mai tanara ca mine, bine intentionata, senina dar trista pe dedesubt, onesta si fragila.
Discutam posibilitati, ma pliez pe nevoile eventualei fise a postului, ea se relaxeaza.
Am facut mai mult free lancing decat a facut ea scoala, deci simt s-o pun in garda cu eventualele riscuri ale proiectului pe care il gestioneaza.
Apoi dezbatem niste probleme de suflet, ea nu era gata sa planga, dar eu imi cunosc atributele de vraci si ii spun ca poate sa planga. O imbrartisez.
Se deschide. Aprofundam. Imi spune: ce draguta esti. Nu e corect ca am divagat de la aspectele profesionale ale interviului.
Stiu, raspund. Dar suntem inimi cu picioare, nu femei de afaceri.
O ghidez un pic, nu stiu cat am ajutat, dar ea zambeste. Poate si-a mai clarificat din dileme cu intalnirea asta. Ne intoarcem la pretul corect al colaborarii noastre. Eu cer mai mult decat calculase ea. Ii spun ca stiu cat valorez si nu mai pierd timp sa conving angajatorii de abilitatile mele. Ea ma asculta ca o sora mai mica si noteaza moale cu creionul in agenda ei pe care scrie life is a journey, pretul corect.
In tot timpul asta toma rasfoieste 3 carti, mananca un mar, da 1 tura de parc si vine sa ma traga de mana ca ma intind mai mult decat subiectul interviului.
Ii spun si ei: copilul meu simte ca noi am inceput aici o sedinta de terapie si ma intoarce la negociere.
Batem palma ca doua surori, eu sper mai mult sa-si rezolve problemele personale decat sa dam lovitura cu storytelling-u, desi sunt sanse sa se lege amandoua, daca alah e baiat de treaba desigur si nu cu obrazu gros pe sub barbile ca taciunii.
ma plimb cu toma plictisitul prin parcul larg gata sa se umple cu povestile mele.
Promit o inghetata si ma tin de cuvant.
Mersi mami.
Mersi toma for being the sweetest boy.
Mergem pe strada negotului meu preferat.
Cumpar juma de kg de ceapa, juma de fasole verde, o mana de piersici, un pepene, 10 lipii, 1 kg de rosii. Negociez mai abil ca saptamana trecuta, nu intru aproape in niciun conflict.
Toma cere o pereche de crocsi contrafacuti si fiindca tot deranju costa un eur jumate, ma conformez deschisa la inima.
Intram in cascarabeta cu slapi, imi asez burta in 4 luni pe un scaun jerpelit, iar toma se aseaza pe jos, la racorica.
Ne luam amandoi 1 minut de umbra buna si asteptam in aceasta cabina de proba mai generoasa ca ramadanu.
Tarlicii stralucesc ca marea mediterana si-i luam cu banu jos.
Car eu pepenele se ofera toma recunoscator.
Mersi toma, tu cara jumatea de fasole c-om gasi un golan sa ne urce sarsanalele intr-un taxi si sa incheiem dimineata aceasta productiva.




vineri, 2 iunie 2017

Intimitati

De unde sa incep?
Egiptul se umple vara de soparlite care iti intra in casa prin balcon. Poti sa mori de panica la ceas de seara sau poti sa le lasi linistite sa-si vada de drum pe peretele din dormitor. Nu sunt toxice, nici nu musca, de altfel nu cred ca se apropie de oameni, dar mananca si ele o insecta ceva de prin spatele unui dulap prafuit.
Tatalutoma a izolat un gecko dinasta intre plasa de tantari si fereastra, astfel incat biata reptila sta in dreptunghiul asta de metru pe juma de metru de vreo 3 zile.
Am discutat indelung soarta lu ala micu, ca sunt si eu mama si ma gandesc la familia reptiliana care ii duce dorul. Tatalutoma a argumentat ca asta e lectia pentru restul familiei lui, sa stea in banca lor, sa populeze alti pereti, nu sa ne imaginam noi cum ne incaleca in somn. Si ca nu moare ca respira ca belferu prin pkasa de tantari, iar fereastra e de treabs, nu apasa.
Toma empaticul, pledeaza si el pentru eliberarea lu gecko. A facut tatalutoma o gaura in respectiva plasa de tantari, deschizand cealalta fereastra, sa iasa prapaditu ala facut sandwich. E uite ca el nu iese. Ii place asa intre plasa si geam.. se uita la noi cum ne omenim liberi in dormitorul din care l-am alungat.
Tomaaa, iesi din cada si hai sa-ti iei pijamaua pe tine.
Nu vreau sa ma vada gecko in pielea goala.
Hai ma toma ca si tu tot fara chiloti l-ai vazut in rama. Si el nu s-a mai vaitat.
Si el are penis?
Ei.. nu cred ca are. Astia depun oua, e altfel la ei, cred.
Si pipi pe unde face?
Ei.. transpira asa si gata.
Hai ma mami..
Peste 2 min il gasesc pe toma in dormitorul alaturat, citind despuiat pe un scaun, departe de privirile indiscrete ale lu gecko.
Si as pune o poza cu despuiatul meu adancit in lectura de seara, in mijlocul unui maldar de jucarii, pe scaunelul lui portocaliu, daca nu m-as teme de conservatorismu probabil ca foarte bine intemeiat al lu tacso.

luni, 29 mai 2017

You look like a movie

Mancam o mancare de vinete pe care o declar mancestrala.
Toma lovit de inspiratie zice: mami, you look like a paint! With lots of green on your face.
Adica cum? Se nedumereste tatalutoma printre imbucaturi.
Cum adica cum? Ma apar eu, adica arat ca o opera de arta, o capodopera, cu mult verde, adica always green, forever young, in face at least, from all the optimism, from all the smiles.
Aaa, se lamureste tatalutoma.
Toma conchide: Atat!
Mi-am construit o aura, ce-i drept bazandu-ma pe mancarea fara cusur pe care o efectuasem.
Sarumana pentru masaaa, repet eu formula magica atunci cand mi se scoala barbatii de la masa.
Toma se apara: nu ti-am zis deja ca e brilliant? Desi doar ma asemuise unei picturi cu verde in care eu m-am scufundat cu mandrie.
Inainte de culcare mi-a zis: mami pune-mi piesa aia cu: you look like a movie, you sound like a song.. si a adormit cu metafora asta care pe mine ma inlacrimeaza. Sa nu ne intristam totusi. Noapte buna.


duminică, 28 mai 2017

despre plans si alte manierisme

cairo. Un nou atentat. Copii morti, durere, frica dezgropata.
Oamenii se urasc si se invinovatesc. Eu tot mai cred ca nu e ura, e doar instigare la ura, adica o treaba mult mai lipicioasa, dar neautentica.
Traiesc in nefrica mea, ca o amfibie ancorata in rupt, dar detasata de consecinte, aplecata spre oameni, cu incredere in cine pot ei sa fie si nu cu mila a ce n-au mai reusit.
In nefrica il cresc si pe toma, in ciuda circumspectiilor lu tacso, care isi pierde speranta lui de neam ales.
in nefrica imi cresc si burta dospind de viata. In negarantia zilei de maine, dar in constiinta adevarului de azi si a lectiei de ieri.
Singura problema a internetului e ca prea des ne dezvaluie tot plansul lumii laolalta. Si ajungi sa dori pe sub carne pentru atrocitati aduse de vant din toate directiile.
Ajungi sa nu intelegi de ce nu dormi. Ce te-a lovit peste zi si-ai uitat ca n-ai terminat de plans?
Sa nu uiti sa fii fericit toma. Si sa-i ajuti si pe altii sa caute lumina. Ca de plans se plange oricum, fie din cauza unei explozii, fie ca mami ti-a confiscat tableta, fie de durere in cot, fie de furie de prea mult nerostita.
Doamne mami, te iubesc de-mi vine sa te omor si sa-ti mananc inima.
Hai ma toma, cum sa nu ma mai vezi in fiecare zi?
Aoleu, ce-am zis? Si se pune pe plans.
Discutam posibilitati, optiuni jn caz de nacaz, el asculta atent. E un copil alert. Isi cantareste emotiile bine inainte sa le arunce in lume. Si-mi pupa burta din cand in cand. Abia astept sa-i vad impreuna, sa le pun in farfurie, sa plang de fericire.

luni, 15 mai 2017

cu toma de colo pana colo

Ma intreaba toma la micul dejun: vacile fac pipi in loc de lapte?
Nu, fac pipi pe undeva iar laptele vine pe altundeva, vine din sani, cum a venit al meu cand te-am nascut.
Aha, deci si ele au sani. Au sigur ca au, dar cu o alta forma si dispuse intre cele 4 picioare.
Ai inteles gresit mami. Sunt 2 picioare si 2 maini, sa nu mai zici altfel.
Ok, hai ca am invatat amandoi cate ceva.
Pot sa ma uit si eu la niste desene pe tableta?
Ei, asa dis de dimineata? Mai bine incropim niste plastelina.
Hai ma mami, mai bine eu ma uit la desene si tu te joci cu plastelina ta de casa si fiecare e fericit.
Hai si tu la plastelina mea o vreme, mai povestim despre vaci, mai modelam niste cifre.
Ooof.
Se termina atelierul de plastelina, il conving sa mergem sa cumparam niste legume.
Iese din casa cu un prosop in mana.
Ce faci toma cu prosopul ala?
E pentru cand o sa transpir.
Hai ma ca la 43 de grade te usuci instant.
I said i need it, then i need it.
N-am mai comentat.
Pe strada ma intreaba: mami n-ai si tu un short?
Ba am toma, dar nu pot sa-l port, ca in egipt femeile nu se pot expune libere.
Si eu de ce pot?
Pai ca tara asta favorizeaza barbatii, iar femeile umbla mai mult acoperite.
Eu zic sa-ti pui mami un short si lumea va zice: uau ce frumusete, ia sa ne imbracam si noi asa.
Mersi toma, esti dragut.
Luam de la caruta cu legume 1 kg de rosii, unu de castraveti si 2 ardei. O sa te ajut cu sacosele, imi zice barbatelu meu in short.
Mersi, sunt ok.
Cum te mai simti? Imi verifica el sarcina.
Raspunde tot el: esti bine, altfel mi-ai fi zis taci toma.
Luam 3 porumbi de fiert si 10 lipii.
Heei toma, ce faci? Bine ai revenit din romania, ne spune vanzatorul de legume care ne stie de vreo 5 ani dar care ne-a mai pierdut urma in cele 8 mutari efectuate de-a lungul si latul metropolei.
Omul asta stie tot despre mine? Intreaba toma preocupat. Te cunoaste de cand te purtam in esarfa printre tarabele lui. E frumos cand oamenii nu te uita.
Un baiat pudrat tot cu faina, iese din vatra cu lipii la o pauza de pepsi. I se sparge sticla iar un coleg de-al lui zice: super!
Baiatul e trist. Minunea falsa se zvanta pe asfaltul de foc. Mi-e mila de el. Se duce inapoi la cuptor dupa ce va fi cules cioburile. Imi vine sa- i iau o sticla noua dar poate numai platita de pepsi pentru o asemenea reclama cu nota umana. N-are nimeni timp de promouri cu suflet. 2 magari albi isi mananca legaturile de patrunjel la coltul strazi, iar universul spala astfel pacatul cu gust de guma de-acum zvantat bine.
In drum spre casa toma ma intreaba de nicaieri daca nu cumva albinele vor sa ne decoreze pielea cu o bulina roz cand ne inteapa. Ma rog, e frumos ca poti sa interpretezi astfel durerea. Cred ca doar pentru ca nu te-a intepat niciodata o albina.
Ajuns in casa cerseste iar niste desene pe tableta.
Tati ii spune ca numai dupa ce se joaca un pic cu jucariile lui.
El se joaca o vreme si apoi vine sa ma intrebe daca eu cred ca a trecut un picul sau a trecut mai mult decat un pic.
Il invit sa-mi spele legumele pentru mancarea de mazare sa mai trag pentru a 14a oara de timp.

El le spala cu grija si-l las jumatate de ora la tableta, c-o fi invatat deja ca la bucurie e de lucru.

marți, 9 mai 2017

O minune, doua minuni

toma stie ca va avea o sora de cand il rugam sa nu rupa cartile ca sa ii poata citi si ei.
a inceput in desenele de familie sa introduca un bebelus de dinainte ca noi chiar sa ne punem pe treaba.
l-am rugat doar sa inceapa sa se imbrace singur, ca sa ma pot concentra pe scutecele lu aia mica atunci cand o fi sa vina.
micuta se coace miraculos in casa ei de apa si poate ca nu se cade sa-i scriu coacerea de atat de devreme, dar simt sa stochez replicile fratelui mai mare, de-acum niciodata singurul, toma.
mami, deschide gura, vreau sa-i zic ilincai ceva.
tati, nu mai ridica tonul ca se sperie ilinca in burtica.
nu mai bausem cola de 10 ani, cand m-au trimis poftele catre un frigider pacatos. m-a oprit toma: hei, you have a baby inside!
mami, mananca cu inghitituri mici ca sa se descurce si ilinca.
pune urechea pe burta mea de inceput si zice: o aud cum bea apa.
e minunat sa vezi un pui de om participand activ, inquizitiv, senzitiv la formarea unui alt pui de om.
ca atunci cand il astepti pe mos craciun, stiind ca de fapt parintii tai au plamadit surpriza, care vine taman peste 9 luni, dar lucrezi zi de zi, cot la cot cu mosu la faurirea cadoului pe care l-ai imaginat deja in desene, pe cand samanta era vis.

duminică, 30 aprilie 2017

cata romanie sa inghesui intr-un bagaj?

se imping zilele unele pe altele dinspre vacanta incarcatului pieptului spre avionul de cairo, cu escala mica prin grecia cat sa luam un sapun extravirgin si-o branza feta cu ierburi.
cata romanie sa inghesui si-ntr-un bagaj spre cairo?
2 strachini de la mamaie, 2 linguri de lemn, un sufertas cu capac, o tigaie, o zacusca, 2 gogosari, 2 tuici, o visinata, 3 covrigi, o mana de pufuleti, o mana de iarba proaspat cosita, 3 sticlute de ploaie, o punga de malai, o ciocolata amaruie. mai strecori niste magneti cu pelisorul si cu 2 iobagi in opinci care se pupa in spatele unei capite de fan.
strangerile de inima nu le mai iei, sa nu te ingreuneze. cat a durut oftezi 'si' lasi, cat a bucurat oftezi 'ca' lasi.
oamenii iti ureaza de bine, iar tu le multumesti ca isi fac timp de un gand bun. ca timpul a devenit o iluzie. se joaca cu noi si ne pacaleste sa inramam nemultumirile, ca sa ne dam motiv de imbufneala. si cand a trecut, ne asteapta la colt sa ne bata obrazu ca prea ne-am luat cu ce nu conta.
am vrut sa iau cu mine o poza de la mamaia. dar ea nu are decat una in casa mare, cu ea si cu tataie la nunta lor fara rochie de mireasa. nu zambeau, se uitau asa drepti si gri la viata. o poza de acum 70 de ani. 'ai vazut o barza la telivizor cum dadea dan aripi si sa scutura da zapada? iera pa un acoperis', i-a comunicat mamaie lu toma care o asculta cu gura cascata. se infiripase un moment. povestitorul avea 90 de ani iar ascultatorul nu intelegea limba romana. dar povestea se spunea si mie imi statuse inima.
mamaie, ciresu asta cand l-ai pus?
ehee, da mult.
cand eram io mica nu era.
ei, l-oi fi pus mai tarziu.
imi pare rau mamaie ca plec si din ciresu asta n-am sa gust. ca na, nu pot sa prind si zapada in aprilie si cirese coapte. acu sa nu-l supar pe dumnezeu.
si rup o ciresica cat o gamalie de ac si-o rontai cat sa gust ce n-am sa apuc sa gust. m-am transpus. am reusit. inceputul de cireasa m-a dus unde imi trebuia sa ajung. apoi gustul s-a amestecat cu lacrimi si s-a pierdut in neputinta, acolo unde se pierd sutele de clipe traite pe jumatate sau stoarse in avans, sau oftate post mortem.
ma intreb cate suflete am reusit sa deschid in vacanta asta. cate au ramas nedeschise, nepansate, nepalpate. n-o sa ma mai intreb, ca sa incep pe indelete sa impachetez dorurile.
cata romanie sa inghesui intr-un bagaj?


joi, 13 aprilie 2017

un covrig sarat e viata

avionul aterizeaza. inspir. expir. imi vad durerea din urechi cu ochiul nesuparat al mintii. solul romanesc imi umple ochii nemintii de lacrimi. mangai capul transpirat al copilului meu dormind si-i spun pe sub lacrimi: te-am adus acasa toma. rotile avionului turuie. capitanul ne multumeste pentru participare si ne ureaza un sejur placut. aplaud spart, cu palmele si cu inima. nu mai aplauda nimeni cu mine. sunt singura in manifestul asta de gratitudine. sa nu iei toma viata de-a gata niciodata. cand o sa dormi tu o sa aplaud eu, iar cand voi dormi eu, sa aplauzi tu. sa aplauzi viata in tot greul ei. sa plangi plans de om cand te intorci acasa. sa te uiti la locuri si la oameni cu intelegere, sa-i asculti si sa le spui cum a fost pe unde ai fost.
dar eu nu stiu romaneste, ofteaza toma.
lasa c-o sa inveti, cum ai invatat tu in araba si in engleza griji si bucurii, consecinte si doruri, constructii de vise si revelatii de inceput de constiinta.

ajungem la pucioasa. cine ar fi crezut ca aici e raiul? da, raiul urzicilor, al liliacului, al oului de curca, al zambilei firave, al muraturilor si al borcanelor de zacusca. raiul in care mamaia vorbeste engleza iar tataia isi pune sufletul in semne.
un covrig sarat e viata, toma. un covrig de care uiti ca ti-a fost dor si pe care poti sa plangi sfarmand-ul. si linistea asta, de unde vine ea? am astupat-o cu vuiete la cairo ca s-o dezgolim azi si sa ne fie aproape rusine c-o uitasem.

miercuri, 22 martie 2017

tigrul din sufragerie

am mancat un catel de usturoi nou, am baut sucul a 2 lamai, iar toma mi-a uns nasul cu unt de moringa. pana maine dimineata sper sa ma scot din guturai.
hai mai mami ca n-ai nimic, ma incurajeaza toma. eu si tati ne mai imbolnavim, dar pe tine nu te-am vazut niciodata.
ei toma, asa sunt eu o discreta. bea si tu niste lamaie sa nu dai vina pe mine maine dimineata.
hai ca beau. auzi mami? eu tot nu stiu ce sa-i zic lu yassin, colegul de la gradinita care are un tigru deadevaratelea acasa.
hai ma, iar ma iei cu tigru lu ala?
da ma, cica ar putea sa ma manance.
bai toma, yassin n-are niciun tigru. de unde si l-a luat?
ei, uite ca s-a dus in jungla si l-a adus.
zi-i ca ai si tu o maimuta care poate sa-l gadile pe tigrul lui.
rade toma cu lacrimi. apoi se opreste brusc. da ma, da noi n-avem nicio maimuta. el are un tigru.
bai mai lasa-ma. zi-i sa-l aduca la gradinita, cu tot cu scutece, daca nu e pottytrained inca.
toma iar rade cu lacrimi, fiindca pottytrainingul e faza care face diferenta intre un toddler si un ditamai english 3.
zic: intreaba-l asa de curiozitate, face la toaleta tigrul sau in mijlocul casei. si cine da cu mopul dupa el?
hai ca s-o mai fi dizolvat frica dupa atata ras cu lacrimi.
a adormit toma pe fuga.
am ramas asa gandindu-ma la ce proportii poate sa ia o minciuna in fata unui copil care se teme sa minta.
si cum de altfel universul graviteaza in jurul catorva minciuni esentiale, speculate de niste baieti cu tigri in sufragerie.

marți, 21 martie 2017

serbare cu cu zambete, cu multe neputinte, dar mai ales cu putinte

imi odihnesc oboseala deasupra unei cani cu ceai de anason. pe cana e trecuta reteta unei perfect teacher, asa cum m-a vazut mama tamarei la serbarea de azi.
o serbare grea cu mult plans de copii de 2 ani, cu multe asteptari, cu flori si cadouri, ca-n copilaria gradinitei nr 3 de la pucioasa.
eu n-am plans niciodata la serbare. si poate asa am ales drumul asta carieristic, sa dau din forta mea copiilor care nu-si stapanesc emotiile in fata multimii.
din 21 de copii, 10 mi-au plans cu urlete, vreo 3 au tacut muti, iar restul au reusit sa-si gestioneze cu brio emotiile.
am cantat, am sters lacrimi, am dat incredere, am suflat nasuri. i-am aratat-o unei fetite planse pe mama ei. ea a zambit scurt si apoi s-a intors cu spatele. a stat asa toata serbarea, ca si cand ar fi pedepsit-o pe mama ei pentru toata drama la care s-a facut complice.
la un moment dat am luat-o in brate si-am adus-o langa mine, cu fata spre mami. ea a plecat la scaunelul care ii era destinat si a continuat sa stea cu spatele. asa a aratat demnitatea unui copil care nu a implinit 2 ani.
a inteles ca nu am mintit-o, ca mami chiar a venit si o aplauda, dar pentru tot plansul platim si eu si maica-sa.
la final de serbare m-a luat in brate, mi-a dat o floare, m-a iertat.
n-o sa stiu niciodata cat a durut.
m-am luat cu alte mame, cu alti plansi, cu alte zambete, cu alte flori. apoi mi-am amintit ca pe scena e copilul meu, care canta si el pentru mama lui, prea ocupata sa-l urmareasca. si mi-am abandonat plansii, mamele, cadourile si -am alergat sa strig bravo tomaaa. era cel mai bun de pe scena. nu-mi place sa zic asta, dar asa era. canta din toata inima cu emblema cu i have a super mom, scrisa de el cu mis maria, portugheza entuziasta careia ii dedic tot timpul meu neliber.
eram mama, profesoara, coordonator, om. reusisem.
ms maria l-a intrebat: did you tell your mom what is your super power?
eu am raspuns cu o intrebare: love?
in timp ce eu verificam raspunsul corect, toma avea sa raspunda: Love.
am zis: heeei, am stiut.
mis maria mi-a spus ca toma, cel neexpus la tv sau la super eroi, a intrebat-o trist: mis, what is my super power? intelesese deja ca nu e cel mai bun a alergat si nici cel mai puternic din clasa. iar mis i-a spus: love is your super power and it will stay with you forever.
am plans. mi-am permis sa plang, da. ca mi-am format - oriunde am lucrat - o echipa de inimi care imi propaga cumva mesajul educational, desi s-au nascut in portugalia, in siria, in liban sau in egipt.
a fost o alta serbare cu emotii amestecate, cu ofuri, cu doruri, cu neputinte, dar mai ales cu putinte.
ma culc plina. am razbit.

miercuri, 15 martie 2017

de-ale inimii

se dizolva zilele unele intr-altele, tavalugul grijilor batatorind fel de fel de emotii fragede, pe care abia mai apuc sa le agat in cate un cuier de gand si sa le scriu intr-o seara obosita ca asta, langa un pahar de vin de portocale, facut de tatal copilului meu, care se pricepe uite, la copii si la vin.
la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee.
ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic.
cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma inghita.
cum sa le spun eu ca trebuie sa ma iubesc pe mine ca sa stiu sa iubesc mai departe.
vorba lu cosbuc in elzorab: odorul meu, tu stii ca eu te vand.
maine am serbarea de ziua mamei. am mainile calde de atatea felicitari, flori de hartie, coroane galbene pe care le vor purta maine mogaldetele mele daca vor reusi sa nu planga.
cine sunt eu sa le incui emotiile? cata sa fiu sa radiez incredere la puterea 24?
am sunat azi toate mamele care nu stiau de serbare.
mama unei fetite cu picioare moi mi-a raspuns ca micuta a suferit ieri o operatie in coloana si ca daca nu o tin durerile la pat, ea va fi prezenta la filmare, cu aparatul ei cu rotile cu tot.
mi-a stat inima. cand eu ma ingrijorez pentru cati copii n-or sa-mi cante maine, o alta mama se ingrijoreaza pentru picioarele fetitei ei care nu vor deprinde niciodata mersul. ca asa s-a nascut ea cu picioare moi si vointa de fier.
peste plansul meu se asterne plansul lu tatalutoma, care l-a pierdut mai ieri pe tatal lui.
toma ii spune ca daca ne uitam la stele cu atentie, am putea sa-i vedem chipul bunicului intr-una din ele, asa l-a invatat pe el educatoarea lui portugheza si apoi toti mergem acolo la bunicul candva, mai adauga toma cu detasare.
inchei povestea sa apuc sa dorm si eu 10 ore pana la serbare.
o sa fie bine.

sâmbătă, 18 februarie 2017

uite o punte draguta intre batman si brancusi

ieri am desfasurat un atelier de modelaj la ambasada romaniei in egipt, comemorandu-l pe dragul de brancusi si punandu-l pe dragul de toma laolalta cu alte suflete romanesti sa-si priveasca in ochi nedumeririrle.
am incropit o plastelina din faina cu apa si-am plamadit masa tacerii sporovaind in romaneste bucurii de cuvinte.
am oftat la prima lectie a cercului, asa cum o descria maestrul. zicea el ca desenam un cerc cu degetul pe nisip, apoi il taiem in doua si picam in genunchi, apoi ne pravalim in 4 labe si sarutam nisipul cerandu-i iertare cercului. atat.
of toma, ce romanca sunt. m-ai adus la piramide sa te nasc si sa sarut vrand nevrand tot nisipul cerand iertare cercului imprejurarilor.

azi am fost la o aniversare intr-un mall. noi vizitam o astfel de locatie cam de doua ori pe an, asa ca am dat o tura larga prin careffour, iar toma a cerut o apa plata, ca sa poata sa digere toata avalansa de oferte, iar eu l-am pupat pe frunte pentru cuviosenie, daca asa s-o zice la cumintenia pamantului, vorba lu brancusi.
aniversarea a fost intr-un spatiu aglomerat si zgomotos, decorat de la pereti, accesorii, prajitura, tacamuri pana la suveniruri, baloane cu inscriptii batman. oriunde te uitai, ranjea la tine de pe un perete sau de pe o bucata de zahar supereroul.
invitatii, copii de 4 ani ca toma, erau de 2 feluri. cei plictisiti deja de batman, care venisera doar pentru zahar si entertaiment riscant si cei care mureau de frica lu batman si care plangeau isteric spre incurcatura parintilor lor.
un urlet continuu. un circ inchis, fara ferestre. lui toma i-a luat cam jumatate de ora sa inteleaga daca vacarmul e de bine sau nu, insa sarbatoritul ii e prieten bun, deci a mizat pe chemarea sufletului.
am incercat sa nu influentez starea de fapt, cu toata ingrijorarea mea pentru umanitate.
as putea sa descriu in amanunt spatiul asta de joaca bolnava, dar nu cred ca ajuta pe nimeni.
e ca un film de groaza la care te uiti din placerea de a te lasa speriat. joaca de-a frica. plansul isteric si rasul spasmodic ca de la o gadileala pe care n-ai cerut-o.
ne-am intors acasa la cartile noastre de colorat, la un ceai de anason si la o palavrageala la gura resoului electric. am lasat vacarmul sa-si vada de victime, eu cu ingrijorare, toma cu jind. ma doare ca nu-i pot da mai multa nenorocire, ca-l privez de placeri de felul asta si ma intreb de ce o fac. poate fiindca mi-e teama ca l-as pierde pe omul din el in groaza timpurilor. ca n-ar mai reflecta cu emotie la plutirea norilor, la obrazul fin al bebelusilor, la sensul lucrurilor si al oamenilor. ca i-as inchide imaginatia odata cu expunerea la tot comercialul cu care industria de super eroi e pregatita sa mi-l contamineze.
nu sunt pregatita pentru asta.
ma pregatesc mai degraba de un drum spre pucioasa, fie el si pe jos- ca al lu bunu brancusi, sa merg sa sarut cercul familiei si sa-i cer iertare.

niste oameni de stiinta au confirmat azi ca o pasare a plecat din africa spre romania sa deschida sezonul primaverii si ca o putem urmari pe net pe acvila asta pitica, monitotizata satelitar pentru noi. uite  o veste draguta.
uite o punte intre batman si brancusi.



miercuri, 8 februarie 2017

franturi domestice si doruri amestecate

buna seara lume, buna seara suflete, buna seara viata.
mi-era dor sa ma unesc cu voi in zbateri, in proteste, in griji, in revelatii.
e zece si un sfert. tarziu pentru fiertura mea de fasole cu humus, dar cine sta sa mai masoare inspre ce curge timpul. o sa mananc la miezul noptii un humus cremos si-o sa ostoiesc ranile felurite care nu se vad, de oftate ce rasufla.
copilul doarme moale dupa ce a consumat ca un gentleman o banana taiata rondele.
am facut amandoi o farama de yoga si-am exersat niste stillness intru puterea clipei.
mi-am carpit si pijamaua preferata, luata acum 8 ani din careffour grozavesti, cand eram eu tanara si nelinistita. of toma, mi-e dor sa ma plimb asa printre rafturi si sa nu-mi pese la cat ajung acasa. tot o consumatoare am ramas, vezi tu? dar uite ca mai si carpesc, ca mie imi place mersul inainte, fie el preventiv, fie reparatoriu.
adica imi place si statul constiincios pe loc, dar cred ca natura mea prefera marsul.
l-am intrebat pe soferul uber din seara asta, daca ma asteapta sa-mi iau si eu o sticla de vin de la unicul magazin de alcool din cartier. mi-a zis respectuos ca aceast detaliu nu se pupa cu musulmanismul lui si m-a rugat sa incheiem cursa.
ne-am inghitit amandoi rusinile de ocazie, am platit si m-am dat jos. mi-am luat vinul, ambalat riguros in punga neagra si mi-am oprit un taxi cu care am efectuat restul de itinerariu.
nu stiu la ce va ajuta bucata asta de poveste. poate am inserat-o din dor de niste libertati firesti pe care, uite, lumea araba ti le reteaza.
apoi desigur ca cele 6 banane locale pe care le mananca copilul meu zilnic, sau humusul din oala sau restul legumelor pe care nu stiu sa le pronunt altfel decat in araba, contrabalanseaza si reamintesc masura vietii.
am un copil la gradinita care scrie alfabeltul din memorie la 2 ani si 3 luni. e subnutrit, zambeste rar, zero abilitati sociale, bea dintr-un biberon niste lapte praf si recita alfabetul cu cate 3-5 cuvinte aferente fiecarui sunet- pronuntate perfect in engleza.
nu-l presez cu nimic sa avanseze in demersul asta academic, dar ma ingrijoreaza mult dizabilitatea lui emotional-sociala.
un pui de geniu care nu vrea prieteni, vrea in coltul lui cu axiome.
mi-a zis toma: auzi mami, karim de la tine din clasa nu pare fericit.
crezi? am intrebat surprinsa de observatia lui fina.
cred. adica nu, e fericit, dar nu stie inca expresia fericirii. a explicat toma.
.. apoi a adaugat: nu, sigur ca stie fericirea, fiindca e super smart. he knows igloo. no one else knows this word in the nursery.
mersi toma de conversatie. iti multumesc ca te ingrijorezi cu mine.
ia uite ca iar ninge la pucioasa. si ia uite ce tanara e mamaia langa omul de zapada.
ma intreaba toma: why does labus shows his ass in the photo?
da lasa ma cainele sa stea cum vrea.
hai bine, doar intrebam.






joi, 26 ianuarie 2017

sfarsit cuminte de zi

noaptea e cuminte spre calduta.
resoul cumparat de la cooperativa fratiei musulmane imi incalzeste talpile goale.
m-a intrebat vanzatorul: esti musulmanca?
hai sictir, i-am raspuns platind resoul. ca doar nu ma apucam sa-i fac educatie spirituala pe nepromovatelea.
m-am indragostit de un sapun de lavanda, fabricat in turcia citesc pe eticheta. e un sapun onest, cam ca ala facut de mamaia, numa ca imbuibat de lavanda. imbatranesc, imi zic. niciodata nu m-a atras lavanda, iar acum imi da tarcoale. femeie ce sunt!
mi-am facut si unghiile cu purple de atata lavanda, daca tot suntem la feminisme.
toma mi-a zis: mami, tu nu vezi ca esti mai mica decat cutare si decat cutare? esti cea mai mica, ce sa mai. poti sa plangi la tati in brate ca numai el te mai salveaza.
toma, iar o iei pe calea competitiei? uite eu nici nu vreau mai mare decat sunt.
hai ca esti o dulce, am glumit.
ei ce sa-ti zic. nici dulce nu vreau.
vreau asa mica si sarata, ca o gluma care nu doare.
il aud fredonand un cantec libanezo-italian, adaptat in engleza de profa de pian, o egipteanca cu jumatate de ureche muzicala.
plec sa spal vasele, ca sa nu aud ce canta el. vreau sa plang la serbarea de ziua mamei de-adevaratelea.
mami iti fac un masaj la cap.
aahh, uite asa as vrea sa mor.
doamne mami, ai paduchi!
si ce daca, raspund eu, moale ca o salcie care a uitat sa bea din malu raului.
hai ma mami ca am glumit, pe tine nu te sperie nimic.
aproape nimic, confirm eu si-mi fac o poza retro, cu freza praspat coafata de manutele lui coborate din cer pe capul meu obosit.
inca o zi se arunca in sacul norocului numit viata.
sa mai lasam si visarea sa scrie, ca realul cat a putut a scris.



luni, 23 ianuarie 2017

protestul- cel mai elegant urlet al cetateanului mintit

copilul meu s-a plamadit intre proteste.
nu e o gluma, e o documentare factuala a devenirii mele mama.
pe cand egiptul gusta din nectarul revoltei, inainte ca optiunea asta sa fie scoasa din meniu de catre autoritati, m-am indragostit de un activist inalt cu idealuri inalte cat el si dicolo.
imi placea asa cum isi purta el zecile de mii pe strazile cairoului, cum dormea cu ei in tahrir sub cerul impanat de gaz lacrimogen. ii crosetam un fular gri petrol sa-i tina de cald in strada cat imi crestea mie burta. intr-o zi m-am dus singura in piata, sa vad eu cate milioane sunt acolo, ce striga ei si cum se simte entuziasmul lor. cand l-am vazut venind cu cireada lui de revolutionari in spate, i-am zambit. mi-a luat un cartof dulce copt si am celebrat curajul in forma lui colectiva.
intre timp s-a nascut toma- fructul protestelor, minunea minunilor, vocea schimbarii.
protestele au fost interzise, niste crime absurde au marcat seriozitatea deciziei, iar egiptenii isi poarta deja de vreo 3 ani nemultumirile scrise pe sub piele, nu pictate pe pancarte.
nu stiu sa explic cum doare neputinta asta a constiintei civile. nemultumirile romanesti imbraca alte forme, ele supureaza la vedere, aveti un presedinte care tine de coltul pancartei cat macar sa dea bine in 2 poze. sunteti inca de partea verde a poianei, dar voi nu vedeti asta fiindca ce doare prea doare.
imi place tara din ca am plecat. la fel cum imi place generatia din care ma trag. imi plac nevoile voastre cinstite care seamana cu ale mele. imi place curatenia pe care vreti s-o asterneti copiilor vostri asa cum si eu ii promit mai curat copilului meu.
imi place ce va doare, fiindca daca doare e inca viata acolo. si daca e si constiinta, atunci n-o sa mai doara mult. dar voi sa protestati cata vreme in catastiful ala numit constitutie vi se ingaduie rezvratirea. e cel mai elegant urlet al cetateanului mintit.

luni, 16 ianuarie 2017

sufletele care merg inainte cu fruntile sus

am iesit din gradinita istovita amestecand ganduri, franturi de dezamagiri, planuri de mai simplu.
toma isi pusese ochelarii de gangster, de la magazinul cu orice produs 2 lire.
toma, e noapte afara, am spus.
nu intelegi nimic, a parut el sa-mi raspunda. purta pe brate macheta lui din materiale reciclabile de care tati o sa fie atat de mandru ca o sa-i pupe mainile si ochii si crestetul.
mergem sa mancam in oras, m-a invitat copilul meu de 4 ani la un fel de cantina care vinde un orez amestecat cu linte si naut, sos de rosii, lamaie, usturoi si plouat cu ceapa prajita.
consumam cina asta de umplutura, traversam o strada mare si neagra, vantul aproape ca zboara macheta, eu indrug o ocara, toma promite seriozitate.
cumparam portocale, capsuni, banane, hai si castane, o sticla de apa. strada rupta atenteaza si ea la siguranta machetei, dar ajungem in casa teferi.
ne pupam, asa de temerari ce suntem.
imi spune: daca te doare capul eu pot sa-ti fac un masaj. of toma, ce bun esti. nu ma doare.
auzi mami, ma uit si eu 2 min la mr tickle?
nu toma, ca tu nu te uiti doar 2 min, tu te uiti 5 apoi 10 apoi 15.
nu, promit, in seara asta ma uit chiar 2 min fix.
adoarme insa inainte ca eu sa termin de scos rufele din masina de spalat, iar eu imi dau voie la o bucurie vinovata.
coc castanele, ma gandesc cum mancam eu in torino un coif de castane de 3 eur cand eram nemama si nu oftez. e un gand care nu doare. e ca o pagina citita dar fara sublinieri.
casa respira liniste.
tatalutoma suna cu o veste buna.
deschid cartea blogului, incarc stiloul zilelor si scriu rutina asta pasnica din datorie fata de constiinta, fata de oameni, fata de sufletele care merg inainte cu fruntile sus.

vineri, 13 ianuarie 2017

usor cu cafeaua pe scari

ieri  a fost ziua in care am iesit din casa cu cana de cafea in mana. n-am avut inima nici s-o dau pe gat, nici s-o las pe masa, asa ca uite-ma coborand ca-n `usor cu pianul pe scari`.
a fost frumos cum batea soarele in cana mea, cu toma spulberand praful in pas saltat si cum am avut timp sa beau 4 guri bune pana ne-am urcat intr-un taxi. hai ca pana la urma e loc de mai multa bucurie home made in simplul vietii.
toma mi-a zis: da-mi sa sorb eu ultima picatura sa nu ti se verse in geanta, iar eu am zis: hai ca esti destept.

la gradinita am sters nasuri multe de copii cu guturai si m-am gandit ca nu poti sa stergi de 6 ori pe zi nasurile a 14 copii daca nu iubesti meseria pe care ti-ai ales-o.
le-am spalat si manutele inainte de mancare si m-am pierdut in analiza podurilor de palma ca niste gogosi cu gem.
m-a durut capul tare. am rugat-o pe o fetita de la afterschool sa-mi maseze crestetul si am simtit niste vibratii interesante. mi-am zis: fata asta e speciala.
ea s-a oferit sa ma ajute in clasa asa ca am delegat-o sa organizeze jucariile, sa stearga nasurile cu mine, sa cante. am admirat mult determinarea ei. se risipise durerea de cap in timp ce ea isi exercita harul si m-am gandit ce buna ar fi lumea daca oamenii nu s-ar irosi in indeletniciri care nu li se potrivesc.
pe seara m-am bucurat pentru o mama care se reunea cu copilul ei, am complimentat o dansatoare din buric, am ascultat niste muzica mediocra si-am mancat sarmale bune de orez.
azi am sarbatorit o aniversare, am ghicit o zodie, am imbratisat 5 oameni dragi, poate mai multi, am dezbatut viziuni educationale, am vorbit in 4 limbi cu 7 nationalitati.
toma s-a jucat mult in parcul sufletului.
pe tatalutoma l-a chemat un baietel si i-a spus: vrei sa faci ceva pentru mine?
ce sa fac?
poti sa-mi pazesti gramezile astea 4 de nisip?
de ce? tu unde te duci?
ma duc sa -i spun ceva tatalui meu.
tatalutoma a zis: poti sa te bazezi pe mine.
copilul a zbughit-o.
a venit sora lui cu niste apa intr-un pahar.
tatalutoma a comunicat: sunt aici sa pazesc gramezile astea.
ea a spus: eu am adus niste apa. vom pazi impreuna.

asta am vrut sa va spun: ca responsabilitatile n-au legatura cu varsta, ca bucuriile n-au o limba anume, ca imbratisarile calde topesc deznadejdile, ca nu-ti trebuie balcon sa-ti bei cafeaua la aer.