Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

mirosuri festive

ajung uneori la sfarsit de zi cu istoveala aia comuna tuturor mamelor lumii care se intreaba intinzand rufele la uscat daca cumva e mai multa viata dincolo de tinutul copiilor sanatosi si curati. si satui. era sa uit taman ghiftuiala. am 3 barbati in casa pe care nici nu pot sa-i iubesc pana nu i-am indestulat. pe unu cu lapte, pe altul cu banane iar pe tatal lor numa io stiu cu cate feluri. am incropit ieri un tort de sarmale, ca doar n-aveam sa rulez o suta de papiote in oala. asa ca am oparit foile de varza si-am distribuit un strat de foi, unul de umplutura, altul de foi, altul de umplutura, ca o musaca sau un tort sau in fine, ceva cu gust de sarmale. tatal copiilor mei a intrebat: what s this mess? incercand sa rupa dintr-un brusture. eu am raspuns: de cand te preocupa estetica? apoi el a schimbat acuza: copilului alaptat nu-i face rau varza? life is pain, am raspuns. but we learn to understand it. am fiert un vin mediocru si m-am teleportat in centrul vechi al bucuresti

cand alegi sa crezi

toma intelege mereu mai mult decat ne imaginam noi ca intelege. a inteles de anul trecut, de ex, ca santa claus e un personaj, e un costum pe care il imbraca te miri cine la evenimente pentru copii si aduce niste semi-cadouri si faci o poza cu el in care se striga la tine sa zambesti si tu zambesti sa nu-i superi, dar nu e zambetul tau si ei stiu. cu toate astea s-a jucat mult anul asta cu gandul ca mosul vine la copiii cuminti, ca poti sa-i pregatesti o lista sau un desen, ca ajunge negresit la toate adresele. cred ca a uitat ca el intelese ca mosul nu exista. tatalutoma intreaba cat o sa dureze mascarada asta cu investitia intr-o idee moarta. zic mai taci ma, spargator de chefuri ce esti. lasa copilu sa aleaga sa creada, sa spere, sa astepte. vrei sa-ti cant niste colinde? ca de framantat cozonaci n-o sa ma apuc. oricum la 30°C numai a craciun nu-mi miroase. toma, go tidy up your room please, because santa checks all these details. merge toma la tacso, stiind ca el se mai uita la

How to style short hair

am inceput ziua cu doua curiozitati pe care nici n- am apucat bine sa le tastez ca sugubatu de google repede mi-a ghicit gandu terminandu-mi fraza. am scris when do babies... Si google repede: start to see. opa, ia uite ce m-ai prins. pai babies cica incep sa distinga forme la sfarsitul primelor 4 saptamani de viata, cam cat a implinit tao in dimineata asta, manca-l-ar mami de purcel de lapte si albi-l-ar toma cu pupici inainte de plecarea la gradinita. zic ia treci tao sa ne privim. si petrecem asa 5 secunde bune de conectare si apoi imi zambeste larg din toti nedintii lui si se opresc razboaiele lumii, se impaca toti indragostitii, jandarmii dau mana cu protestatarii, guvernele se dau pe fata, mos craciun vine la toata lumea si e cald in case. zambetele chiar aduc suficienta. e buna viata cand o dezbracam de inutilitati. a doua curiozitate era how to style.. si google istetu: short hair. hai ca asta e prea de tot. asta stie si concentratia de bere din laptele sanilor mei. aol

detox detox detox

trezit la 6:30. alaptat gogoasa de copil. strecurat afara din pat si incropit gogosi deadevaratelea pentru fratele de gogoasa de copil. facut si cafeaua. gogoasa de copil scancit apoi urlat apoi alaptat apoi tacut. mic dejun frantuzesc, sa-i spunem, ca sa nu ne facem mea culpa pentru zaharul pudra. toma fericit, lins pe degete. dus la gradinita, pupat, te iubesc, te iubesc. oprit in parc pe iarba cu gogoasa de copil. respirat tihna, trezit copil, alaptat, schimbat, urlete, liniste. plimbat pe sub pomi, mers acasa, oprit in piata, luat lipii, lamai, marar, patrunjel, coriandru detox detox detox. batrana ma intreaba: nu-ti dau spanac azi? nu-mi da ca nu mananca baietii mei, raspund eu trista c-o dezamagesc. fa-te frumoasa sa te pozez, ii spun. ea isi aranjeaza baticul si zambeste din toate tufele ei de salata. iti amintesti cand mi-ai batut obrazu ca n-am si io un telefon pricopsit? Ihi. Ia uite-aicea! Si ma dau mare cu telefonul primit de la frati-mio, sa-l tina dumnezeu patr

filmul carusel al alegerilor mele de viata

credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata. apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou. apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul. haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul. apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva. si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place. cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca

Intoarcerea la gospodareala micro

Canta toma in baie: look at me how fantastic i am, ciuribu ciuribu... Tao imi da de inteles ca in 2 minute se pune pe plans deci o sa intrerup povestea si-o sa trec la alaptat, cum imi sade mie bine de vreo 3 saptamani incoace. Mamaia si tataia s-au intors la pucioasa de nici nu stiu cand au trecut 9 zile. Parca a fost un vis. Se facea ca mancam bine, casa era curata, visinata visinata, galustele galuste, toma juca fotbal cu tataie si prajiturea cu mamaie, of. Ce a durut plansul de dinaintea plecarii! Un plans ca un examen al sufletului. Capacitatea, treapta, admiterea ca minunile se termina mereu prea devreme. Ne-am intors la gospodareala noastra micro. Spal, strang, adun, gatesc mai fara gust, pictez cu toma, alaptez purcelul, schimb lenjeria, intind un rand de rufe, fug cu toma in pijamale sa cumparam niste spanac, banane, paine si lamai si-l las pe tao cu tatalutao pentru o vesnicie care dureaza 5 minute fix. pe seara ne uitam la jumatate de film inghesuiti toti 4 in patul

Dimineti perfecte

Casa miroase a cartofi la cuptor cu marar, patrunjel, usturoi si stropiti cu de vin de mango facut aci in gospodarie, ca sa stie si purcelu asta de lapte ce gust are homemade ul. Copilul mare e la gradinita iar mogaldeata doarme pe burta ghiftuita bine. Imi iau o pauza de crackers de secara, halva de susan si un iaurt. Trimit o musca in balcon si ma felicit ca n-am reusit s-o omor. Doar sunt pro viata. Pro decizii informate, mai strecor pentru cunoscatori. I-am zis lu toma cand pleca la gradinita: doamne ce frumos esti. M-am indragostit! Marita-te cu mine! Mi-a zis el si a ras dand capul pe spate. Uite cat freshness la copiii astia, i-am zis lu tatalutomasilutao. Suntem doi expirati, am adaugat. Poate tu, eu sunt fix in timpu meu, s-a aparat el tragandu-si izmenele peste tricou, iar toma iar a ras. L-am scos apoi pe tao in balcon sa-i arat cum se simte dimineata. Vaai ce i-a placut. Statea asa cu falca in briza. A latrat un caine, a strigat nenea cu painea, apoi nenea cu f

Praf de stele peste praful metropolei

Sa dormi cand doarme bebelusul! Asa te sfatuiesc toate site-urile de healthy motherhood, asa iti repeta mecanic toate mamele care desi n-au reusit, spera ca macar tu s-o faci. E 6 dimineata. S-a crapat de ziua peste camera mea cu nou nascut alaptat la cerere, langa camera in care toma si tatalutoma s-au mutat temporar, sa ne dea mie si lu tao spatiu de bonding. O sa se strambe fanii mei lingvisti de atatea englezisme inserate in lirica mea, dar nu e timp de slefuiri ca acu se scoala purcelul si ma pune la treaba. Imi iau si eu bucata asta a lui de somn ceresc pe pamant, de somn stelar in praful cairoului si imi scriu inima care bubuie de atata neincapere. Iar m-or sudui lingvistii, daca neincapere n-o fi corect. Dar eu scriu cum curge sangele, nu cum potriveste mintea cuvintele in fraza. Ma lupt cu vinovatia iubirii a doi copii. Ca si cand i-am promis pe nepromiselea absolutul lu toma, iar tao a venit sa ciunteasca din el. Degeaba plang eu in dezechilibru hormonal incercand sa-i

Intre iubiri

Inchei o sarcina luata pe slow down inainte. Ii pieptan buclele primului meu copil si stam in clipa asta care de maine n-o sa ne mai apartina doar noua. Acum eu pe tine: i will farm your hair up! ma anunta greblandu-mi ceafa in raspar. Cum adica? Adica fac asa un gard din parul tau scurt. Bine ca esti tu gospodar. Hai sa ne grabim. In taxi imi spune: mami, stiai ca se poate zbura peste continente cu niste pantofi speciali ca niste rachete? Mi se pare cam complicat, zic si eu cu toata decenta din lume ca sa nu trantesc un: vezi ma de treaba. De ce complicat? largeste el dezbaterea. Ei toma, in viata asta eu o sa-ti povestesc ce-mi place mie, iar ce nu-mi place o sa afli tu singur de pe tableta sau de la tati in functie de interesele tale, ok? Tu ce interese ai? Ma descoase el ca google cand vrea sa stie cu ce adds sa-mi bombardeze feedul. Pai ma intereseaza nutritia, yoga de ex, raspund eu ca la scoala cand nu ma tem de profesor. Pai ce vrei sa afli? Unde au facut yoga prima d

probleme la caseta de directie si o lamaie

traversez o strada cu 5 benzi neoficiale de mana cu o prietena japoneza care nu stie daca sa se teama pentru ea sau pentru burta mea de luna a 9a. ii spun sa aiba incredere si-i relatez in jumatatea de minut in care slalomam printre masini cum m-am indragostit de tatalutoma cand m-a tinut prima data de mana intr-o travesare similara care acum 6 ani parea invitatie la suicid. un taximetrist ne invita inauntru, eu aprob, ea ma pupa de nastere usoara, imi da o plasa cu mere si sare pe un fel de trotuar rupt ca masina in care m-am urcat eu. taximetristul imi zice: stai pe stanga te rog io. pai in dreapta ce are daca ma duc? nu te duce ca e stricata masina. aoleu si ma luasi asa gravida. hai ca te duc usurel. ce ai baiat sau fata? baiat, baiat. bravo, alah e mare! e baiat de comitet n-am ce zice. auzi da nu duci si tu masina la mecanic? e, ba o duc, da n-am bani. pai tre s-o cam duci ca nu e treaba. de cand mergi cu ea asa? de vreo 5 ani? ha ha, 5 luni. ai probleme cu directia,

Decluttering ul de toamna

Am zis sa impartasesc modelul nostru de decluttering pe fast and furious inainte. Ne-am mutat de 8 ori in 6 ani prin metropola lu cleopatra, in functie de cerintele celor 12 joburi ale responsabilizarii mele sau in functie de ce neprevazut a mai aruncat viata spre noi. Cu fiecare mutare toma primeste sarcina sortarii jucariilor care merg mai departe de cele care raman intr-o cutie pentru cine o fi sa le uzufruiasca de la noi incolo. mentionez o alta minune planetara, aceea ca 90 % din jucariile/ cartile lui sunt primite de la alti copii ai universului. Toate natiile pamantului, toti copiii surorilor pe care mi le-am asumat in ultimii ani au contribuit la muntele de jucarii cu care fiecare casa cu copii in ea e obisnuita. Azi am decis o sortare noua, ca prea s-au strans mii de nimicuri peste care praful s-a asternut cuminte cum a stiut el mai bine. am efectuat 3 saci de gunoi, am organizat eu cu nervi, toma cu surpriza redescoperirii unor piese de lego, suruburi de plastic, bile, zar

strada mea cu inimi rupte

Imi place plimbatul pe strazile rupte ale cairoului, am colturile mele cu oameni inimosi si uneori imi e de ajuns sa schimb cu ei 2 zambete sincere si 3 glume cu sambure de adevar, ca sa-mi netezesc un moral sifonat. Vanzatoarea de legume se lumineaza cand ma vede si incropim o sezatoare din 2 lazi de ardei intoarse cu curu pardon in sus. Ea stie ca mie nu tre sa-mi spuna nicio poezie despre cat de proaspat e spanacu azi si ce pret bun are fasolea verde. Poezia se scrie de mana mea cu retentie de apa in mana ei murdar de muncita. Ce-ti dau bomboana mea cu miere? Da-mi o plasa ca-mi pun io. Plasa ma fac, se executa ea. Iau 5 cepe, 2 rosii, un ardei galben si juma de kil de fasole verde. Atata doar? Pai sa nu nasc pana acasa. Hai nu-mi da bani. Hai ca-ti dau. Ii dau. Ea isi scoate din san traista ei murdara si imi da un rest gros. E fericita ca imi face discount. Iar eu ma imbrac cu fericirea ei si nu insist sa-i dau mai mult. Ne vrem binele si stim amandoua ca mai rar ca noi.

nesting

m-a informat toma de dimineata in drum spre gradinita ca bufnitele isi intorc capul la spate fara sa-si miste corpul. oare cum le iese treaba asta? am raspuns facand pe desteapta ca au altfel structurat gatul, dar pentru toate aprofundarile exista google asa ca o sa ne dumirim diseara. m-a intrebat apoi ce-as alege dintre toate culorile care imi plac? eu am zis galben, iar el a adaugat: si eu tot galben, ca atunci cand e frumos sa nu te obosesti alegand si lasi un suflet de incredere sa decida pentru tine. l-am pupat pe par, el mi-a pupat burta cu frate mic in ea si l-am lasat sa-si construiasca ziua in regim montessori egiptenamente aplicat pe aripile lui de netaiat. m-am asezat sub un copac, am lasat vantul sa-mi strice freza nou cioplita, de model finlandez cum ii place lu tatalutoma sa ma incadreze. gleznele nu mi se umflasera inca, deci puteam sa ma aventurez la o plimbare pe strada mea rupta si ticsita de mestesugari. un electrician mi-a confectionat o lampa de veghe, sa am

libertatea mea noua

Uitasem cum e sa-l vad pe toma fericit si sa nu fie responsabilitatea mea. I-am gasit o gradinita pe langa casa si mi-am castigat niste saptamani de sortat haine de bebelus si contemplat la lasarea toamnei peste cuptorul cu praf-cum imi place mie sa numesc metropola asta cu oficial 104 milioane locuitori + magari, pisici si alte vietuitoare pe care nu le mentionez sa nu ingretosez cititorii sensibili. Dupa 5 luni de homeschooling/ unschooling si alte derivate nestructurate toma se intoarce in comunitate, de data asta pe fortele proprii si mai entuziast ca niciodata. M-a intrebat: esti sigura ca n-au nevoie si de tine? Si bine m-a intrebat ca uite au nevoie de niste workshopuri cum numai inima mea stie sa plamadeasca, asa ca tot injgheb si eu de un freelancing. Intre timp il duc dimineata sa-si ia portia de viata sociala, iar eu poposesc in parcul binecuvantarii neamului lu tutancamon si culeg o frunza impecabil de ruginie, cum numai copacii ocrotiti de zeul Ra stiu sa nasca. Ma s

Muraturi, vin de mango si un scrub dichisit

Daca ma lasa oboseala o sa narez un pic despre trucurile mele de femeie insarcinata intr-un cairo sufocant si inca doldora de fructe si legume, de oameni si magari, pisici si praf, gunoaie si flori. Imi intorc burta de pe o parte pe alta promitand copilului din ea ca odata sfarsita povestea asta, ma culc si-l culc si-om vedea maine dimineata cu ce energie ne-a binecuvantat noaptea. Citesc o carte revelatorie: anatomia spiritului. Despre corpul energetic, despre cum stocam stress de-a lungul anilor, generand boala prin gestionarea precara a emotiilor negative. Un fel de ghid intuitiv al nevoilor spiritului ca metoda de preventie a afectiunilor fizice. Imi place de mor. Adica nu mor, abia renasc. Tatalutoma a luat muraturile in serios asa ca am pus de un businesses micut cu varza cu chimen, castraveti cu boabe de mustar, ceapa cu lime si cate si mai cate. Le lansam saptamana viitoare la un targ de homemade, iar toma ne garanteaza deja c-o sa facem furori. Am tras vinul de mango iar p

prima briza

m-a trezit pe la 5:30 o briza cuminte ca un cadou nesperat dupa vreo 5 luni de canicula. daca nu prindeam dupa-amiaza aia de zapada din 28 aprilie de la pucioasa, cuptorul cairoului m-ar fi perpelit fara mila cum o face in fiecare an fara sa intrebe da tie cat de dor iti e de ploaie, da vantul, cum mai bate el? Cerul era roz cu alb cu auriu. Soarele asteptase sa ma dumiresc cu briza surpriza, sa mananc 2 curmale si s-a asternut rasarind peste tableta mea- carte, cat sa pot sa-mi povestesc inima intre somnurile inca adanci ale baietilor mei vazuti si nevazuti. Am primit ieri niste bucurie de acasa in forma de flori presate, sirop de coacaze, peltea de mure, tuica de prune, galbenele de pe camp si cimbru de la munte. N-am plans. Mi-am badijonat cu ele dorul si i-am spus copilului din burta cat de norocosi suntem. El mi-a dat un cot ca a inteles. Copilul de langa burta mi-a zis: mamaia is the best. Tatalutoma a baut o gura de tuica cu un of si a zis: la pucioasa are alt gust. La puci

Din viata mea pe slow down inainte

zic sa mai relatez un pic din viata mea pe slow down inainte, sa arhivez practicile unei sarcini potolite intr-un cairo cald ca un cuptor din bucataria de vara in care cocea mamaia porumb adus de la mal. Ziua incepe cu un smoothie de mango, smochine, banane, guava si lamaie. cu samburii de mango stropiti cu niste ulei de masline imi fac un masaj din frunte pana in calcaie. am 2 haltere a cate un kg si fac cu ele o tura de exercitii a cate 10 min de 2 ori pe zi. am dat peste un exercitiu bun de respiratie, respectiv pronuntat so pe inspiratie si hum pe expiratie. vad ca merge. apoi cam la 3 zile imi fac un masaj cu un amestec de uleiuri- sa le numesc esentiale desi sa ma bata cleopatra daca eu cred pe cuvant vreun producator de licori. inchid mintea si nu-i mai judec, ii dau inainte cu masajul si vorbesc cu copilul asta din burta: of ma Tao, hai ca mai avem de tras vreo 2 luni jumate si-apoi ne-om tine de mana intr-o oboseala noua. Scrie in cartea mea magica de crescut burti armon

o mancare de varza, un cantar si o mana de pietre

multumesc toma ca m-ai spalat pe cap. cu sarcina imi e mai greu. o sa te spal si neinsarcinata fiindca nu poti vedea la spate, numai eu pot. cand eram mica uram mancarea de varza. azi o gatesc cu drag, iar toma mostenindu-mi sclifoseala timpurie imi zice: mami, ridica-mi moralul ca sa pot manca ce-ai gatit azi. ai ma toma, cum se face ca eu si tati am mancat cate o farfurie mare iar tie trebuie sa-ti ridic moralul pentru 3 lingurite? pai e simplu: cred ca voua va place varza, mie nu. i-am confectionat un cantar dintr-un umeras si 2 pahare de unica folosinta. a cantarit pietricelele culese la mare si s-a animat o vreme. auzi mami, unii copii au masini cate pietre am eu. e adevarat, am zis. nu ne-a promis nimeni cantitati egale de jucarii. la unele mai trebuie sa lucram si singuri. e un exercitiu zilnic bogatia si o sa intelegi tu mai tarziu ca n-are legatura cu cate am putut sa-ti cumparam , ci cu cat am reusit sa ne iubim crescandu-te si cat am reusit sa crestem iubindu-te.

stati tineri la suflet

s-au mai strans minuni neimpartasite, asa ca le pudrez peste greutatile zilelor sa nu moara speranta. o minune e satul de la malul nilului unde am fost pentru 2 zile si-am lucrat cu copii desculti si femei acoperite, toma a cercetat insecte, s-a balacit, s-a uitat la stele mancand porumb fiert. o minune a fost si lada de mango pe care a cumparat-o tatalutoma pentru toate smoothi urile diminetilor noastre. si lada de struguri pe care i-am facut vin cu mainile noastre. si mesele fara carne, dovleacul meu copt, varza cu orez tot minuni sunt, sigur ca da. minunata e si chinezoaica pe care am intalnit-o in sat si cu care am meditat pret de 3 minute. mi-a binecuvantat copilul din burta si i-a cantat primul cantec. s-a uitat la palma mea dreapta si a zis: esti foarte usoara, in sensul liber al cuvantului. you know how to make money but you don't save. minunat e si cum toma imi pupa burta inaine de culcare. nu l-am rugat niciodata. tot la minuni mai trec o femeie cu care m-am conecta

Un snop de coriandru, 30 de lamai si un telefon prost

m-am dus la prietena mea care vinde verdeturi pe trotuar sa-mi cumpar coriandru cu gand sa scot toate metalele grele din corp cu urmatorul smoothie. ce-ti dau frumoasa mea? am marar proaspat, menta, lamaite 30 de bucati la 10 lire. ce-ai in burta aia cat o maslina? o fata ceva? nu e frumoaso, baiat si de data asta. ai lasa-ma! ai facut poza si tot sau asa crezi tu numa? nu bre, cu poza, e batuta palma. hai lasa, face ea pace cu subiectul in tara in care barbatu tot face legea de cand nefertiti aia n-a stiut si ea sa reformeze mersul vietii mai in favoarea suratelor. o egoista si aia, numa ei sa-i fie bine, numa ei sa i se aduca apa in paharul de aur pe patul de bambus. in fine. hai sa-ti dau ceva bun, ma indeamna ea catre un morman de prosoape langa sacul cu ierburi. nu prea imi place, raspund eu asezandu-ma pe bordura si pipaind marfa. bumbac de calitate, stii cum bea asta apa? nu e bre bun, o invat eu cu mana care stie sa identifice un bumbac bun ca ala de la trainica. aa,

sezatori de poveste

am incropit zilele astea niste ateliere de povesti pentru vreo 150 de copii cu varste intre 1,5 si 12 ani. majoritatea erau egipteni, ceva invazie de chinezi, un canadian, un francez si 3 jumatati romanesti cat sa cant si eu alunelu alunelu hai la joc. desigur ca fiecare categorie de varsta a venit cu provocarile ei, dar schimbul de energie a fost asa cum avea sa promita titlul sezatorilor, de poveste. toma mi-a fost cel mai de nadejde asistent, distribuind foi si creioane, avand grija de carti si de marionetele cu care am dat viata povestilor. sunt multe momente care mi-au incalzit sufletul si o sa incerc sa inramez aici cateva dintre ele ca sa mai plang de drag cand aproape ca le voi fi uitat. grupului de 7-12 ani le-am citit despre sentimente si am dezbatut ingrijorari. un baiat de 11 ani la intrebarea: ce te ingrijoreaza? mi-a raspuns: ziua judecatii de apoi. un altul de 7 ani desi parea trist m-a asigurat ca el nu e niciodata ingrijorat. m-a intrigat. atunci de unde tr

in controlul emotiilor

ma simt puternica. poate e doar un echilibru perfect hormonal cu care ma cadoriseste sarcina si poate ca pana maine dimineata se risipeste, asa ca il astern repede cat sa propag bucuria in univers. e o senzatie de claritate a emotiilor, a posibilitatilor, a provocarilor. am o familie sanatoasa care imi rade cinstit. am un barbat care a decis sa renuntam la carne si jubilez de atata surpriza. umplu tavile de dovlecei trasi in ulei de masline si usturoi, salata de vinete cu pasta de susan si prajituri din faina de orez. am mers azi sa-i repar pantofii cu care se incalta de 2 ani in fiecare zi. in egipt nu ninge, nu ploua.. deci praful si drumurile lungi raman singurele impedimente. i-am iubit mainile omului care a peticit pantofii. a facut pace cu gandul ca nimeni nu vrea sa-i duca mestesugul mai departe, dar a ras cu sufletul cand toma i-a dat o paine calda drept rasplata pentru munca lui fara pret. in claritatea mea hormonala imi vine sa scriu si despre nevaccinare. despre gloat

Zero cu o incovrigatura, infinit adica

m-a chemat toma la el in pat sa povestim inainte de culcare, patul lui fiind doar o extensie a patului nostru, un pat alipit unui alt pat, dupa cum ne-am priceput noi sa ne ducem somnul de familie in ultimii 5 ani. m-a intrebat cu referire la copilul din burta: ai si tu pat pentru copilul asta al tau? sau il culci cu mine? Undeva undeva ii incropim noi si lui, am rezolvat eu dilema. In fine, cand o sa vrei sa dormi pot sa am eu grija de el, m-a linistit el. Stiu ca esti ingrijorata uneori, dar totul o sa fie bine. Auzi, cati ani o sa am eu cand iese el din burta? 5. Aoleu, mai bine aveam 6 sa nu ma tem sa-l tin in brate. Hai ca te ajut eu. Crezi tu ca pot? Tati nu crede. Pai cam tot ce nu crede tati, cred eu. Asa e iubirea facuta. Din plus cu minus care danseaza acolo in vecinatatea lui zero care cu o incovrigatura naste infinitul. Am vazut eu intr-o poza pe net.

Hand made-ul de gospodarie

Termin de plamadit nise fursecuri cu bere si zaatar si le trimit in cuptor spre rumenirea aia nici prea prea nici foarte foarte, ci atat cat le sta bine unor fursecuri fragede. Ma anunta toma ca a terminat de rasfoit cartea despre feelings, ca a inteles tot si ca se culca pe salteaua despuiata daca nu vin mai repede s-o decorez cu un cearsaf. Eu il rog sa ma ajute, el imi spune ca e prea obosit, eu clarific ca nu e corect sa mut toate pernele si sa schimb lenjeria insarcinata fiind. Ma vait si eu asa mai mult ca sa imi aud ofurile si sa am impresia ca marturisite fi-vor pe jumatate tratate. Uite, zic, nici jucariile din pat nu ti le-ai strans. Si iau 9 cuburi, scanez un coltisor de etajera liber si construiesc din ele la repezeala un turn. Uaau, cum aj putut sa faci turnul ala si sa nu cada niciun cub? Si nu-mi spune ca ai putut fiindca esti magica sau fiindca ma iubesti, ca am mai auzit asta. Se cheama skills toma. Cand faci mereu lucruri cu mainile tale dobandesti skills. Si ma

Drame si binecuvantari

Toma, trebuie sa gasim o varianta la tableta asta, am spus pe ton autoritar in timp ce intindeam niste rufe. Pai mie imi place sa ma uit! Stiu dar e ok sa facem din toate cate putin. Tu nu vezi ca deja la pictat te plictisesti dupa 5 minute, la scris abia ne lungim 15 min, la masa termini primul sperand sa te intorci la desene? Dar cand esti la tableta timpul zboara si abia te desprind dupa o ora. Tu iti dai seama ca o ora inseamna de 12 ori 5 minute? Termin rufele de intins si deja ma gandesc c-am vorbit degeaba, ca un copil de 4 ani n-o sa-si faca acum proces de constiinta si-o sa-mi dea mie dreptate cu privire la cugetarile astea plicticoase despre managementul timpului. Il gasesc plangand: sunt trist ca uite mie mai mult decat tableta, imi plac dulciurile, care si alea sunt nesanatoase. M- am dus la masa mea de activitati si m-am uitat prin toate materialele de acolo si ai dreptate, nimic nu mi s-a mai parut interesant. Cum am ajuns sa-mi placa tableta mai mult ca orice? Ei to

Dulceata de lamai

Am facut o dulceata de lamai amara ca viata uneori. Scria pe net sa tin lamaile in apa vreo 8 ore sa iasa amareala din ele, dar eu le-am gemuit din prima ca uite nu stiu sa traiesc incet. O sa mananc asa cate un varf de cutit la micul dejun si-o sa-mi fie draga amareala ca un proces de constiinta. Am mai marinat 9 ardei iuti, am copt niste chiftele de dovlecel date prin faina de orez si-am facut cea mai buna salata orientala din lume. Cate minuni sa faci intr-o zi caniculara? A venit toma sa-mi sopteasca ceva la ureche, iar eu am zis: go find yourself an art activity to do because it s not the time for tablet now. Si el a zis: how did you know I wanted to ask to watch? Pai fiindca te iubesc, am raspuns eu mai mult ca o ghidusie. Iar el iritat a zis: no it's not because you love me. If you love me, then you have a heart and you let me watch directly, but I guess you knew what I want because I always want to watch, right? Am zambit si-am zis: both. Iar el m-a pupat pe umar

cu Toma despre inceputul oamenilor

Auzi tati, cum a l-a pus doctorul pe bebe in burta la mami? Ei, toma, aia e treaba tatilor. Ei pun o samanta, care intalneste un ou. Apoi doctorul doar confirma ca totul e in regula si din oul ala creste un corp cum ai crescut si tu. Si samanta aia cum se pune acolo? Eeei, e un proces.. Toma face o paranteza: uite 'proces' alt cuvant pe care nu il cunosc. Tati continua: un proces numit love making. Aha, love. Pai if it's a girl I will love her very much and if it's a boy.. ok, I will also love him although I wish for a girl. But ok, continua el judecata, when he will be 5, me 10, I'll teach him all the cool stuff I know. Exactly, ne bucuram noi ca ne-am indepartat macar pt moment de samanta, you will be the master of all the cool stuff at that time. A doua zi, intr-un moment de liniste noua, Toma revine: mami, cand ti-a pus tati samanta aia inauntru? Cand dormeam eu? Da, raspund eu spasita. El se uita in el - cu dezamagirea cu care l-a ratat si pe mos cra

lire in circulatie si menta proaspata

toma, hai pe strada rupta sa luam legume si fructe. imi iau bani sa-mi cumpar o masina de curse cu telecomanda, se entuziasmeaza toma si aduce 2 monede de o lira si o bancnota valorand cat un sfert din bogatia monedelor. of toma, banii aia nu ajung de o masina de curse. Mai bine luam niste vopseluri si pictam o masina pe hartie. pe care sa o transform ca prin magie intr-una adevarata? of, si de etapa aia ai trecut, dar da, putem sa ne imaginam. auzi, maybe I will find a kind guy who will sell me a racing car not very expensive. toma, nimeni nu o sa-ti vanda o masina pt doar 2 lire jumate. e peste puterea kindness-ului. Kind esti tu cand ma intelegi si alegi sa cumparam vopsea. hai ca vedem, conchide toma cu indulgenta. ajungem pe strada rupta. Inainte sa merg la mosul care vinde mere, constiinta ma trage spre ghereta cu lacuri, vopseluri, pensule si dizolvanti. imi explic nevoile, toma cere 3 culori de vopsea: albastru, rosu si golden. Goldenu costa 25 de lire, cat 4 kg de mere

coincidente negrabite si tihna cu gust de trestie de zahar

in ultimii 12 ani am impletit joburi, am jonglat cu oportunitati sau m-am incorsetat in functii initial convenabile, apoi sufocante. am investigat erori bancare, am citit povesti, am scris ghicitori, am conferentiat, am regizat un experiment teatral, m-am dat dea berbeleacu, am facut teme cu copii, am gatit bomboane de ovaz in cateva scoli ale lumii, am implementat programe educative, am cantat, am facut workshopuri cu mame si bebelusi. m-am ramificat in toate directiile sufletului indiferent de tara, de limba, de bariere. am devenit mama si l-am amestecat pe toma cu toate nevoile mele creative, astfel ca de colo pana colo ne-am intamplat impreuna, la job si acasa, in parcuri sau in clase, in temeri si in certitudini. cu a doua sarcina insa am ales sa ma opresc un pic. sa ma dau jos din trenul grijilor pentru lume, in statia grijilor pentru mine. astfel ca las timpul sa curga cum stie el, nu-l grabesc cu deadelineuri, gatesc cu mai multa dragoste, explorez ingrediente, m-am apuca

inimi cu picioare

incep ziua cu un interviu despre o posibila colaborare cu o librarie noua, angajandu-ma mai mult moral decat fizic sa citesc povesti copiilor din cartier. Am fost in egipt si in viata in general in egala masura intervievatoare si intervievata, deci nu mai am de mult emotii in legatura cu ce rezultate poate sa aduca o intalnire - de afaceri, s-o numim plastic. daca angajez, nu promit si nu amenint. daca ma angajez, nu cersesc si nu ma vand. Schimb rolurile in functie de ce imi rezerva viata. Uneori sunt eu la carma, alteori fac cu mana vaporului cu oportunitati si sar in el cu entuziasm. azi ma intervieveaza o gagicuta mai tanara ca mine, bine intentionata, senina dar trista pe dedesubt, onesta si fragila. Discutam posibilitati, ma pliez pe nevoile eventualei fise a postului, ea se relaxeaza. Am facut mai mult free lancing decat a facut ea scoala, deci simt s-o pun in garda cu eventualele riscuri ale proiectului pe care il gestioneaza. Apoi dezbatem niste probleme de suflet, ea n

Intimitati

De unde sa incep? Egiptul se umple vara de soparlite care iti intra in casa prin balcon. Poti sa mori de panica la ceas de seara sau poti sa le lasi linistite sa-si vada de drum pe peretele din dormitor. Nu sunt toxice, nici nu musca, de altfel nu cred ca se apropie de oameni, dar mananca si ele o insecta ceva de prin spatele unui dulap prafuit. Tatalutoma a izolat un gecko dinasta intre plasa de tantari si fereastra, astfel incat biata reptila sta in dreptunghiul asta de metru pe juma de metru de vreo 3 zile. Am discutat indelung soarta lu ala micu, ca sunt si eu mama si ma gandesc la familia reptiliana care ii duce dorul. Tatalutoma a argumentat ca asta e lectia pentru restul familiei lui, sa stea in banca lor, sa populeze alti pereti, nu sa ne imaginam noi cum ne incaleca in somn. Si ca nu moare ca respira ca belferu prin pkasa de tantari, iar fereastra e de treabs, nu apasa. Toma empaticul, pledeaza si el pentru eliberarea lu gecko. A facut tatalutoma o gaura in respectiva plas

You look like a movie

Mancam o mancare de vinete pe care o declar mancestrala. Toma lovit de inspiratie zice: mami, you look like a paint! With lots of green on your face. Adica cum? Se nedumereste tatalutoma printre imbucaturi. Cum adica cum? Ma apar eu, adica arat ca o opera de arta, o capodopera, cu mult verde, adica always green, forever young, in face at least, from all the optimism, from all the smiles. Aaa, se lamureste tatalutoma. Toma conchide: Atat! Mi-am construit o aura, ce-i drept bazandu-ma pe mancarea fara cusur pe care o efectuasem. Sarumana pentru masaaa, repet eu formula magica atunci cand mi se scoala barbatii de la masa. Toma se apara: nu ti-am zis deja ca e brilliant? Desi doar ma asemuise unei picturi cu verde in care eu m-am scufundat cu mandrie. Inainte de culcare mi-a zis: mami pune-mi piesa aia cu: you look like a movie, you sound like a song.. si a adormit cu metafora asta care pe mine ma inlacrimeaza. Sa nu ne intristam totusi. Noapte buna.

despre plans si alte manierisme

cairo. Un nou atentat. Copii morti, durere, frica dezgropata. Oamenii se urasc si se invinovatesc. Eu tot mai cred ca nu e ura, e doar instigare la ura, adica o treaba mult mai lipicioasa, dar neautentica. Traiesc in nefrica mea, ca o amfibie ancorata in rupt, dar detasata de consecinte, aplecata spre oameni, cu incredere in cine pot ei sa fie si nu cu mila a ce n-au mai reusit. In nefrica il cresc si pe toma, in ciuda circumspectiilor lu tacso, care isi pierde speranta lui de neam ales. in nefrica imi cresc si burta dospind de viata. In negarantia zilei de maine, dar in constiinta adevarului de azi si a lectiei de ieri. Singura problema a internetului e ca prea des ne dezvaluie tot plansul lumii laolalta. Si ajungi sa dori pe sub carne pentru atrocitati aduse de vant din toate directiile. Ajungi sa nu intelegi de ce nu dormi. Ce te-a lovit peste zi si-ai uitat ca n-ai terminat de plans? Sa nu uiti sa fii fericit toma. Si sa-i ajuti si pe altii sa caute lumina. Ca de plans se pl

cu toma de colo pana colo

Ma intreaba toma la micul dejun: vacile fac pipi in loc de lapte? Nu, fac pipi pe undeva iar laptele vine pe altundeva, vine din sani, cum a venit al meu cand te-am nascut. Aha, deci si ele au sani. Au sigur ca au, dar cu o alta forma si dispuse intre cele 4 picioare. Ai inteles gresit mami. Sunt 2 picioare si 2 maini, sa nu mai zici altfel. Ok, hai ca am invatat amandoi cate ceva. Pot sa ma uit si eu la niste desene pe tableta? Ei, asa dis de dimineata? Mai bine incropim niste plastelina. Hai ma mami, mai bine eu ma uit la desene si tu te joci cu plastelina ta de casa si fiecare e fericit. Hai si tu la plastelina mea o vreme, mai povestim despre vaci, mai modelam niste cifre. Ooof. Se termina atelierul de plastelina, il conving sa mergem sa cumparam niste legume. Iese din casa cu un prosop in mana. Ce faci toma cu prosopul ala? E pentru cand o sa transpir. Hai ma ca la 43 de grade te usuci instant. I said i need it, then i need it. N-am mai comentat. Pe strada ma intr

O minune, doua minuni

toma stie ca va avea o sora de cand il rugam sa nu rupa cartile ca sa ii poata citi si ei. a inceput in desenele de familie sa introduca un bebelus de dinainte ca noi chiar sa ne punem pe treaba. l-am rugat doar sa inceapa sa se imbrace singur, ca sa ma pot concentra pe scutecele lu aia mica atunci cand o fi sa vina. micuta se coace miraculos in casa ei de apa si poate ca nu se cade sa-i scriu coacerea de atat de devreme, dar simt sa stochez replicile fratelui mai mare, de-acum niciodata singurul, toma. mami, deschide gura, vreau sa-i zic ilincai ceva. tati, nu mai ridica tonul ca se sperie ilinca in burtica. nu mai bausem cola de 10 ani, cand m-au trimis poftele catre un frigider pacatos. m-a oprit toma: hei, you have a baby inside! mami, mananca cu inghitituri mici ca sa se descurce si ilinca. pune urechea pe burta mea de inceput si zice: o aud cum bea apa. e minunat sa vezi un pui de om participand activ, inquizitiv, senzitiv la formarea unui alt pui de om. ca atunci cand

cata romanie sa inghesui intr-un bagaj?

se imping zilele unele pe altele dinspre vacanta incarcatului pieptului spre avionul de cairo, cu escala mica prin grecia cat sa luam un sapun extravirgin si-o branza feta cu ierburi. cata romanie sa inghesui si-ntr-un bagaj spre cairo? 2 strachini de la mamaie, 2 linguri de lemn, un sufertas cu capac, o tigaie, o zacusca, 2 gogosari, 2 tuici, o visinata, 3 covrigi, o mana de pufuleti, o mana de iarba proaspat cosita, 3 sticlute de ploaie, o punga de malai, o ciocolata amaruie. mai strecori niste magneti cu pelisorul si cu 2 iobagi in opinci care se pupa in spatele unei capite de fan. strangerile de inima nu le mai iei, sa nu te ingreuneze. cat a durut oftezi 'si' lasi, cat a bucurat oftezi 'ca' lasi. oamenii iti ureaza de bine, iar tu le multumesti ca isi fac timp de un gand bun. ca timpul a devenit o iluzie. se joaca cu noi si ne pacaleste sa inramam nemultumirile, ca sa ne dam motiv de imbufneala. si cand a trecut, ne asteapta la colt sa ne bata obrazu ca prea

un covrig sarat e viata

avionul aterizeaza. inspir. expir. imi vad durerea din urechi cu ochiul nesuparat al mintii. solul romanesc imi umple ochii nemintii de lacrimi. mangai capul transpirat al copilului meu dormind si-i spun pe sub lacrimi: te-am adus acasa toma. rotile avionului turuie. capitanul ne multumeste pentru participare si ne ureaza un sejur placut. aplaud spart, cu palmele si cu inima. nu mai aplauda nimeni cu mine. sunt singura in manifestul asta de gratitudine. sa nu iei toma viata de-a gata niciodata. cand o sa dormi tu o sa aplaud eu, iar cand voi dormi eu, sa aplauzi tu. sa aplauzi viata in tot greul ei. sa plangi plans de om cand te intorci acasa. sa te uiti la locuri si la oameni cu intelegere, sa-i asculti si sa le spui cum a fost pe unde ai fost. dar eu nu stiu romaneste, ofteaza toma. lasa c-o sa inveti, cum ai invatat tu in araba si in engleza griji si bucurii, consecinte si doruri, constructii de vise si revelatii de inceput de constiinta. ajungem la pucioasa. cine ar fi crezut c

tigrul din sufragerie

am mancat un catel de usturoi nou, am baut sucul a 2 lamai, iar toma mi-a uns nasul cu unt de moringa. pana maine dimineata sper sa ma scot din guturai. hai mai mami ca n-ai nimic, ma incurajeaza toma. eu si tati ne mai imbolnavim, dar pe tine nu te-am vazut niciodata. ei toma, asa sunt eu o discreta. bea si tu niste lamaie sa nu dai vina pe mine maine dimineata. hai ca beau. auzi mami? eu tot nu stiu ce sa-i zic lu yassin, colegul de la gradinita care are un tigru deadevaratelea acasa. hai ma, iar ma iei cu tigru lu ala? da ma, cica ar putea sa ma manance. bai toma, yassin n-are niciun tigru. de unde si l-a luat? ei, uite ca s-a dus in jungla si l-a adus. zi-i ca ai si tu o maimuta care poate sa-l gadile pe tigrul lui. rade toma cu lacrimi. apoi se opreste brusc. da ma, da noi n-avem nicio maimuta. el are un tigru. bai mai lasa-ma. zi-i sa-l aduca la gradinita, cu tot cu scutece, daca nu e pottytrained inca. toma iar rade cu lacrimi, fiindca pottytrainingul e faza care face

serbare cu cu zambete, cu multe neputinte, dar mai ales cu putinte

imi odihnesc oboseala deasupra unei cani cu ceai de anason. pe cana e trecuta reteta unei perfect teacher, asa cum m-a vazut mama tamarei la serbarea de azi. o serbare grea cu mult plans de copii de 2 ani, cu multe asteptari, cu flori si cadouri, ca-n copilaria gradinitei nr 3 de la pucioasa. eu n-am plans niciodata la serbare. si poate asa am ales drumul asta carieristic, sa dau din forta mea copiilor care nu-si stapanesc emotiile in fata multimii. din 21 de copii, 10 mi-au plans cu urlete, vreo 3 au tacut muti, iar restul au reusit sa-si gestioneze cu brio emotiile. am cantat, am sters lacrimi, am dat incredere, am suflat nasuri. i-am aratat-o unei fetite planse pe mama ei. ea a zambit scurt si apoi s-a intors cu spatele. a stat asa toata serbarea, ca si cand ar fi pedepsit-o pe mama ei pentru toata drama la care s-a facut complice. la un moment dat am luat-o in brate si-am adus-o langa mine, cu fata spre mami. ea a plecat la scaunelul care ii era destinat si a continuat sa stea

de-ale inimii

se dizolva zilele unele intr-altele, tavalugul grijilor batatorind fel de fel de emotii fragede, pe care abia mai apuc sa le agat in cate un cuier de gand si sa le scriu intr-o seara obosita ca asta, langa un pahar de vin de portocale, facut de tatal copilului meu, care se pricepe uite, la copii si la vin. la gradinita clasa mi-a devenit neincapatoare. 23 de copii isi misuna nerabdarea, curiozitatile, razvratirile, pacea uneori, laolalta, pe o singura voce care urla in timpanele mele: copilarieee. ei au intre 2 si 3 ani, deci cata disciplina sa visezi ca reusesti sa instaurezi la o astfel de varsta? ii lasi sa devina cine sunt, le canti, le asculti plansul, le pupi parul, le documentezi progresul motric, te faci ca te superi pe ei, ii iei de cate o aripa si-i zbori ca-n lanturile mici de la balciul de mosi la care mergeam eu peste calea ferata cand eram mai mare ca ei un pic. cum sa le zic eu ca am obosit? cum sa le explic ca ma pregatesc sa ma desprind de jobul asta inainte sa ma i

uite o punte draguta intre batman si brancusi

ieri am desfasurat un atelier de modelaj la ambasada romaniei in egipt, comemorandu-l pe dragul de brancusi si punandu-l pe dragul de toma laolalta cu alte suflete romanesti sa-si priveasca in ochi nedumeririrle. am incropit o plastelina din faina cu apa si-am plamadit masa tacerii sporovaind in romaneste bucurii de cuvinte. am oftat la prima lectie a cercului, asa cum o descria maestrul. zicea el ca desenam un cerc cu degetul pe nisip, apoi il taiem in doua si picam in genunchi, apoi ne pravalim in 4 labe si sarutam nisipul cerandu-i iertare cercului. atat. of toma, ce romanca sunt. m-ai adus la piramide sa te nasc si sa sarut vrand nevrand tot nisipul cerand iertare cercului imprejurarilor. azi am fost la o aniversare intr-un mall. noi vizitam o astfel de locatie cam de doua ori pe an, asa ca am dat o tura larga prin careffour, iar toma a cerut o apa plata, ca sa poata sa digere toata avalansa de oferte, iar eu l-am pupat pe frunte pentru cuviosenie, daca asa s-o zice la cuminte