Treceți la conținutul principal

stati tineri la suflet

s-au mai strans minuni neimpartasite, asa ca le pudrez peste greutatile zilelor sa nu moara speranta.
o minune e satul de la malul nilului unde am fost pentru 2 zile si-am lucrat cu copii desculti si femei acoperite, toma a cercetat insecte, s-a balacit, s-a uitat la stele mancand porumb fiert.
o minune a fost si lada de mango pe care a cumparat-o tatalutoma pentru toate smoothi urile diminetilor noastre. si lada de struguri pe care i-am facut vin cu mainile noastre.
si mesele fara carne, dovleacul meu copt, varza cu orez tot minuni sunt, sigur ca da.
minunata e si chinezoaica pe care am intalnit-o in sat si cu care am meditat pret de 3 minute. mi-a binecuvantat copilul din burta si i-a cantat primul cantec. s-a uitat la palma mea dreapta si a zis: esti foarte usoara, in sensul liber al cuvantului. you know how to make money but you don't save.
minunat e si cum toma imi pupa burta inaine de culcare. nu l-am rugat niciodata.
tot la minuni mai trec o femeie cu care m-am conectat recent si care crede in acelasi ton de firesc. genul ala de om cu care mananci din aceeasi farfurie si te bucuri ca nu ii e rusine. atatia oameni cu rusine, cu pretentii, cu asteptari inalte, cu judecati grabite ca uneori obosesti nepotrivindu-te.
pe seara am vazut o pisica alaptand 6 pisoi. am stat cu ea o vreme, am vorbit fara sunete. un pui nu reusea sa se strecoare la sursa si se uita nedumerit in ochii ei. ea l-a lins pe cap semn ca asa e viata, nedreapta uneori, iar el e primul din cei 6 care invata lectia asta.
minunat a fost si pe skype cand noi le-am spus bunicilor de la pucioasa ca am schimbat numele bebelusului in tao.
cum ma? a zis mamaia.
tao ma, o invatatura chinezeasca a zis desteptu de tataie. hai ca merge. tao si toma, in fine.
mamaia n-a mai comentat, iubirea n-are nume. m-a rugat in schimb sa verific pe net o mantra, hara Krishna, daca tot e sa ne duelam in spiritualisme.
si inchid povestea cu replica lu toma cu privire la transformarile sinelui: i don't know what is happening with me. I started not being like I was.
stati tineri la suflet si oblojiti un ranit pe zi, cu gandul sau cu imbratisarea- acolo unde spatiul permite apropierea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet