vineri, 29 decembrie 2017

mirosuri festive

ajung uneori la sfarsit de zi cu istoveala aia comuna tuturor mamelor lumii care se intreaba intinzand rufele la uscat daca cumva e mai multa viata dincolo de tinutul copiilor sanatosi si curati.
si satui. era sa uit taman ghiftuiala. am 3 barbati in casa pe care nici nu pot sa-i iubesc pana nu i-am indestulat. pe unu cu lapte, pe altul cu banane iar pe tatal lor numa io stiu cu cate feluri.
am incropit ieri un tort de sarmale, ca doar n-aveam sa rulez o suta de papiote in oala. asa ca am oparit foile de varza si-am distribuit un strat de foi, unul de umplutura, altul de foi, altul de umplutura, ca o musaca sau un tort sau in fine, ceva cu gust de sarmale.
tatal copiilor mei a intrebat: what s this mess? incercand sa rupa dintr-un brusture.
eu am raspuns: de cand te preocupa estetica?
apoi el a schimbat acuza: copilului alaptat nu-i face rau varza?
life is pain, am raspuns. but we learn to understand it.
am fiert un vin mediocru si m-am teleportat in centrul vechi al bucurestilor tineretii mele cand nu alaptam pe nimeni, nu spalam scutece reutilizabile si nu ma vizitau hormonii indoielii.
in fine, n-ajungem nicaieri cu vaitatul.
cred ca despre sarmalele alea inedite am vrut sa povestesc. si apoi m-am extins. oricum, mancate cu lingurita, in picioare, cu copilul la piept, au avut cel mai bun gust din lume. s-a simtit cimbrul cules de mami de pe deal. imi promisesem si o mamaliga, dar n-am mai avut maini. poate in 2018.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

cand alegi sa crezi

toma intelege mereu mai mult decat ne imaginam noi ca intelege. a inteles de anul trecut, de ex, ca santa claus e un personaj, e un costum pe care il imbraca te miri cine la evenimente pentru copii si aduce niste semi-cadouri si faci o poza cu el in care se striga la tine sa zambesti si tu zambesti sa nu-i superi, dar nu e zambetul tau si ei stiu.
cu toate astea s-a jucat mult anul asta cu gandul ca mosul vine la copiii cuminti, ca poti sa-i pregatesti o lista sau un desen, ca ajunge negresit la toate adresele. cred ca a uitat ca el intelese ca mosul nu exista. tatalutoma intreaba cat o sa dureze mascarada asta cu investitia intr-o idee moarta. zic mai taci ma, spargator de chefuri ce esti. lasa copilu sa aleaga sa creada, sa spere, sa astepte. vrei sa-ti cant niste colinde? ca de framantat cozonaci n-o sa ma apuc. oricum la 30°C numai a craciun nu-mi miroase.
toma, go tidy up your room please, because santa checks all these details.
merge toma la tacso, stiind ca el se mai uita la filme pana tarziu si s-ar putea sa-l prinda santa cu laptopul deschis: tati, can you apologise to santa for a dirty house?
No toma, you cannot escape cleaning.
Ok, only if mami helps me.
Apoi face desene pentru santa si le expune strategic prin toata casa.
Eticheteaza punctele cheie ale casei sa stie santa unde ne tinem hainele cand nu le aruncam la intamplare, unde e baia daca il trece pipi.
Mami, te-ai gandit ce vrei sa-ti aduca?
Ei toma, sa fim sanatosi.
Hai ma mami, poti mai mult. uite daca vrei, poti sa-ti doresti ca george michael sa nu mai fie mort.
Of toma, oamenii morti din pacate nu mai pot fi adusi inapoi.
Ba pot, fiindca santa e magic. El i-a adus-o omului de zapada pe doamna de zapada care se topise. Numai cratita ramasese de ea si santa a recompus-o.
Ba esti nebun? Uite povestea asta n-o stiam. Hai sa terminam de strans jucariile.
Auzi mami, cica se lasa niste lapte cu biscuiti pt santa.
Hai ma ca se duce el la frigider urmarind marcajele tale minutioase.


miercuri, 13 decembrie 2017

How to style short hair

am inceput ziua cu doua curiozitati pe care nici n- am apucat bine sa le tastez ca sugubatu de google repede mi-a ghicit gandu terminandu-mi fraza.
am scris when do babies... Si google repede: start to see.
opa, ia uite ce m-ai prins.
pai babies cica incep sa distinga forme la sfarsitul primelor 4 saptamani de viata, cam cat a implinit tao in dimineata asta, manca-l-ar mami de purcel de lapte si albi-l-ar toma cu pupici inainte de plecarea la gradinita.
zic ia treci tao sa ne privim. si petrecem asa 5 secunde bune de conectare si apoi imi zambeste larg din toti nedintii lui si se opresc razboaiele lumii, se impaca toti indragostitii, jandarmii dau mana cu protestatarii, guvernele se dau pe fata, mos craciun vine la toata lumea si e cald in case. zambetele chiar aduc suficienta. e buna viata cand o dezbracam de inutilitati.
a doua curiozitate era how to style.. si google istetu: short hair.
hai ca asta e prea de tot. asta stie si concentratia de bere din laptele sanilor mei. aoleu.
pai daca incepe copilu sa vada, tre sa fac si eu ceva cu freza asta sa nu-mi bata obrazu ca arat ca logo-ul diesel, am mai scris asta candva, cand tao nu era in carti iar la piept il giugiuleam pe sugaru de toma.
parcurg cateva freze, merg la baie, ma ciufulesc un pic, dau perciunii dupa ureche, o mana de apa, un fas de fixativ, asa domne.
la multi ani tao. vezi ce frumoasa sunt? hai nu plange ca pot sa rearanjez bretonul daca e nevoie. sunt flexibila.


duminică, 10 decembrie 2017

detox detox detox

trezit la 6:30. alaptat gogoasa de copil. strecurat afara din pat si incropit gogosi deadevaratelea pentru fratele de gogoasa de copil. facut si cafeaua. gogoasa de copil scancit apoi urlat apoi alaptat apoi tacut.
mic dejun frantuzesc, sa-i spunem, ca sa nu ne facem mea culpa pentru zaharul pudra.
toma fericit, lins pe degete.
dus la gradinita, pupat, te iubesc, te iubesc. oprit in parc pe iarba cu gogoasa de copil. respirat tihna, trezit copil, alaptat, schimbat, urlete, liniste. plimbat pe sub pomi, mers acasa, oprit in piata, luat lipii, lamai, marar, patrunjel, coriandru detox detox detox.
batrana ma intreaba: nu-ti dau spanac azi?
nu-mi da ca nu mananca baietii mei, raspund eu trista c-o dezamagesc. fa-te frumoasa sa te pozez, ii spun.
ea isi aranjeaza baticul si zambeste din toate tufele ei de salata.
iti amintesti cand mi-ai batut obrazu ca n-am si io un telefon pricopsit?
Ihi.
Ia uite-aicea! Si ma dau mare cu telefonul primit de la frati-mio, sa-l tina dumnezeu patron, ca bine mi-a prins cadoul lui cu ditai memory ramu si o camera jos palaria.
sa-mi aduci poza, striga ea cand urc in taxi.
hai ca vad cum fac.

miercuri, 6 decembrie 2017

filmul carusel al alegerilor mele de viata

credeam ca am o viata agitata cand ma imparteam intre joburi in bucuresti si alergam de dimineata pana seara intre gradinite, banca, sala, piata.
apoi m-am linistit un pic renuntand la banca si dedicandu-ma doar lucrului cu copiii, dar m-au furat festivalurile internationale si am intrat intr-un vartej nou.
apoi am aterizat in egipt, m-am luat cu revolutionarul meu cu picioare lungi si vise largi, i-am facut un copil frumos cum m-am priceput eu mai bine si am inceput o altfel de viata plina. cu joburi noi, cu drumuri rupte, cu alaptat, cu povesti in araba, cu neopriri si netras sufletul.
haosul devenise tihna zilelor mele pudrate cu praf si decorate cu bucurii marunte la tot pasul.
apoi in tot vacarmul asta asumat ne-a batut copilu obrazu sa-i facem si lui un frate, o sora ceva.
si-am zis: da chiar. ia sa ma salvez eu de la tot stresul cu o iubire noua. ia sa mai plamadim o minune, ca noua cu liniste nu ne place.
cu sarcina noua am iesit un pic de pe piata muncii si m-am facut ca agitatia nu-mi mai prieste. am respirat adanc si am lasat burta sa creasca fara responsabilitati profesionale, fara ganduri amestecate, fara frici planetare.
uite-ma insa mama de doi, cu nopti rupte in 4, iar cu alaptat, cu dereticat, cu gatit, citit povesti la dublu, schimbat scutece, luat copilul mare de la gradinita, trecut prin parc, pierdut portofelul, ajuns acasa, panicat un pic, intors in parc, gasit portofelul cu chei, bani, acte.
am plonjat intr-un greu nou, cu minuni aferente. nu plang, nu ma plang. din taxi ma uit la un batranel cu tricou polo, scotocind intr-un tomberon. gaseste un cap de papusa. il studiaza, aranjeaza parul portocaliu de lana, curata obrajii de cauciuc si pleaca cu capul in mana. vreau un film cu scena asta. vreau sa n-o uit.
apoi vad o musulmanca in statia de la tribunal cu un copil infasat in brate. il iubeste cum ii iubesc eu pe ai mei. si vreau si scena asta in film. in filmul carusel al alegerilor mele de viata. al vitezei cu care ma repliez, al bucuriei cu care creez, al oboselii cu care gospodaresc.
ma opresc in fata unei usi-oglinda si incropesc un poster pentru film. cu un copil la piept si unul stapan pe sine, sub 3 stropi de ploaie, la 22 de grade in decembrie la cairo.



sâmbătă, 2 decembrie 2017

Intoarcerea la gospodareala micro

Canta toma in baie: look at me how fantastic i am, ciuribu ciuribu...
Tao imi da de inteles ca in 2 minute se pune pe plans deci o sa intrerup povestea si-o sa trec la alaptat, cum imi sade mie bine de vreo 3 saptamani incoace.
Mamaia si tataia s-au intors la pucioasa de nici nu stiu cand au trecut 9 zile. Parca a fost un vis. Se facea ca mancam bine, casa era curata, visinata visinata, galustele galuste, toma juca fotbal cu tataie si prajiturea cu mamaie, of.
Ce a durut plansul de dinaintea plecarii! Un plans ca un examen al sufletului. Capacitatea, treapta, admiterea ca minunile se termina mereu prea devreme.
Ne-am intors la gospodareala noastra micro.
Spal, strang, adun, gatesc mai fara gust, pictez cu toma, alaptez purcelul, schimb lenjeria, intind un rand de rufe, fug cu toma in pijamale sa cumparam niste spanac, banane, paine si lamai si-l las pe tao cu tatalutao pentru o vesnicie care dureaza 5 minute fix.
pe seara ne uitam la jumatate de film inghesuiti toti 4 in patul iubirii, pana cand bebelusia sa isi cere dreptul la foiala si se striga stop cadru pana maine seara cand incercam sa repetam figura.
Si daca pieptul nu m-ar durea de atata lapte si atata inima amestecand simtiri, poate ca as scrie mai asezat, mai atent, mai haios, mai atractiv.
Las nescrisele intr-o suspensie aproape trista.
Decembriele asta de 26 de grade incurca si el stiutele.
Impachetez scriitura si va imbratisez, care pe unde va doare.