sâmbătă, 2 decembrie 2017

Intoarcerea la gospodareala micro

Canta toma in baie: look at me how fantastic i am, ciuribu ciuribu...
Tao imi da de inteles ca in 2 minute se pune pe plans deci o sa intrerup povestea si-o sa trec la alaptat, cum imi sade mie bine de vreo 3 saptamani incoace.
Mamaia si tataia s-au intors la pucioasa de nici nu stiu cand au trecut 9 zile. Parca a fost un vis. Se facea ca mancam bine, casa era curata, visinata visinata, galustele galuste, toma juca fotbal cu tataie si prajiturea cu mamaie, of.
Ce a durut plansul de dinaintea plecarii! Un plans ca un examen al sufletului. Capacitatea, treapta, admiterea ca minunile se termina mereu prea devreme.
Ne-am intors la gospodareala noastra micro.
Spal, strang, adun, gatesc mai fara gust, pictez cu toma, alaptez purcelul, schimb lenjeria, intind un rand de rufe, fug cu toma in pijamale sa cumparam niste spanac, banane, paine si lamai si-l las pe tao cu tatalutao pentru o vesnicie care dureaza 5 minute fix.
pe seara ne uitam la jumatate de film inghesuiti toti 4 in patul iubirii, pana cand bebelusia sa isi cere dreptul la foiala si se striga stop cadru pana maine seara cand incercam sa repetam figura.
Si daca pieptul nu m-ar durea de atata lapte si atata inima amestecand simtiri, poate ca as scrie mai asezat, mai atent, mai haios, mai atractiv.
Las nescrisele intr-o suspensie aproape trista.
Decembriele asta de 26 de grade incurca si el stiutele.
Impachetez scriitura si va imbratisez, care pe unde va doare.



Un comentariu: