Treceți la conținutul principal

mirosuri festive

ajung uneori la sfarsit de zi cu istoveala aia comuna tuturor mamelor lumii care se intreaba intinzand rufele la uscat daca cumva e mai multa viata dincolo de tinutul copiilor sanatosi si curati.
si satui. era sa uit taman ghiftuiala. am 3 barbati in casa pe care nici nu pot sa-i iubesc pana nu i-am indestulat. pe unu cu lapte, pe altul cu banane iar pe tatal lor numa io stiu cu cate feluri.
am incropit ieri un tort de sarmale, ca doar n-aveam sa rulez o suta de papiote in oala. asa ca am oparit foile de varza si-am distribuit un strat de foi, unul de umplutura, altul de foi, altul de umplutura, ca o musaca sau un tort sau in fine, ceva cu gust de sarmale.
tatal copiilor mei a intrebat: what s this mess? incercand sa rupa dintr-un brusture.
eu am raspuns: de cand te preocupa estetica?
apoi el a schimbat acuza: copilului alaptat nu-i face rau varza?
life is pain, am raspuns. but we learn to understand it.
am fiert un vin mediocru si m-am teleportat in centrul vechi al bucurestilor tineretii mele cand nu alaptam pe nimeni, nu spalam scutece reutilizabile si nu ma vizitau hormonii indoielii.
in fine, n-ajungem nicaieri cu vaitatul.
cred ca despre sarmalele alea inedite am vrut sa povestesc. si apoi m-am extins. oricum, mancate cu lingurita, in picioare, cu copilul la piept, au avut cel mai bun gust din lume. s-a simtit cimbrul cules de mami de pe deal. imi promisesem si o mamaliga, dar n-am mai avut maini. poate in 2018.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...
13 comentarii
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...
6 comentarii
Citiți mai multe