vineri, 29 decembrie 2017

mirosuri festive

ajung uneori la sfarsit de zi cu istoveala aia comuna tuturor mamelor lumii care se intreaba intinzand rufele la uscat daca cumva e mai multa viata dincolo de tinutul copiilor sanatosi si curati.
si satui. era sa uit taman ghiftuiala. am 3 barbati in casa pe care nici nu pot sa-i iubesc pana nu i-am indestulat. pe unu cu lapte, pe altul cu banane iar pe tatal lor numa io stiu cu cate feluri.
am incropit ieri un tort de sarmale, ca doar n-aveam sa rulez o suta de papiote in oala. asa ca am oparit foile de varza si-am distribuit un strat de foi, unul de umplutura, altul de foi, altul de umplutura, ca o musaca sau un tort sau in fine, ceva cu gust de sarmale.
tatal copiilor mei a intrebat: what s this mess? incercand sa rupa dintr-un brusture.
eu am raspuns: de cand te preocupa estetica?
apoi el a schimbat acuza: copilului alaptat nu-i face rau varza?
life is pain, am raspuns. but we learn to understand it.
am fiert un vin mediocru si m-am teleportat in centrul vechi al bucurestilor tineretii mele cand nu alaptam pe nimeni, nu spalam scutece reutilizabile si nu ma vizitau hormonii indoielii.
in fine, n-ajungem nicaieri cu vaitatul.
cred ca despre sarmalele alea inedite am vrut sa povestesc. si apoi m-am extins. oricum, mancate cu lingurita, in picioare, cu copilul la piept, au avut cel mai bun gust din lume. s-a simtit cimbrul cules de mami de pe deal. imi promisesem si o mamaliga, dar n-am mai avut maini. poate in 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu