Treceți la conținutul principal

How to style short hair

am inceput ziua cu doua curiozitati pe care nici n- am apucat bine sa le tastez ca sugubatu de google repede mi-a ghicit gandu terminandu-mi fraza.
am scris when do babies... Si google repede: start to see.
opa, ia uite ce m-ai prins.
pai babies cica incep sa distinga forme la sfarsitul primelor 4 saptamani de viata, cam cat a implinit tao in dimineata asta, manca-l-ar mami de purcel de lapte si albi-l-ar toma cu pupici inainte de plecarea la gradinita.
zic ia treci tao sa ne privim. si petrecem asa 5 secunde bune de conectare si apoi imi zambeste larg din toti nedintii lui si se opresc razboaiele lumii, se impaca toti indragostitii, jandarmii dau mana cu protestatarii, guvernele se dau pe fata, mos craciun vine la toata lumea si e cald in case. zambetele chiar aduc suficienta. e buna viata cand o dezbracam de inutilitati.
a doua curiozitate era how to style.. si google istetu: short hair.
hai ca asta e prea de tot. asta stie si concentratia de bere din laptele sanilor mei. aoleu.
pai daca incepe copilu sa vada, tre sa fac si eu ceva cu freza asta sa nu-mi bata obrazu ca arat ca logo-ul diesel, am mai scris asta candva, cand tao nu era in carti iar la piept il giugiuleam pe sugaru de toma.
parcurg cateva freze, merg la baie, ma ciufulesc un pic, dau perciunii dupa ureche, o mana de apa, un fas de fixativ, asa domne.
la multi ani tao. vezi ce frumoasa sunt? hai nu plange ca pot sa rearanjez bretonul daca e nevoie. sunt flexibila.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...