miercuri, 28 ianuarie 2015

surpriza peste plans, speranta peste pierzanie

se tot aduna intamplari nepovestite, rasete neimpartasite, lacrimi nejustificate.
vine viata noua ca un tavalug peste ele si poate bine ca vine, ca uneori povestile sunt atat de intense ca doare nararea lor imediata. 
o tanara de varsta mea a fost impuscata mortal in timp ce depunea niste flori in piata tahrir, in memoria martirilor revolutiei de acum 3 ani.
mi-e rusine de oamenii care zic: pai daca a mancat-o undeva sa mearga acolo dupa ce protestele au fost interzise prin lege.
mi-e rusine de democratia lor mintita, de necunoasterea lor larga, de copilul ei de 4 ani la care mami nu se mai intoarce. a plecat cu niste flori in piata si a murit sa mai vina.
ceva nu ma lasa sa ma lepad de rusinea asta. o port cu mine in taxi, la scoala, pe strada, incerc sa inteleg de ce oamenii cu acelasi sange ca al moartei, pot sa-si vada de viata, pot sa-si iubeasca tara si sa-si aduleze conducatorul, sa creada toate meschinariile politiei si sa nu faca schema logica a adevarului. nu ma ajuta sa plang, asa ca n-o fac. si poate ca nici schema mea logica n-are sens. nu azi, nu deocamdata.
la scoala programez o sedinta cu profesoarele de care sunt dezamagita. incerc sa le reamintesc conduita profesiei la care s-au inhamat si primesc inapoi ofense.
ma doare brusc diferenta noastra de viziune, profunzimea ingrijorarilor mele in contrast cu leneveala lor de ocazie.
obisnuiam sa facem o echipa buna. ce s-a stricat? unde ne-am rupt?
opresc valma cuvintelor lor usor de grele. scot inima din discutie, instaurez ordinea, reamintesc punctual indatoririle, arunc 2 ironii acide ca pe vremea in care nu-mi pasa pe cine ranesc si ies din clasa.
merg in birou si plang. 
poate ca plang pentru mai multe motive la un loc. 
profesoarele cu care m-am ciondanit sunt tinere. pana nu le bate viata, n-am voie sa le bat eu.
nu sunt suparata pentru ele. plansul imi trebuie totusi.
n-am timp de vulnerabilitati. apar niste parinti cu un copil de 4 ani care nu vorbeste si pe care ei il vor neaaparat la noi in scoala.
petrecem 1 ora impreuna. copilul e ok. stie culori, forme, animale, fructe. e stabil emotional, curajos, numai ca tace.
parintii au rapoarte de pe la clinici din londra care spun ca o sa vorbeasca in curand. ei sunt increzatori. la fel si eu. imi asum copilul. sa-i dam si lui niste fericire, sa aiba motive sa vorbeasca.
mananc un sandwich mare, beau o cafea rece. 
dau de tia, 5 ani, careia ii iese un dinte nou peste altul mai vechi. plange. povestim. ii sterg lacrima dupa lacrima si-i povestesc cum il tineam eu pe tati de mana la dentist cand eram de varsta ei si ma durea mai putin. 
ea ma crede si aranjeaza in cateva minute o surpriza cu inca 2 colege de-ale ei.
in timp ce eu schimb 3 vorbe cu profesoara lor, gagicutele astea 3 deseneaza in acelasi timp un desen identic, ilustrandu-ma pe mine si pe tia plangand, pentru dintele ei nou. 
inchid ochii si primesc surpriza. e de necrezut. e minunat. eu port o rochie rosie si imi sta bine. 
pot iar sa sper pentru tara asta pe care era s-o dau uratului.




sâmbătă, 24 ianuarie 2015

de ce mi-e frica de timp?

m-a trezit la 7 tatalutoma, decupandu-se din pat si soptindu-mi ca trebuie sa fuga. am zis: really? si am intentionat sa adorm la loc, langa toma, dar el mi-a soptit iar: eu cu ce ma imbrac?
ooff, am zis: iei camasa aia bleo! care.. unde? hai ma, e in living, ti-am aratat-o ieri. bine bine susura el.. si cu mai ce?
m-am trezit, l-am primenit cu pantalonii de la nunta si botez. vezi ca te-ai ingrasat. stiu zice el, imi asum.
nu l-am mai certat.
am incropit o omleta cu broccoli, vorba lu toma expertu: bruocolei, si-o cafea.
am urcat pe acoperis sa verificam rasadurile. am luat camera foto dupa noi, sa-i fac niste poze cinstite de campanie parlamentara, fiindca imi place cum ii stralucesc ochii cand mai rasare cate o ridiche.
ziua i se anunta lunga si grea.
vezi sa nu uiti sa mananci si sa bei peste zi. si nu te mai scarpina in cap cand esti stresat. nu mergi sa minti pe nimeni acolo.
aoleu cori, 200 people joined.
n-are nimic, tu tot ala esti.
nu intelegi, capacitatea salii e de 70.
n-ai tu treaba!
of cori, numa raspunsuri usoare imi dai.
se trezeste toma. lipa lipa lipa lipa llll-ipa lip lip lip.. sper c-ati prins ritmul lui sigur, stangaci, alert.
il imbratisam.
venise sa-i dea lu tati emotie buna inainte de zi grea.
se infige intr- un sandwich cu ou si bruocolei. o bucatica de bruocolei pica pe jos. o ia atent si-o strecoara la loc in sandwich.
tati, stiai ca pot sa decupez? aduce forfecuta lui de plastic si taie cu ea cic cic cic.. si noi murim de drag, cu nasul in cafele.
tatalutoma zice: asta e cel mai frumos sunet de foarfeca din viata mea.
sory bebica mai zice el, trebuie sa plec.
toma nu se opune, dar se ridica in picioare si se uita la el serios, asumat si greu.
tati ofteaza. of ce va mai iubesc.
ai grija!
si voi.
pleaca tati si ne umplem ziua cu maruntisuri domestice.
netul e de treaba, astfel ca ne permitem un skype cu mamaiaia de la pucioasa.
ea e pregatita cu o carte de povesti pe care  toma o parcurge in pofida virtualului aprig si rece. mamaia da pagina acolo la ea in dormitor, iar toma pune degetul pe ecran si confirma, asimileaza, traieste continutul.
las ca-ti mai ia mamaia una sa mai avem aici povesti, zice ea si toma o crede.
apoi vorbim si cu unchiul radu, schimbam 2 caterinci, incalzim inimile si ne vedem de zi.
picteaza toma 4 pagini mari.
miscarile ii sunt din ce in ce mai sigure, intentiile prind contur, culorile se amesteca mai chibzuit cu fiecare zi.
ii place mult albastrul, dar il striga ielou. nu ma impacientez. important e sa stie ce-i place, nu cum se cheama ce-i place.
dupa arta pictatului, urmeaza arta plansului spalatului mainilor.
ignor vaicareala, il spal, il dezbrac de hainele pictate.
giacheet urla el in pielea goala.
ii pun giachet pe el si-l iau in brate.
adoarme lipit de pieptul meu, iar pe mine ma doare repede gandul ca o sa imbatranesc iar el o sa creasca si vietile noastre n-or sa mai curga la fel. mainile mele murdare de tempera imbatranesc dintr-o data si stau sa plang. apoi ma adun si stiu ca oricand o sa-l ajunga oboseala gandurilor, o sa vina sa doarma cu capul pe inima mea. de ce mi-e frica de timp?
il pun pe pat si vin sa va scriu toate astea, ca sa ramana!



marți, 20 ianuarie 2015

rasucind la bucle si sporovaind

il aduc de la baie in prosop si-l depun pe pat, intru imbracare si pregatire de somn. fuge gol la coltul cu blocul de desen si se apuca de niste scrijelituri.
ma duc dupa el, trag maneca peste mana cu creion, nu se opune.
ma intind pe pat langa el, istovita.
lasa creionul si se intinde si el. ma mangaie pe piciorul gol. il las. invata despre corpul unei femei. imi place ca nu-l dezamagesc. am un motiv in plus sa raman tanara.
o vreme tacem amandoi. apoi imi zice: mami, alex?
da mami. iti place de el?
tace.
is he nice?
tace matur.
il intreb: dar leo?
zambeste strengareste, cumva bucuros c-am schimbat subiectul. leo e prietenul lui de boroboate, iar alex e colegul lui neimpacat.
am inteles ca il doare inca pentru alex.
mami, sleep! imi zice el, constient de sine.
bine.. 
am stins lumina, am aprins veioza, m-am asezat cu tamplele langa ale lui.
bdigabdiga mami?
bdigabdiga mami.
bdigabdiga clock? intreaba el si-mi contureaza fata trasand un ceas imaginar, de colo pana colo cu limbile in nas si sasele in barba, cum ar veni.
bdigabdiga clock, confirm.
bdigabdiga elefant?
bdigabdiga elefant.
bdigabdiga tati?
bdigabdiga tati!
bdigabdiga tataiaia?
bdigabdiga tataiaia! confirm si ma doare.
bdigabdiga mamaiaia?
bdigabdiga mamaiaia, confirm si plang de fericire ca nu i-a uitat, de durere ca nu-i avem aici sa-i pupam.
bdigabdiga albert?
il confirm si pe albert, fratele lu leo, un alt nazdravan haios de la gradi.
ii rasucesc buclele si il iubesc de mor. pentru o clipa il vreau mic mereu, apoi plang de rusine ca i-am dorit nemersul inainte si ii urez in gand toata cresterea care va sa vina.
ma uit in ochii lui de poveste. a obosit.
ii vad mintea cum se inchide, ii simt visele cum se apropie.
ma intreb cum am reusit sa stau atatea ore peste zi fara el? de ce nu mi-e rusine? 
ma scutur de toata intensitatea clipei, merg sa infulec o felie de focaccia cu parmezan si marar. ce aerata mi-a iesit. e perfecta. 

rasucind la bucle si sporovaind

il aduc de la baie in prosop si-l depun pe pat, intru imbracare si pregatire de somn. fuge gol la coltul cu blocul de desen si se apuca de niste scrijelituri.
ma duc dupa el, trag maneca peste mana cu creion, nu se opune.
ma intind pe pat langa el, istovita.
lasa creionul si se intinde si el. ma mangaie pe piciorul gol. il las. invata despre corpul unei femei. imi place ca nu-l dezamagesc. am un motiv in plus sa raman tanara.
o vreme tacem amandoi. apoi imi zice: mami, alex?
da mami. iti place de el?
tace.
is he nice?
tace matur.
il intreb: dar leo?
zambeste strengareste, cumva bucuros c-am schimbat subiectul. leo e prietenul lui de boroboate, iar alex e colegul lui neimpacat.
am inteles ca il doare inca pentru alex.
mami, sleep! imi zice el, constient de sine.
bine.. 
am stins lumina, am aprins veioza, m-am asezat cu tamplele langa ale lui.
bdigabdiga mami?
bdigabdiga mami.
bdigabdiga clock? intreaba el si-mi contureaza fata trasand un ceas imaginar, de colo pana colo cu limbile in nas si sasele in barba, cum ar veni.
bdigabdiga clock, confirm.
bdigabdiga elefant?
bdigabdiga elefant.
bdigabdiga tati?
bdigabdiga tati!
bdigabdiga tataiaia?
bdigabdiga tataiaia! confirm si ma doare.
bdigabdiga mamaiaia?
bdigabdiga mamaiaia, confirm si plang de fericire ca nu i-a uitat, de durere ca nu-i avem aici sa-i pupam.
bdigabdiga albert?
il confirm si pe albert, fratele lu leo, un alt nazdravan haios de la gradi.
ii rasucesc buclele si il iubesc de mor. pentru o clipa il vreau mic mereu, apoi plang de rusine ca i-am dorit nemersul inainte si ii urez in gand toata cresterea care va sa vina.
ma uit in ochii lui de poveste. a obosit.
ii vad mintea cum se inchide, ii simt visele cum se apropie.
ma intreb cum am reusit sa stau atatea ore peste zi fara el? de ce nu mi-e rusine? 
ma scutur de toata intensitatea clipei, merg sa infulec o felie de focaccia cu parmezan si marar. ce aerata mi-a iesit. e perfecta. 

luni, 19 ianuarie 2015

sesiuni de suflet

pe langa suta de copii de gradinita in responsabilitatea mea directa, din cand in cand imi sunt adusi sub nasul ascutit, niste copii de clase primare, pentru o discutie preliminara vreunei pedepse severe. asta fiindca am cerut sa fiu consultata si sa-i mai scutesc de urecheli, de telefoane acasa, odata dezbatuta premisa pedepsei.
discutiile sunt mereu interesante, cumva ajung la sufletul copiilor din prima, iar ei reusesc sa nu ma minta.
mourat are 9 ani si e pedepsit zilnic, fiindca isi impinge colegii ori ii ofenseaza.
vine relaxat la mine fiindca stie ca nu-l amenint. il intreb in ce s-a mai bagat azi, iar el raspunde ca un coleg l-a impins, iar el a impins inapoi, cu putere.
impingi des cu putere?
nu des, dar cu putere!
vrei sa-i doara?
nu vreau, dar sunt puternic.
te uiti la desene violente?
ma uit la riesling.
ai maa!!
da..
si ridic greutati!
parintii tai stiu?
da stiu!
cat ridici?
intre 20 si 40 kg.
(are cam 35 kg..dupa estimarile mele, deci ma ingrijorez cand aud cat ridica)
ai habar cum sa ridici corect?
nu.
vezi ca daca nu indoi genunchii, poti sa-ti rupi coloana. stii sa google?
wikipedia u mean? I know, of course.
perfect. trebuie sa citesti despre regulile de ridicare a greutatilor, ca sa nu-ti distrugi coloana si sa poti sa faci performanta.
o sa citesc.
flotari faci?
cu o mana!
uau. poti sa-mi arati?
se aunca pe podea si face vreo 3. 
sunt impresionata si-l opresc.
pot 20.
te cred. cum l-ai jignit pe colegul tau azi?
i-am zis ca e fiu de mincinos.
ii cunosti pe parintii lui?
nu.
atunci nu e corect! in primul rand, nu poti sa ofensezi in avans niste oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta, iar apoi ei fiind adulti, din principiu merita niste respect.
stiu asta.
ok. deci ca regula: schimbul de replici cu un coleg de seama ta e ok, dar luatul de ma-sa si de tac-su te pune in pericol si zambetul meu nu mai e de ajuns ca directoarea sa nu te trimita acasa.
ok.

te scuzi cand gresesti?

da.
e important! ca daca simti c-ai gresit, un scuza-ma te scuteste de excursia la mine sau de pedeapsa finala.
imi place excursia la tine.
si mie. hai sa facem o poza si nu uita sa flexezi genunchii atunci cand ridici magaoaia aia de douajdekile. nici nu vreau sa ma gandesc.
bye bye miss.

miercuri, 14 ianuarie 2015

copiii zilei mele de azi

scriu pe fuga cateva calde peste reci, zambete peste ofensele zilei, rasete peste plans.
iarna de afara picura marunt o ploaie bizara, peste praful rece care n-o sa plece nicaieri niciodata. iarna din casa e fara ploaie, dar tot cu praf- care cu niste speranta o sa plece in weekend, cand mi-am planificat curatenie generala. scriu aici, sa ma fac ca promit!

farida, o fetita de 5 ani, a facut pipi pe ea la scoala. ingijitoarea m-a chemat la baie, unde am schimbat 2 vorbe cu ghinionista, am asigurat-o ca e totul in regula si ca merg sa-i aduc -de unde de neunde- haine noi.
n-avea decat o pereche de colanti in dulap. karim a dat din cap ca pot sa iau pantaloni de la el din sertar, iar toti colegii din clasa au apreciat gestul lui.
nimeni n-a gasit potrivit sa faca vreo gluma, iar eu mi-am luat niste secunde sa fiu mandra de copiii mei maturi.
farida, condamnata sa ma astepte in baia rece, a refuzat blugii lui karim si a zis ca sunt suficienti colantii. esti sigura? a dat din cap ca destul de sigura.
am revenit la ei in clasa peste o jumatate de ora, cu un bilet in care ii explicam mamei ei incidentul. i-am susotit faridei scopul biletului, ea m-a imbratisat si a zis: i love you, ms corina. 
am plans pe dinauntru. am pupat-o pe par si i-am zis ca si eu.

la toma la gradi un baietel mi-a povestit despre cum incaseaza el palme acasa si am plans iar pe dinauntru. am pupat obrazul ala crud si mi-am dorit sa urlu in lume la toate mamele care nu reusesc sa traga aer in piept si sa duca palma la spate, atunci cand se termina rabdarea. 

in cada, in timp ce se juca cu crocodilul de cauciuc, toma a zis ca dintr-o data: tataiaia eroplein? zic, da mami, tataia a plecat cu avionul acasa la el. l-am pupat si iar am plans, tot asa, fara urme.

apoi cat m-am dus eu dupa prosop, toma a muscat din sapun. m-am cotopenit sa desprind bucata de pe dinti si-am zis raspicat: toma, the soap is not food! el s-a vaitat ca nu-i placea gustul. eu am apasat pe cuvinte: asa iti trebuie! 
am curatat cat am putut, i-am dat un prosop, a supt la el o vreme si s-a relaxat.
apoi l-am imbracat, si-a luat schitele, a desenat 12 humpty dumpty, s-a oprit, m-a imbratisat si mi-a zis: mami, no mo iting sop. (no more eating soap). asa mi-a rupt inima, ca mi-au trecut toate supararile de peste zi.
a mai trecut niste timp si mi-a povestit ceva de la gradinita. il ascultam si ma minunam. ii tot pupam capul cu idei. cuvintele lui pe jumatate, frazele lui suspinate, sensul, inima, gandurile inchegate, judecata.
m-a intrebat in drum spre somn: tati home? o sa vina, i-am zis, si o sa te pupe, uite asa: tzoc. 
si a adormit.


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

zi cuminte de sfarsit de vacanta

ma astern la scris, ca asa datoare suuunt!
bucataria ma cheama in rastimpuri sa fac urmatoatele verificari:
cuptor randul 1: cartofi cu morcov si dovlecel, in apa cu ulei de masline, foi de dafin, miere si sare. am de adaugat niste usturoi si-un strop de bere.
randul 2: ardei copti, pe care ii dreg la final cu otet, ulei de masline, usturoi si marar.
pe aragaz am 3 porumbi la fiert, la care merg regulat, ca sa nu scada apa si sa-i compromit.
copilul zace pe canapea, pe burta, cu picioarele incrucisate si cu barba in palme, urmarind cu interes un filmulet despre furnci care cica marsaluiesc cate 2, cate 3, cate 4.. sa nu le prinda ploaia. bine de stiut!
s-a scurs si vacanta asta. parca mai ieri saptamana faceau mamaiaia si tataiaia de la pucioasa, craciunul craciun si se pupau la statuia lu tutancamon, toata poleita in aur, ce-am sa va mint?
viata era rotunda si casa mirosea a bunatati romanesti. tuica era tuica, zacusca se topea pe lipie in drum spre oameni. 

noroc ca ma cheama cuptorul cum am precizat si nu mai am timp sa plang.
dimineata in care toma s-a trezit si nu i-a mai gasit in dormitor, sau clipa in care un nene pe strada a fost confundat cu tataiaia, sau visele in care toma rade si ii pomeneste, toate durerile astea de necuprins in clipa cuvantului, raman planse in univers, pana ne-om revedea iar si ne-om preface ca le-am uitat, si-om pune peste ele zambete noi, cuvinte, prajituri si vin de casa.
merg la cuptor cum v-am avertizat!
totul in grafic. ardeiusii se rumenesc molcom, cartofii de sub ei prind crusta aurie. 2 minute si sar cu usturoiul.
o veni tatalutoma de pe campul alegerilor parlamentare taman cand oi opri focurile. i-oi perpeli si un piept de pui cu mustar si miere, sa nu zica: da carne n-avem?
or termina si furnicile de marsaluit, ca s-a lasat noaptea si zic ca e pacat sa ramana brambura afara din musuroi. 
sunt fericita c-am gasit fesul lui toma cu fata de urs. il ratacisem intr-un magazin care vinde chinezarii magice, toate la pretul de 2 lire egiptene.
il duc pe toma zilnic acolo, mai luam o carioca, o sticluta de facut baloane de sapun, plastelina,..
l-am intrebat azi pe baiatul de la casa, daca a gasit un fes si-o carte. mi le-a dat de dupa tejghea, de la lost and found. imi venea sa-l pup. dar probabil intram la puscarie si nema ardei copti, nema, cartofi cu bere, porum fiert nici nu mai vorbesc!
toma a intrebat si el din usa: elefant? probabil vroia sa zica: ati primit elefanti? dar am raspuns eu ca nu, ca si cand le stiu intrarile pe de rost.
ai si tu grija de fes ma mami, am adaugat. el m-a ignorat in semn de: am inteles! si a cedat mersului spre casa, rumegand dilema elefantilor.


marți, 6 ianuarie 2015

cum treci iarna la cairo

s-a lasat frigul si peste cairo.
umbla asa un vant nisipos, cu vreo 37kph, spun cercetatorii, da cine sta sa-i verifice?
casa e rece ca o privire de profesor examinator la admitere la teatru.
sfidez ipoteza asta neprietenoasa la fel cum am sfidat-o si pe cealalta, cand mi-am turuit cu incredere repertoriul, le-am strecurat si o poezie scrisa de mine, apoi m-am unduit pe niste latino, ei mi-au zis multumim frumos, poti sa pleci. eram admisa.
ehei, ce rol si viata asta!
am cumparat ieri un radiator, sa nu mai inghete curul de copil la baie, scuza-ma mami pentru insistenta jargonica cu care trec si in 2015.
merg pentru cumparaturi ieftine intr-un magazin al fratiei musulmane. niste baieti cu barba, fara carte, sau ma rog, fara carte de care stiu eu sa citesc.. ma scaneaza cu suspiciune. magazinul e dispus pe 3 etaje, fara scara rulanta, un model comunist, nefavorabil femeilor sau copiilor, deoarece ei constituie in acceptiunea barbosilor, clasa inferioara, tacerea necesara.
parterul contine articole pentru barbati si niste electrocasnice de sezon. etajul 1 e dedicat copiilor si include milioane de haine de poliester si jucarii chinezesti rupte din fabrica.
etajul 2, daca nu ti-ai dat duhul urcand, e dedicat doamnelor si e plin de basmale si rochii-saci, menite sa acopere complet trupurile vinovatelor vesnic urcatoare de scari.
foarte rar vezi femei in acest magazin, probabil fiindca partea asta de domni a lumii, considera ca banu nu trebe huzurit, deci ei gandesc, ei achizitioneaza cele de trebuinta.
au multe lucruri proaste si cateva bune, iar mie imi place sa merg cu toma de mana si sa cascam gura la spectacolul plasticului.
ieri am intrat pentru un radiator.
l-am ales pe cel mai scump, dintr-o mare de radiatoare indoielnic de ieftine.
am dat niste indicatii precise, in araba mea in continua slefuire. ei ma intrebau ce religie posed, eu raspundeam ca ma grabesc si ca despre posesie putem sa vorbim mult si bine, dar pe o vreme mai calduta.
m-au pasat de la un ghiseu la altu, dintr-o birocratie de care credeam ca scapasem, iesind din romania. facturierul, culmea, era la etajul 2. cineva l-a aruncat cu dibacie, si un barbos l-a prins ca prin minune. toma a ras. am probat radiatorul. mergea misto. 3 stadii de incalzire: 1 mai usor, 2 mai tare, 3 efectul soba.
am pus bine factura si-am retinut ca in 14 zile numa, pot sa-l returnez daca e vreo bomba.
la iesirea din centrul comercial al barbosilor, ne-a intampinat un sarsaila cu baloane pe bat. hai doamna, numa 5 lire. toma: baluns baluns. zic ia 2 lire si da-mi un miki maus. 4 lire doamna! zic: tu n-auzi ca 2 am? eu numa 4 iau, raspunde el abil. ma enervez si ii zic sa-i dea drumu de aici, de acolo adica.
toma intelege gravitatea situatiei si nu comenteaza. mai fac un pas si constiinta ma impietreste. pun radiatorul jos si ma caut in celalalt buzunar. mai gasesc 2 lire. zic na ma 4. mersi doamna, zice el, si-l face pe toma fericit, cu o chiciosenie pe bat. de unde sunteti doamna? din romania frumosule. oameni misto in romania. zice el.
sunt convinsa, raspund!
plecam agale o mama fasneata, un radiator ieftin, un copil fericit si-un balon pe bat tarait pe asfalt. vantul bate de ne sufla. vin spre noi in zbor niste facturi dinspre un baiat care distribuie ziare.
ma opresc, las radiatorul, culeg facturile, ii salvez ziua distribuitorului, iar el e vadit magulit. mi-ar multumi, dar are numa ziare de dat. nu vreau ziarul lui, dar nu pot sa-l jignesc. pun ziarul cu imobiliare in mana cu copilul, astfel ca ingreunam inca un pic deplasarea. e ca prin nameti, numai ca in ochi nu iti intra fulgi, ci nisip.
ajungem acasa. dau drumul la apa in cada. 
montez radiatorul cu grija, cum a zis tatalutoma.
toma n-are rabdare, sau s-a saturat de corvoada dezbracatului. asa ca sare in cada cu tot cu haine si ma striga sa ma minunez. poftim dandana!
scot hainele jilave de pe toma deja preocupatul cu scamele care plutesc in apa proaspata. 
radiatorul e la programul 2. isi face treaba cinstit. iarna e ca si trecuta! toma intreaba: hot?
raspund ca hot si opresc gandurile.




joi, 1 ianuarie 2015

promisiuni de cana noua

mi-am luat o cana, ca o ulcica eleganta, sa-mi beau in ea toate cafelele din 2015.
mi-am propus o casa mai curata.

o sa intocmesc niste reguli de utilizare pentru fiecare camera in parte. ia sa vezi cum spal vase o data la 2 zile si dau cu mopul la saptamana. sa vezi cum pun rufele curate in dulap, imediat ce s-au uscat. nu va mint.
apoi, ma asteapta niste carti romanesti in biblioteca, asa ca o sa le onorez cu grabire, ca parca prea m-am luat cu scrisul si-am neglijat citeala, vorba lu draga de mamaia.

l-am vazut azi pe prietenul meu care doarme pe strada. nu mai era singur pe patul de carton. il vizitau 2 tanti, rude, neveste, mame, ceva. ii adusesera un ghiveci cu busuioc si asa frumos le statea la un ceai cald pe trotuar toti 3. ne-am salutat cu inimile. m-am bucurat mult.
am trecut si pe langa tanti care ma fura la cantar si pe care n-o mai vazusem de vreo saptamana. ne-am pupat ca doua surate care nu s-au mintit niciodata.
apoi m-am ciondanit cu tatalutoma care zice ca sunt lipsita de respect. ei poftim insulta. m-am intors spre toma.
nu v-am povestit de humpty dumpty, oul britanic cu maini si picioare si ochi si zambet si neaaparat palarie. e un cantecel care zice ca oul asta statea pe un zid si-a picat si s-a spart si s-a ales prafu.
ei, toma nu mai poate sa traiasca fara hamti damti. de cand deschide ochii si pana se lasa noaptea, tot ce sta sau misca, are legatura cu oul asta. il desenam, il modelam din plastelina, il dibuim in orice forma ovala din jur. boilerul de la baie, un buton de la sertar, un elastic de par, toate toate sunt hamti damti. azi, satula sa-l modelez pe hamti, i-am modelat picioarele, mainile, ochii, palaria... si l-am lasat pe toma sa le asambleze. m-am topit de drag sa-l vad punand picior langa picior, ochi langa ochi, gura la locul ei si palaria asemenea. sa-l manance mami de olar.
aa, si mai are o obsesie. ceasurile. cloc cloc cloc, oriunde, oricand. 
am trecut in fuga cu taxiul pe langa un ceas mare pe un stalp. ii lipseau limbile. mi-a placut metafora asta de inceput de an.
i-am zis lu tatalutoma ca mai bine iau un marker si-l pun sa ma ridice la el pe umeri, sa scriu pe ceasul ala: the time is now! chiranski. 
el a zambit si-a zis: that would really be cool!
sorb din prima cafea in ulcica fermecata. a iesit amara. 
asta poate fiindca mi-am propus si sa renunt la zahar in 2015.
am luat o miere de curmale si-mi pun cateva sperante in ea.
o sa decupez niste fluturi de hartie cum am vazut ieri la o galerie de arta si-o sa-i agat in tavan sa stea toma cu capul in pe spate si sa intrebe: batafai?
tatalutoma e dus in targ sa-si ia furtun, pamant de rasaduri, sapaliga si ingrasamant. semintele sunt luate. e pregatita si tarna de rafie pentru recolta din balcon.
asa sa ne-ajute anu!