Treceți la conținutul principal

cum treci iarna la cairo

s-a lasat frigul si peste cairo.
umbla asa un vant nisipos, cu vreo 37kph, spun cercetatorii, da cine sta sa-i verifice?
casa e rece ca o privire de profesor examinator la admitere la teatru.
sfidez ipoteza asta neprietenoasa la fel cum am sfidat-o si pe cealalta, cand mi-am turuit cu incredere repertoriul, le-am strecurat si o poezie scrisa de mine, apoi m-am unduit pe niste latino, ei mi-au zis multumim frumos, poti sa pleci. eram admisa.
ehei, ce rol si viata asta!
am cumparat ieri un radiator, sa nu mai inghete curul de copil la baie, scuza-ma mami pentru insistenta jargonica cu care trec si in 2015.
merg pentru cumparaturi ieftine intr-un magazin al fratiei musulmane. niste baieti cu barba, fara carte, sau ma rog, fara carte de care stiu eu sa citesc.. ma scaneaza cu suspiciune. magazinul e dispus pe 3 etaje, fara scara rulanta, un model comunist, nefavorabil femeilor sau copiilor, deoarece ei constituie in acceptiunea barbosilor, clasa inferioara, tacerea necesara.
parterul contine articole pentru barbati si niste electrocasnice de sezon. etajul 1 e dedicat copiilor si include milioane de haine de poliester si jucarii chinezesti rupte din fabrica.
etajul 2, daca nu ti-ai dat duhul urcand, e dedicat doamnelor si e plin de basmale si rochii-saci, menite sa acopere complet trupurile vinovatelor vesnic urcatoare de scari.
foarte rar vezi femei in acest magazin, probabil fiindca partea asta de domni a lumii, considera ca banu nu trebe huzurit, deci ei gandesc, ei achizitioneaza cele de trebuinta.
au multe lucruri proaste si cateva bune, iar mie imi place sa merg cu toma de mana si sa cascam gura la spectacolul plasticului.
ieri am intrat pentru un radiator.
l-am ales pe cel mai scump, dintr-o mare de radiatoare indoielnic de ieftine.
am dat niste indicatii precise, in araba mea in continua slefuire. ei ma intrebau ce religie posed, eu raspundeam ca ma grabesc si ca despre posesie putem sa vorbim mult si bine, dar pe o vreme mai calduta.
m-au pasat de la un ghiseu la altu, dintr-o birocratie de care credeam ca scapasem, iesind din romania. facturierul, culmea, era la etajul 2. cineva l-a aruncat cu dibacie, si un barbos l-a prins ca prin minune. toma a ras. am probat radiatorul. mergea misto. 3 stadii de incalzire: 1 mai usor, 2 mai tare, 3 efectul soba.
am pus bine factura si-am retinut ca in 14 zile numa, pot sa-l returnez daca e vreo bomba.
la iesirea din centrul comercial al barbosilor, ne-a intampinat un sarsaila cu baloane pe bat. hai doamna, numa 5 lire. toma: baluns baluns. zic ia 2 lire si da-mi un miki maus. 4 lire doamna! zic: tu n-auzi ca 2 am? eu numa 4 iau, raspunde el abil. ma enervez si ii zic sa-i dea drumu de aici, de acolo adica.
toma intelege gravitatea situatiei si nu comenteaza. mai fac un pas si constiinta ma impietreste. pun radiatorul jos si ma caut in celalalt buzunar. mai gasesc 2 lire. zic na ma 4. mersi doamna, zice el, si-l face pe toma fericit, cu o chiciosenie pe bat. de unde sunteti doamna? din romania frumosule. oameni misto in romania. zice el.
sunt convinsa, raspund!
plecam agale o mama fasneata, un radiator ieftin, un copil fericit si-un balon pe bat tarait pe asfalt. vantul bate de ne sufla. vin spre noi in zbor niste facturi dinspre un baiat care distribuie ziare.
ma opresc, las radiatorul, culeg facturile, ii salvez ziua distribuitorului, iar el e vadit magulit. mi-ar multumi, dar are numa ziare de dat. nu vreau ziarul lui, dar nu pot sa-l jignesc. pun ziarul cu imobiliare in mana cu copilul, astfel ca ingreunam inca un pic deplasarea. e ca prin nameti, numai ca in ochi nu iti intra fulgi, ci nisip.
ajungem acasa. dau drumul la apa in cada. 
montez radiatorul cu grija, cum a zis tatalutoma.
toma n-are rabdare, sau s-a saturat de corvoada dezbracatului. asa ca sare in cada cu tot cu haine si ma striga sa ma minunez. poftim dandana!
scot hainele jilave de pe toma deja preocupatul cu scamele care plutesc in apa proaspata. 
radiatorul e la programul 2. isi face treaba cinstit. iarna e ca si trecuta! toma intreaba: hot?
raspund ca hot si opresc gandurile.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet