miercuri, 20 aprilie 2016

stati deschisi la inima!

scriu de foame. as incropi o poveste, dar circumstantele nu-mi permit niciun lux liric, asa ca o sa transcriu ganduri pe care le-am agatat anterior in cuierul agendei, sa nu moara nescrise, cata vreme au miscat sufletul.
zice agenda asa:
mi-a stat ceasul la 8 fara 5. curge ziua ca nebuna fara timp.
toma se scuza ca a zis 'caca' si ma intreaba de ce e gresit sa folosim cuvantul asta, daca nu raneste pe nimeni?
ii explic ca si cuvintele pot sa raneasca, dezamagind. ca atunci cand ii promit ceva si as indrazni sa nu ma tin de promisiune.
el intelege ca sadness is also pain si mergem mai departe.
in taxi ii spune soferului, in araba: te-ai tuns misto. iar eu remarc un spirit de observatie pe care i l-am transmis cu puterea citoplasmei, pana in nucleul personalitatii.
e copilul meu.
imi spune: cand o sa fiu mare, o sa port si eu un copil in burta, cum m-ai purtat tu pe mine.
tatalutoma clarifica: baietii nu poarta copii, ei doar ii aseaza acolo si fetele au grija de ei.
eu o sa cresc puternic si-o sa-mi port copilul, insista toma complicand firescul.

mai scrie in agenda ca ploua cu flori mov dintr-un copac subtirel, ca intr-o scena trucata dintr-un film artistic.

podul peste nil e presarat cu egipteni in costum elegant sa zicem, supraveghind traficul, cu ocazia delegatiei franceze care vine sa ridice banii adusi saptamana trecuta de delegatia arabiei saudite.
se protesteaza timid in tahrir, fiindca sauditii ar fi cumparat cu banu jos 2 insule apartinand egiptului.
guvernul bate obrazul curajosilor care indraznesc sa comenteze, in ciuda legii anti-protest, dictatorialo-abil plamadita, sa inchida guri grabite si sa tina acasa pantofi gata de umblat strazile calde.
din mia de protestatari, 100 sunt arestati si facebookul fumega.
dictatorul-tata anunta ca daca vrea, inchide facebookul si ne uitam ca fraierii unii la altii, sa ne invatam minte sa stergem istoria scrisa de el cu creionul moale.

ce-am mai scris in agenda?
cum a venit o fetiscana sa se angajeze la gradinita si-am intrebat-o daca iubeste copiii. ea a zis ca nu prea, iar eu i-am zis: oo, pai e complicat atunci. numa la curatenie ma poti ajuta. iar ea a plecat.

apoi am dat peste o domnisoara din danemarca, venita in egipt din probleme sentimentale si ramasa pe meleagurile mele, fiindca prea e mintita democratia in danemarca. hai c-am trait s-o aud si p-asta! e mai buna dictatura mea din tahrir, decat democratia ei de dreapta. cica s-a speriat europa de imigranti si-a ales la putere numa extremisti, de care fug toti fiii batranului continent in tarile rupte ale imigrantilor veniti dinspre continentele tinere.

inchid agenda gandurilor, si mai vorbim cand se mai aduna. stati deschisi la inima!

joi, 14 aprilie 2016

romanasul de toma si engleza lui destept arabizata

am inchis laptopul la care se uita toma. el nu stia cat e de obosit asa ca a plans 1 minut. eu m-am scuzat si i-am explicat ca e tarziu.
el a cerut de mancare.
stomacului nu-i dam treaba noaptea, am raspuns si am stins lumina.
el a scos de sub perna un servetel, si-a sters lacrimile si m-a pupat pe obraz.
m-am gandit ca am cel mai intelegator copil din lume.
i love you toma. you are such a good boy.
i am!
do you want everybody in the world to be happy or just a few? am fortat eu un pic, sa nu ratez ocazia unei intrebari filosofice pe zi.
just a few, a zis el.
why just a few?
because i cannot take everybody home.
de unde stie el atata suflet?
de unde ghiceste el cine plange si la ce ora?
tot mai des in ultima vreme ma suprinde cu simtul asta al saselea, despre oameni tristi pe care el mi-i povesteste, inainte ca ei sa-si marturiseasca plansul.
e ireala toata sentimentosfera cu care incarca el pamantul pe care pasim.
ma tine in prezentul inimii, imi aminteste pentru ce sa ard.
mi-a spus: mami, roumenia in arabic is rumania.
and in romanian is: românia, am zis.
a repetat: românia.
when we see mamaia and tataia and radu on skype, we have to tell them:
venim in romania!
venim in ro ma nia. a repetat el raspicat!
nu s- ar fi aplecat spre limba mea pana acum, ocupat fiind cu conceptualizari superioare in engleza lui destept arabizata.
dar o constiinta la care nu umblu, il impinge acum sa se pregateasca. repeta 1 2 4.. sta, asteapta, treiul nu vine, l-a uitat, 3 zic eu, 1 2 3 4..zambeste el, aproape gata de imbratisarea cu tataia.
ca plang de atata nemarginire.
mami, i know how to say caca in romanian.
ia!
curuleata!
bravo ma desteptule. mamaia o sa fie mandra de tine.

adoarme capul lui doldora de intrebari, raspunsuri, limbi amestecate.
il musca un tantar si-mi spune in araba unde il doare. de dimineata ma anunta in engleza unde il ustura, iar eu pun niste saliva romaneasca pe piscatura, sa-i fie de leac.
ne deschidem inimile si pornim prin viata, gata de vorba buna, in orice limba s-o glasui ea.

miercuri, 6 aprilie 2016

bucurii hand made

ma striga niste parinti, am un telefon de dat, o cafea rece de baut, un plan pentru maine de incropit, un aer de tras in piept.

vreau sa scriu despre mainile pe care le-am vazut pe parcursul zilei.
imi plac mainile ferme, cu incheieturile la vedere, care stiu ce sa apuce, cand sa mangaie, unde sa nu se bage sau de unde sa traga cu atentie.
poate fiindca imi petrec ziua inconjurata de copii, apreciez mainile care se pricep sa trezeasca un copil din visare fara sa-l bruscheze, sa-l ajute sa-si incheie pantofii fara sictir, sa-l incurajeze sa-si spele singur propriile maini si sa le stearga bine bine.
am angajat la gradinita o bucatareasa noua. mi-a placut mesajul ei onest, si i-am crezut pe cuvant mainile muncite; am stiut ca vor spala sute de castronele fara sovaiala.
cand am vazut-o azi zambind langa muntele de cartofi curatati, am stiut ca am pus mana pe o bucatareasa de nadejde. in timp ce scriu, ea intra in birou si ma saluta de plecare. ii zambesc larg, cu constiinta curata.

alta pereche de brate sigure corespunde unui barbat fara picioare, pe care il vad in fiecare dimineata cand merg spre gradinita. jumatatea lui de corp se plimba pe un carut cu rulmenti si explica unor cetateni mersul politic al tarii lui prafuite. imi place mult mesajul bratelor. omu stie ce explica. nu-ti trebuie picioare sa intelegi ca tara merge prost.

mi-a atras atentia un cuplu de baieti gonind pe un scooter. baiatul din spate, cu tricou roz pal si zambet curajos, il tinea de mijloc pe prietenul lui, cu bratele relaxat de sigure, ca-n iubire. baiatul imbratisat era timid, se facea ca e atent la drum, il incurca relaxarea partenerului lui, ca si cand el stia ca eu le-am ghicit povestea. un cuplu de baieti in tara tuturor tabuurilor, in tara in care iti arati bratele goale cu bagare de seama, nu declari consumul de alcool, la cuptorul de paine sunt 2 cozi, una pentru barbati si una pentru femei, la fel cum si metroul are vagoane pe sexe. sigur se vor gasi capitalisti care sa-mi spuna ca exagerez, dar mana mea sta pe inima cand relatez.

m-a tinut toma de mana de dimineata in taxi si mi-a spus ca ms anna, directoarea gradinitei, si magdi, portarul, plang. asa i-a simtit el, tristi, iar inima mea s-a strans.
cand am ajuns la gradinita, am verificat starea de spirit a amandurora si avusesera o noapte grea, cu inimi incercate. le-am spus ca le stiu greul, de la toma, copilul meu cu macar 6 simturi.

le-am cumparat copiilor la gradi bureti de vase, cu care ei spala constiinciosi mesele si scaunele, dupa fiecare atelier de pictura. imi place mult osteneala lor. 20 de perechi de maini si 20 de limbi scoase, de atata concentrare. ms corina, i want to help! e fraza de care m-am indragostit.

am atatea maini nepovestite..
le las pe data viitoare fiindca mi-a obosit gandul.
pretuiti-va mainile! si dati-le treaba!




sâmbătă, 2 aprilie 2016

bumbacul matase

cand eram in italia prin 2010, la un workshop de teatru cu un profesor de sunete, am fost pusa sa-mi aleg dintr-o traista cu materiale/ obiecte de diferite texturi, unul cu al carui sunet ma identific. o fata durdulie si-a ales un balon si l-a scartait in urechile noastre, un prieten cu parul cret si-a ales o mana de paie. eu am ales un smoc de fibra, ca un bumbac artificial, dar care nu scotea niciun sunet la atingere.
eram in apropierea zilei mele de nastere si mi-am facut rezolutie din smocu ala. stiam ca sunt o guraliva, dar imi alesesem un sunet care nu supara, care ma invita la mai multa ascultare.
si umblam prin viata cu smocul ala in buzunar, ca sa-mi amintesc sa tac, cand imi vine sa ranesc.
mi-am mai cizelat formularile intre timp, dar tot ma mai pricep sa dor cand vreau sa doara.
am ranit si-am plans mai zilele trecute. am cantarit si mi-am dat dreptate. apoi m-am intrebat daca nu cumva avalansa de emotii se datoreaza apropierii zilei mele de nastere. inima inteapa inca. stiu o sa-mi spuneti ca inima nu inteapa, ca s-a demonstrat stiintific. bine, inteapa sufletul atunci.
azi cand ma plimbam cu toma prin gradinile operei din cairo, sa mai odihnesc inima intepata, am dat peste un copac in a carei tulpina m-am lasat cuprinsa. are niste fructe de dimensiunea unei banane, pline de puf si seminte uleioase.
ei puful asta, e un fel de casmir, celuloza pura, un bumbac moale cum degetele mele n-au mai pipait niciodata. am simtit ca e descoperirea anului. am simtit ca inima nu mai inteapa. c-o pansasem cu puful asta magic.
m-am gandit apoi c-o sa fac niste pachetele cu astfel de puf, drept souveniruri, pentru cand vin in romania.
o sa va aduc cea mai moale senzatie dintre degete. ca un nor cald, din care n-are sa curga ploaie niciodata.
am venit acasa si-am plans plans nou, in bratele cui i-am iertat.
si imi pun puful asta nou in buzunar, sa-l pipai cand imi vine sa arunc cu ocara.
simbolistica mayasa imi spune ca bumbacul asta matase e semn de spirit malefic, cuibarit in fiecare din noi. ca e asociat cu incercarile vietii si cu armura cu care ne protejam cand suntem atacati.
asadar, am invins. inima bate fara intepaturi.
sunt gata sa implinesc 33 de ani.