duminică, 29 noiembrie 2015

politici educationale de ocazie

la gradinita ma trezesc cu un bunic la vreo 70 de ani, cu o engleza buna, moaca de expat, interesat de facilitatile pe care le oferim, aria curiculara si filozofie educationala, daca e sa fie.
ma binedispune curiozitatea lui, asa ca detaliez.
ii plac raspunsurile, mie imi plac intrebarile.
fiica lui e directoarea unei scoli internationale servind numai 3000 de copii, intr-o zona rezidentiala a cairoului.
stiu scoala, am fost pe la ei. el se bucura. batem palma, imi spune i am quite impressed and if i need consultancy, we will definetely call you.
poate in europa o astfel de fraza suna gol, banal, un fel de va sunam noi. dar in egiptul pe care il traiesc eu o astfel de fraza e o surpriza cu care te delectezi o data la 4 ani.
beau o gura de cafea tare si merg in clasa bebelusilor unde pun de un circle time interactiv.
dureaza 10 minute. sunt multumita.
comand 3 kg de curmale. intarzie. haideti ma fratilor, ca aici e gradinita. nu pot sa le spun copiiilor: peste juma de ora.
gata. gata. sigur ca nu puteti!
merg in clasa la toma. copiii de acolo ma striga toti mami, fiindca asta cred ei ca e numele meu.
toma imi spune: mami, suna a plans. ( suna e prietenul lui cel mai bun)
of. pai de ce? pai fiindca selim i-a facut asa: si-mi arata cum selim l-a ciupit pe suna de buza.
of. si tu ce ai facut?
i cried next to suna.
ok. e frumos cum te-ai compasionat. data viitoare, instead of crying, say to selim: don`t play like that.
ok!
au venit curmalele.
le platesc. in birou ma asteapta o rusoaica stabilita in egipt, care vrea educatie pentru fetita ei de aproape 3 ani. bine ai venit acasa, ii spun.
imi zambeste. stie ce vrea. e puternica, ca rusoaica de soacra-mea. o cheama ania, tot ca pe ea. ii spun coincidenta. ea n-are timp sa zambeasca.
o intreb daca merge la moscova de sarbatori.
pai nu prea, ca de cand a picat avionul rusesc in egipt, s-au sistat zborurile. imi e peste mana cu multe escale. stam aici, la caldurica.
of. oftez cu musca pe caciula.
intra toma in birou sa ma roage un nimic.
il deleg sa aduca o carte pentru fetita aniei, ca s-o dezmortim oleaca.
vine el cu o carte cu pisici, iar bumfleica caucazianca zambeste aprobator.
hai aniusa, ca pe asta mica ti-am aranjat-o.
vad, zice razboinica lu putin.
esti fericita in egipt? vin eu cu cliseul care m-a consacrat.
sigur ca sunt. cu tot ce se intampla zilele astea in rusia, aici sunt bine mersi.
hai bravo mai ania, uite mi-ai mai dat si mie niste speranta.
pai sa ne vedem sanatoase, daca ti-a placut la noi.
ele pleaca, eu ma intorc in furnicar.
nadia are febra, selim a facut pipi pe el, zeinab a vomitat, un golan de la afterschool imi spune: mis, sa nu imi mai iei tableta, fiindca n-ai drept asupra lucrurilor care nu sunt ale tale.
vezi ma abderahmene ca pentru indrazneala asta, tableta se confisca pe toata ziua, pana inveti tu sa citesti regulile de la bulletin board.
but mis.
niciu but. hai ca am treaba.





sâmbătă, 21 noiembrie 2015

ce-mi doresc eu mie

insista toma sa venim din parc nu cu taxiul, ci jumatate de drum cu tuk tuk-ul si cealalta jumatate, cu autobuzul. se face voia lui, ne facem una cu traficul. in autobuzul ochi, aratam ca o maimuta cu pui in miezul egiptenilor care circula cu o lira jumatate prin tot cairoul. stam pe scara. femeile ma sfatuiesc sa inaintez, eu cred ca e mai indicat pe scara, dar se vede treaba ca nu inteleg nimic.
soferul il culege pe toma si-l depune pe un scaunas in dreapta lui.
autobuz ti-a trebuit, ii zic.. si ma asez cu jumatate de cur-iarta-ma mami pentru locutiune - pe un fel de bara generoasa.
soferul goneste ca un nebun. mai usor prietene, ca asta micu nu stie dinastea.
soferul cica hai ca-i dau mai usor.. si -si aprinde zambind o tigara. am senzatia ca nimeni nu i-a mai zis niciodata: mai incet! dupa nonsalanta gesturilor lui de culegator de lire si jumatate.
e un zeu. strada e regatul lui pe datorie. noi suntem sclavii lui, un autobuz de oameni in drum spre trebuinte.
il intreb pe toma daca vrea acolo pe scaun, sau la mine in brate. la tine! si-l culeg la piept. nu mai doare nimic.
golanu a gonit ca un nebun se pare, ca prea suntem acasa.
rade toma vinovat cand se vede jos. hai ca iar m-ai pacalit, ii spun.
tatiiii, am fost cu autobuzul si a fost super.
bravo zice tacso si verifica cu mine siguranta publica.
eu nu dau detalii, de unde deducem ca e totul in regula. ce sens are sa mai dezbatem?
citesc un articol despre razboiul modern, care nu se mai termina, ci doar se ramifica. se moare, se plateste, se teme.
articolul vorbeste de atacuri in tunisia, pe o plaja pe care m-am bronzat acum cativa ani. de atacuri in libia, unde s-a nascut tatalutoma si unde nu stiu daca ne va duce vreodata, fiindca libia nu mai e, ca sa mai mergem.
de atacuri in egipt, unde traim, iubim, simtim, construim.
 de atacuri in beirut, unde locuieste primul cel mai bun prieten al lu toma.
de atacuri in paris, unde am baut o cafea in drum spre dublin.
de atacuri in siria, unde n-am ajuns si unde nimeni nu-si mai doreste sa ajunga.
nici macar sirienii care s-au nascut acolo, care bat la porti europene fiindca vor sa mai traiasca, vor sa mearga mai departe.
ce sunt granitele de fapt?
merg cu dilema asta la bucatarie si spal niste vase.
fac un evantai romanesc din 3 farfurii-steag. ia uite toma ce surpriza!
il intreb pe tatalutoma ce ne asteapta?
vom trai probabil intr-o bula sau ne vom da cu sistemul raspunde el scurt.
intr-o bula traim deja, nu e o alegere, e un dat, e cine suntem.
apoi cu sistemul n-o sa ne dam niciodata, ca noi iubim oamenii.
cu steagul ala din chiuveta ce faci?
ce sa fac, mi-e dor de acasa.
hai sa vedem cat costa biletele, doar asa..
si in inima mea se aseaza speranta frigului, a lacrimilor de bucurie. vad tuica fiarta in ibric si plang.
toma vine si ma pupa.
toma, de ce ai facut pipi pe tine?
tu de ce ai plans? imi raspunde el cu intrebare la intrebare si-mi sterge lacrima.





duminică, 15 noiembrie 2015

dream jar

imi spune toma incaltat cu pantofii invers: mami, vreau sa am mai multi tati.
cum asa?
ca sa gasesc macar unul acasa cand venim de la gradinita.
of ma toma, daca ii spun lu tati ce-ai zis, plange ala si lasa si partid si tara si vise si tot.
ti-am zis sa nu te mai urci cu picioarele pe cartea aia!
dar vreau sa fiu mai inalt, asa ca tati.
hai ma ca se rupe cartea si cand o sa vina un frate sau vreo sora, n-o sa ai din ce sa le citesti.
de unde vin copiii? ne aduce tati unul cand vine diseara?
ei, nici chiar asa.
dar cum?
tati ma iubeste pe mine, cand mai apuca si el, ca de, e timpu scurt, si apoi creste un bebe la mine in burta asa cum ai crescut tu inainte sa iesi.
vreau sa vin acum la tine sub tricou.
nu se mai poate, fiindca acum esti baiat mare, nu mai incapi.
of. ce mancam azi?
broccoli.
ieei.

la gradinita am incropit un borcan de vise, ca prea s-a stricat lumea.
ma infig in parinti, profesoare, femei de serviciu, bunici, copii.. sa scrie un vis si sa-l puna la cald in borcan.
le-om citi pe toate la craciun, implinite sau in curs de.
primul vis l-am pus eu. e despre guvernul nou pe care vi-l urez pe 1 dec. organizati-va naibii si veniti cu variante bune. mi-a placut de ala mic cu patratele de la sanatate.
ce patratele mami?
hai ma receptivule ca vorbeam si io aiurea. nu mai poate omu sa deschida gura, ca uite, l-au si retras.
al doilea vis a venit de la profu de sport, care se vrea mai tanar si neinsurat. ooof, pai asa nu mergem ma inainte. tu nu stii sa visezi. asa e mis corina. hai ca mai scriu unu.
profa din clasa de bebelusi, sirianca de care v-am mai scris, viseaza ca fratele ei sa nu fi fost executat in siria, desi asta e vestea pe care o tot primeste si o refuza. depune visul in borcan si ofteaza.
in ce lume traim!
un copil viseaza sa calareasca. altul sa construiasca un om de zapada adevarat, cu parintii lui. aaah, ce vis frumos. uite visul asta i-l visez si eu lu toma. o ingrijitoare scrie ca le viseaza copiilor ei saraci un viitor mare. zambeste cald. ii place borcanul.

a venit tati? intreaba toma, auzind liftul.
nu inca, dar o sa vina. are niste zile mai grele, dar ne iubeste.
oh dear! conchide toma inteleptul, care oficial vorbeste fluent araba si engleza, in functie de interlocutor. ma doare inima.
uite un vis nou. sa pot sa conversez cu el in romaneste.
o sa incep sa lucrez la asta. pentru mamaia, pentru tataia, pentru oameni de zapada, pentru romania mea noua.



sâmbătă, 14 noiembrie 2015

ce-am invatat de la ziua de azi?

1. ca nu sunt singura in lupta contra vaselor murdare, ci ca toma 1 data pe luna e dispus sa ma ajute, cata vreme i le duc in cada, unde il las despuiat sa puna cat detergent vrea el, le freaca, le vantura, le limpezeste si ma striga victorios dupa vreo ora: finiiiiiiiiish!
2. ca incidentul de aseara din strada nu ne opreste din a iesi cu bicicleta, numai ca iesim mai pe zi, mai alerti, mai prudenti. constat ca mintea identifica in rastimpuri motocicleta care mi-ar fi furat geanta aseara.. si sar de pe canapea sa ma uit in strada la cei 3 golani. cel care m-a lovit poarta un tricou caramiziu. sa-l poarte sanatos, ce sa zic? si sa fie atent la curbe.
3. ca daca e o melodie dansabila la radio, trebuie sa-l scot pe tatalutoma din groaza stirilor lumii si sa dansam. ii rad ochii lui toma cand ne vede dansand, intr-un fel care-mi pune certitudini peste toate dubiile traite si neinca traite.
4. ca o zi in care m-am vazut cu mami pe skype, e o zi care imi aseaza capul linistit pe perna.
5. ca prietenii din franta si cei din beirut mi-au confirmat ca sunt bine, iar asta mi-a incalzit inima obosita de atata moarte.
6. ca cel mai frumos e cand gandesc eu pentru mine, cand nu ma tem, cand iert tot jurul pentru toate nestiutele si cand ma inarmez cu pozitiv pentru toate facutele!

miercuri, 11 noiembrie 2015

hop hop hop

in bucataria gradinitei e o tanti fara varsta, care curata legume de dimineata pana seara.
spun fara varsta, fiindca nu stie cand s-a nascut, n-are documente. stie doar ca a imbatranit si c-o doare un picior. il tine intr-un lighean cu gheata, sub masa cu castraveti.
uneori merg la bucatarie si mai stam la povesti. ii spun hai azi du-te tu in birou ca stau eu la curatat castraveti. da zic vezi ca in birou e nevoie de una fasneata, nu te primeste cu picioru stricat.
cand e ziua matale?
ea zice intr-a patra. zic: ieei si eu patru a patra. hop hop hop canta ea semn ca sarbatorim impreuna. si eu dansez pe hop hop hop si ne imbratisam.
zic vezi frumoaso ca merge picioru stricat?
ee, frumoaso de unde? sunt o baba.
zic hai c-ai fost frumoasa la vremea ta, asa bag eu de seama. ai o poza de cand erai ca mine?
de un sa am, pai pe vremea mea nu era cu poze.
hai bre ia scotoceste p-acasa.
hai ca scotocesc, ca uite nimenui nu i-am mai trebuit cu poza pana acu.
merg si pun ibricul pe foc. ea canta si bate ritmul pe sub masa cu piciorul bun. se simte libera. dansez langa ibric. hop hop hop.
mereu mi-au placut bucatariile cu cantec.

joi, 5 noiembrie 2015

viata e in strada

strada amesteca palavre, claxoane, maini mecanic- intinse, guri cersind plictisite cu miros de porumb copt. benzina n-o mai socotesc. am invatat sa let go. un nene vinde perne in intersectie. sau poate ca visez.
mami, someone pushed me today in the garden.
o.. i guess it was by mistake.
no, by hurting!
of toma, e furie multa in lume.
intram intr-un magazin. imi spune: we don`t stay too much, ok?
bine sefu, hai mersi ca nu mi-o tai din prima.
o tanti isi loveste fetele cu pumnul in cap, fiindca se tot plimba printre rafturi, in loc sa stea `la picior`. toma citeste printre umerase, pe ochii micutelor, o ura de neinteles. e adresata vietii, nu lui neaaparat, dar el se teme de lovite si imi spune: mi-e teama pana la lacrimi! si imi arata cum stau lacrimile sa vina.
nu i le sterg. stai langa mami. esti puternic.
merg si o intreb: de ce le bati intr-una?
ei ii e rusine pt o secunda, iar eu nu stiu ce sa fac cu rusinea ei. stiu deja ca instinctul eliberarii de greu se traduce in universul intentiilor ei prin astfel de atrocitati scurte, sistematice. in 5 min am vazut 2 pumni, 1 palma peste fata, o ciupitura de obraz si cateva amenintari de la cabina de proba.
imi spune ca le bate fiindca niciodata n-o asculta.
strang din buze. ce sa-i mai spun eu despre colectivul de mame devenite nemame, cu a carui durere ma leg spre vesnicie de cateva zile. ma apasa o vinovatie bizara. ma doare de o saptamana ca eu mai pot sa strang mana calduta a copilului meu si ca batem strazile impreuna, cu discernamant initiatic. ca el ma crede pe cuvant si ca ma intreaba cate in luna si-n stele: de ce e cerul negru? de ce dovleacul merge din gradina la supermarket si abia de acolo il procuram, in loc sa avem fiecare dovleacul nostru din gradina noastra. de ce e strada rupta, de ce nu ne ia taxiul asta, de ce pisica nu vrea si ea niste smoothie de avocado, de ce porumbul frige, cand se raceste? stam pe bordura sa asteptam sa cool down?
ei toma, tot pe strada e si tara mea azi, jumatatea ta de tara. cu furie si fratii mei, unchii si matusile tale de adevar, dar cu o furie frumoasa. cu predicat si mai ales cu subiect.
uau. si le bate inima tare cum ii batea lu tati cand ii ardea egiptul?
da da, asa de tare.
o sa cresc intr-o lume cinstita?
of, asta nu pot sa promit cu viteza pulsului. dar ai deja skillul empatiei, iar asta te va ghida spre oamenii care detin acelasi adevar cu al tau.
o sa te uiti in ochii lor si ai sa stii ca esti acasa.
asa cum se uita ei unii la alti pe strada de 3 seri si cum isi zambesc cu incredere.
ce frumos ca esti si roman toma!
si ce frumos ca te-ai nascut sa cauti, sa indrepti, sa visezi fara teama.