marți, 16 decembrie 2014

sunt in jobul care trebuie

am incropit la scoala o anti-serbare de craciun, pentru clasele de care raspund.
raspund in sensul ca inima mea bate si pentru inimile lor, iar mintea mea aproba ceea ce se cheama curriculum de implementat.
am un scop clar. ala de a-i vedea pe copii fericiti, de a nu le grabi invatarea. nu presez profesoarele, nu cocolosesc inutil niciun parinte. nu umilesc nicio femeie de serviciu, nu lingusesc niciun superior.
zambesc cat pot, acuz daca simt, inteleg mai mereu.
nu sunt la mine in tara, nu vorbesc pe limba mea, dar mizez pe onestitate si zbarnai prin scoala cu sufletul la vedere.
nu-mi plac serbarile, urasc repetitiile la care obligatoriu un copil plange, nu vrea sa interpreteze nimic, nu intelege nevoia de show. 
asa ca am alocat o ora tuturor claselor prescolare, in gradina, unde fiecare sa interpreteze ce a pregatit, daca a pregatit, cine n-a pregatit, asista, aplauda daca simte.
ora a curs emotionant, curat si spontan.
performerii au explodat de mandrie, spectatorii au aplaudat frenetic.
profesoarele care s-au straduit, au cules laude, cele care nu s-au straduit, si-au promis mai multa implicare data viitoare.
am cantat si eu florile dalbe, cu drag.
am distribuit niste diplome la care am lucrat cu spor cu mainile mele amandoua.
a fost bine. 
am primit apoi de la o fetita de a 4a un fulg de nea, facut cu mana ei, din hartie dictando. i-am explicat de ce e special fulgul asta, fiindca imi aminteste de fulgii deadevaratelea din tara mea in care ninge gratis in fiecare iarna.
ea a zambit. efortul meu depus in manufacturarea diplomelor se intorcea cu fulgul asta ca un bumerang al facerii de bine.
am intrat intr-o clasa de gradinita sa le spun iar ce mult mi-a placut dansul lor din gradina.
mirosea a sosete. confectionau un ren din hartie, folosindu-se de foot-print.
m-am bucurat.
sa intelegi cu mintea ca asta nu e un miros 'potrivit', dar sa razi cu inima vazand renul, inseamna sa te afli in jobul care trebuie.
un craciun cald va urez, de oriunde ar fi sa vina caldura!



duminică, 14 decembrie 2014

respir usor

ma intreb daca nu cumva imi pierd lirica. de la o zi la alta imi vine sa scriu numai despre momentele la finalul carora am respirat usor peste zi.
uite un moment: in smothieul de dimineata am stors niste zeama de mandarina, cu mana mea. mi-a scapat un sambure in blender printre bucatile de banana si l-am pescuit cu greu. aproape ca imi pierdusem speranta.
a iesit un smoothie cremos, dulce acrisor, din care toma a baut cu ghiogarturi si a cerut: more.
e fericit ca luam liftul in fiecare dimineata. traieste cu toata bucuria, calatoria asta magica de la 8 la parter.

mai uite un moment: la scoala am aflat ca o fetita a facut pipi pe ea si ca n-are schimburi. femeia de serviciu o badijonase in hartie igienica, dar i-am gasit fetitei schimburi si-am facut-o om. mi-a zambit cu incredere. femeia de serviciu m-a pupat apasat.

le-am facut pe furis profesoarelor niste diplome de merit, pe care abia astept sa le distribui. sunt mandra de ele, de diplome si de fete, adica.

am incropit si niste felicitari de craciun, pentru colaboratori, respectiv profii de sport si biroul financiar, ca daca ei n-ar fi, mai greu ne-am povesti.
felicitarile sunt cu niste braduti pe care copiii i-au decorat cu stea la tulpina si globuri pe dandoaselea. ce frumos sta susul jos cand esti mic.

la plecare l-am gasit pe un copil plangand amarnic la poarta scolii, nelasat sa joace fotbal de catre dna directoare. are nevoie de scrisoare de la maica-sa. pai zic: s-o rogi pe mami sa scrie scrisoare, daca numai asa se poate. si el urla ca mami are o sedinta importanta si ca pana vine ea, se termina fotbalul.
merg la profu de sport, ca doar l-am cadorisit c-un brad pe dos si ii fac loc plangaciosului in echipa. sigur ca da, pai se poate?
hai mistar shadi, sa lasam barbatii sa joace fotbal, sa-i dam lu mohamed ce-i al mohamedului, fac eu in gand o gluma latina la care nimeni in egipt n-are timp sa rada.
plec linistita.

merg sa-l culeg pe toma eroul, la finalul primei zile de gradinita fara suzeta. il gasesc jucandu-se senin, e ciuruit de tantari pe falca dreapta, dar fericit ca ma vede. alearga spre mine, iar eu alerg pe loc, spre primire. pasii ne danseaza la fel, mie pe loc, lui parca in zbor. il strang la piept sa ni se intalneasca inimile. falca ciuruita se lipeste de falca mea stranga si stam acolo niste secunde lungi. sta si timpul cu noi, ca n-are alta treaba. viata e rotunda, ca mingea plangaciosului cu mama in sedinta. uscase-vor lacrimile pana vine maica-sa, sa-l gaseasca senin si sa-i rada si ei inima ca mie.

ajungem acasa si bem un vin roze de bucurie ca intr-o saptamana vin bunicii de la pucioasa in vizita. ce vis baban.
tatalutoma descarca o sarba si-o seteaza ringtone.
descarc si eu florile dalbe si respir usor.


luni, 8 decembrie 2014

ca daca nu vedeam, nu va mai povesteam

am vazut azi pe trotuar o femeie cu 2 copii, un bebelus de cateva luni si unul mai mare prin clasa I.
stau toti 3 pe jos, ea vinde servetele nazale, bebelusul suge in rastimpuri, iar scolarul povesteste de peste zi.
cred ca azi scolarul zicea ceva haios, ca bebelusul si mama radeau ascultand. apoi scolarul s-a intins sa traga un pui de somn, cu capul pe ghiozdan. sugarul a ramas la gangureli cu maica-sa. servetele nu vrea niciunul din nasurile de pe sus.

pe celalalt trotuar, l-am vazut pe stingherul meu cu pat din cutie de carton. avea un plic pe care scria: smile!

l-am vazut pe portarul de la gradinita lu toma citind si conspectand. purta basca, fular, camasa in carouri si vesta. semana cu morgan freeman si isi juca propriul film. o sa-i printez poza si-o sa i-o fac cadou de craciun.

am vazut o fetita plangand pentru o nimica toata si i-am pupat degetul sa-i treaca nimica. i-a trecut.

l-am vazut pe toma in stare sa sufle printr-o gaura de plastic, raspandind baloane de sapun in aer: babaf babaf ( adica bubbles)

l-am vazut pe tatalutoma pe acoperis, fericit ca ne are. ne-a copt cartofi dulci, in jar si ne-a baut bere.

am vazut o musulmanca durdulie si preocupata, cu val smerit pe cap si cu un tricou pe care scria cu paiete: keep it cool!

l-am vazut pe profu de sport jucandu-se de-a locomotiva, cu vreo 40 de copii de gradinita. omu are har. imi umple inima.

am vazut o masina cu brad in portbagaj. in cairo e atat de rara imaginea asta, ca valoreaza cat 1000 de brazi de-acasa. trebuie sa luam si noi unu, chit ca e molut asa, semi-conifer. ca toma canta numai chisi chisi de vreo 2 saptamani. (Christmas Christmas adica)

am vazut-o pe una din profesoarele de la scoala scriid de mana niste ganduri. o ajuta pe o prietena de-a ei din londra sa scrie o carte. fata ii trimite idei culese de pe net, iar asta mica a mea le leaga intr-o poveste adanca, spre publicare.

ma opresc aici cu vazutul. merg sa ma culc. mai vedem si maine.







luni, 1 decembrie 2014

un vis de noapte si unul de zi

am 2 povesti pentru voi.
un vis de noapte si unul de zi.

am visat azi noapte ca inghetau apele in jurul meu. apoi o femeie pe care o stiu din copilarie, dar al carei chip nu mi-e clar, s-a apropiat de mine si am inceput sa vorbim de-ale inimii.
faceam impreuna bulgari de zapada.. peisajul se inzapezise brusc si de-a binelea.
si ii spuneam ca mama mea plange. ca oricat de fericita m-ar afla, sunt departe.
bulgarele meu s-a facut nisipiu, de parca zapada se murdarise. ma uitam la el bej si ma durea.
apoi s-a surpat pamantul sub noi si tanti cu care vorbeam s-a dus cu avalansa.
am inteles ca trebuie sa ma salvez si m-am avantat in stanga, convinsa fiind ca o sa sar si-o sa ma apuc de ceva, de orice.
am sarit, dar n-am reusit sa ma prind de nimic.
am facut un efort suprasubconstient si-am iesit din vis.
ca si cum nu-mi dau voie sa visez ce nu pot sa apuc.
m-am ingrijorat. am trimis un sms acasa in toiul noptii si mami mi-a dat beep inapoi. eram iar puternica.
am citit ca zapada in vis e dezamagire, iar avalansa vine ca o confirmare a haului dintre ce-ti doresti sa exprimi si ce transmiti de fapt.
m-am scuzat la tatalutoma pentru un detaliu pe care il credeam maruntis iar el il credea existential. am plans, sa ma eliberez.
s-a scuzat si el adanc pentru ca trag vina dupa mine in vis.

intre visul asta si povestea numarul doi, vine o fetita in birou si-mi aduce un desen. un soare cu ochelari, o luna si vreo 40 de planete. asa se vede universul cand esti mic - aglomerat. 
ii multumesc si-l pastrez!

revin. 
in drumul spre scoala trec in fiecare dimineata pe langa un barbat care doarme pe trotuar. si-a confectionat un sezlong dintr-o cutie de carton si o patura. se descalta cand 'se baga in pat'.
in fata 'patului' are o sticla de apa, una de pepsi si un pahar. citeste ziarul. e un om informat, cu nevoi putine. ii zambesc si imi zambeste inapoi, cu o demnitate de parca intr-o alta viata m-ar seduce.
adevarul e ca si radiez. gay sa fii si tot ma fluieri.
un nene trece pe langa 'pat' si-i zice omului strazii: hai ca ai vreme buna azi. el aproba scurt si da pagina ziarului.
de ce nu vrea el sa doarma acasa? cu cine nu se mai intelege el in viata asta de-si viseaza visele pe trotuar?