luni, 28 septembrie 2015

because

citesc ca cica sa nu lasi micile drame de peste zi sa te darame. ca esti aici sa faci lucruri mari. ei poftim!
cu gandul asta, imi fac un breton.
toma la intrebarea: iti place? raspunde senin: not so much. sa speram ca tacso e mai generos.
mi-am luat si o fusta albastra si o bluzita galbena, iar de pe facebook aflu c-am facut alegerea toamnei 2015. uite cum magazinul de chilipiruri din cairo da iar trendul pana la bucuresti.
inseamna ca sunt pe valul potrivit.
dau peste o poza de la la nunta. imi place bucuria proaspata de pe fetele noastre. imi place ca cine nu era proaspat, s-a salvat intre timp. viata invinge.
toma construieste in lumea lui de cuburi, dand sensurilor mele vechi sensuri noi si haioase. de parca toate incep azi.
mami, you don`t shout?
of toma, i m sorry if sometimes i shout. si-l pup pe cap si ma doare varstnicia lui devreme.
i don`t want to shout, but when you lay down in my office and people are entering, it is not nice for me to push you away and you to laugh. that`s my work, i take money from there, it s a nice place, but we have to take it serios.
ok. i will not do it again. just in bed?
yes in bed is fine! si- l mai pup o data pe cap.
mai pui de om, cum de te pricepi tu la toate gandurile astea? cum storci tu din noi toata umanitatea pamantului? cum picuri tu cu rusine pe mine si apoi ningi cu mandrie. cum ma treci tu prin toate anotimpurile de abia apuc sa raman in trend?
si cum zici tu because, ca sa dai tuturor maruntisurilor lumii rost. mereu mi-au placut motivele. mereu m-am zbatut sa conving.
ai venit tu cand aproape ma dadusem batuta, sa-mi arati ca fara sens, lucrurile nu se intampla. ca toate au un because. ca totul curge la voia stabilita a intamplarii.

duminică, 27 septembrie 2015

cum adica inghetata de morcov?

ei cum adica inghetata de morcov? uite asa bine. un morcov ras si 2 banane, in blender, cum ma vezi si cum te vad si in congelator cu maclavaizu.
altfel, ziua a curs cu dans, cu spalat de jucarii in cada, cu balaceala in piscina sparta de pe acoperis.
am pictat jumatate de punga de taitei, iar cealalta jumatate am gatit-o cu rosii si dovlecei.
de la un radio italian am aflat niste vorbe destepte rostuite de papa francisc asta, care uite s-a intalnit cu obama cat faceam eu niste plastelina de casa.
la intrunire s a dus si presedintele egiptului. nu ma doare dac-o fi deschis si el gura p-acolo, iar la radioul lu papa oricum nu l au pomenit, ca nu l cunosc personal oamenii, na, ce vrei?
mi-a zis toma de pe olita: i can smell the sea. zic ce bine de tine in mijlocul orasului. cred ca e de la pipi.
s a uitat la niste desene, apoi  a inchis laptopul si mi-a zis: i think it s enough. i will sleep now.
hai ca esti baiat descurcaret. iti cunosti nevoile.
m-a chemat pe perna, langa el. unde ma cheama de vreo mie de nopti intruna si n-am ratat una.
you smell like a dog ii spun. el rade zgomotos, ca la o gluma misto.
imi prinde buzele cu degetele ca intr-o menghina si mi le lipeste: now talk! mi-o coace el sa nu- l mai fac catel.
eu incerc sa talk dar mi se umfla obrajii a neputinta si el iar se prapadeste de ras.
toma, you hurt me.
ok, enough. now give me your hand and let`s sleep.
asta e copilu meu, da. si daca ma mai vait vreodata sa-mi prindeti buzele una de cealalta si sa ma trimiteti inapoi in mine.

vineri, 25 septembrie 2015

toma si asezatul in fraza

o sa scriu la voia aducerii aminte, cateva din replicile lui toma, sa nu mi le fure uitarea.
azi la locul de joaca a ingropat 2 monede in nisip. cand ne-am intors acasa, l-am intrebat: pentru cine le-ai ingropat, pentru gradinar?
for everybody, a zis el samariteanul.
ieri se juca tenis cu tacso si mingea s-a dus la bucatarie. cica: ups it went in mami`s kitchen! adevarul e ca aproape numai eu intru in camera aia. am si pus un mesaj cu welcome, deasupra chiuvetei pline de vase. sunt o prietenoasa si eu.
noaptea se trezeste si zice: i need to drink some big cold water, so that i feel better. hai ma vorba lunga ca ne fuge somnu pana asezi tu in fraza.
il musca un tantar. mami, we have a meskito. i know, ii raspund, gata de atac. kiss it and put me some saliva, vine tot el cu solutia.
mami, where is your reading? se refera el elegant la tableta pe care am pus-o deoparte.
m-am certat cu tasco si el a zis: tati, say sory. tacso a stat mandru. el a continuat: you have to pretend!
s-a dus la frigider sa-si ia apa. s-a canonit, vorba lu mamaie si a venit cu ditamai sticla in brate. noi i-am zis bravo. el a raspuns: i did it because i am strong!
mami, what are you doing?
i am reading.
we are best friends mami, m-a asigurat el si l-am pupat cu toata recunostinta.
i love going on a boat, i -a zis unei prietene azi in parc.
ea era magulita.
zic: e pus pe impresionat. cu alte cuvinte, te invita pe barca la petrecerea lui de 3 ani. ea il intreaba: cati ani ai?
2 and 3. raspunde el gata sa sara in barca intr-o saptamana.





duminică, 20 septembrie 2015

despre siria, cu bucurie

ai vazut ca ti-am pus steagul siriei la panou? o intreb pe profesoara clasei de bebelusi, in timp ce discutam despre programa curiculara pe care as vrea s-o implementeze in clasa ei de sugari cu mintea gata de stimulare.
am vazut mis corina, multumesc.
am intocmit o schema a echipei de cadre, in care am pus la loc de cinste steagul romaniei, al finlandei, al rusiei, algeriei, egiptului, siriei, canadei si am scris acolo cu mana mea ca facem treaba mai buna impreuna decat separat, vorba lu furdui iancu.
auzi, cum ai venit din siria?
am crescut in arabia saudita, unde muncea tata. parintii mei au divortat acum 3 ani, tata a ramas acolo, iar mama egipteanca, a venit acasa. eu am mers in siria, unde mereu m-a tras inima.
aoleu, ai crescut in arabia saudita? o intreb eu mandra de tricoul ei semitransparent azi si de parul ei liber. da da, cu val pe chip de la 12 ani.
pai cum asa?
pai fiindca la scoala sau pe strada fetele n-au voie sa-si arate corpul sau capul. numai ochii sunt descoperiti.
pielea mea se face de gaina. ea rade si ii da inainte, bucuroasa ca imi trebuie povestea ei.
cum e siria azi?
frumoasa, raspunde ea emotionata. sora mea e acolo.
nu e periculos?
ei periculos! sunt zone si zone, dar la noi acasa a fost mereu bine.
europa plange pentru tara ta azi.
adica cum?
adica le pasa ca va e greu acolo.
aa, zambeste ea.
cum ai venit in egipt totusi?
mama era aici si acum 3 ani cand s-au intretit bombele in siria, s-a ingrijorat pentru mine.
si te-a chemat in egipt, la lapte si miere, vai de praful meu.
da da, zambeste ea si-i straluceste o nestemata pe care si-a pus-o pe caninul de fildes. asta cu bijuterii pe dinti n-am inteles-o inca, dar poate ca o copilarie atat de restrictiva te impinge la fel de fel de excese in viata de adult.
sotul tau e egiptean?
da.
hai bravo, cum v-ati cunoscut?
pai suntem rude. ne-am gasit la o reuniune de familie. eu n-aveam chef, fiindca planul meu era sa ma intorc in siria si sa ma casatoresc cu unul de-al meu.. dar el a insistat, si am inceput sa-l iubesc.
auzi si tatal tau s-a recasatorit in arabia lui saudita? da da, cu o fata de treaba.
nu-mi zice ca sunteti si prietene pe facebook.
ha ha, nu chiar, dar vorbim. e fata buna. mi-a trimis un cadou cand m-am maritat. e deschisa la minte.
hai ca e bine. ma ingrijoram aiurea. mersi de poveste, mis ola.
multumesc si eu mis corina de conversatie. si de steag.



cautari de sine, binecuvantari si alte maruntisuri

ma lupt cu mintea-mi sa ma debarasez de griji. fac o crema de dovleac, cu mult patrunjel si usturoi crud. desenez cu toma, el dinozauri, eu flori. fac curat in casa, toma vede insa lucrurile mai creativ de-atat si rastoarna jucarii si carti pe podea. ma rastesc, el se uita in tavan si umfla obrajii. e satul de invataturile grele ca litera m. isi scrie numele: o, t, un m anevoios si un a asumat. nu-l grabesc, nu-l corectez. e cautarea lui. iau si eu un stilou si incropesc un calendar al mintii; trec in el tot ce m-ar tine sanatoasa. scriu repede, de parca asteptam de mult sa umplu rubricile astea ale armoniei sinelui. planific sa ma ingrijorez mai putin, sa respir corect macar miercurea, sa fac yoga macar martea si joia, sa beau vin duminica si sa pictez vinerea. sa merg pe acoperis sa-mi scriu visele lunea, iar martea sa fac curat la baie. sa-mi aud parintii macar vinerea, iar prietenelor de suflet sa le scriu mai des. imi ordonez binecuvantarile in functie de inima, minte, casa si job. desenez in fuga 4 simboluri si le umplu cu sensuri, frumos tiparite unele sub altele, de mana mea cu dor de suflet. toma sare de pe canapea pe salteaua de pe podea. stai ma, nu vezi ce treaba mare fac? imi spune ca-l doare nasul. pai daca tot sari in el! mai culca-te sa termin si io calendaru sanatatii autoimpuse. lui ii curge sange de pe nas. inima imi sta brusc. il sterg, il pup. nu scrie nicaieri in calendarul meu destept ce sa faci cand sangereaza copilul. enough with the red! zice toma despre sangele de pe servetel. it is hurting? il intreb. no! ma linisteste el si ma trimite la lista cu binecuvantari. scriu imediat in simbolul inimii, faptul ca suntem in viata, si reusesc sa ma bucur de asta. el adoarme in sfarsit, dupa ce v-a fi cantat, desenat, modelat, sarit, spalat ziua asta cu toata energia. merg sa mananc vreo 2 banane si sa trec si eu ziua la impachetate. vantul nu bate nimic in seara asta. semn ca e de stat in neclintire si alungat ganduri unul cate unul.

marți, 15 septembrie 2015

din of in of peste punti subrede pana la luna si inapoi

trece clasa lu toma ca un tren de copii prin gradinita, cu mogaldete tinandu-se de umeri si tintind spre locul de joaca, uu cichi cichi cichi..uuu
ma pitesc. toma arunca o privire plina de speranta in birou. privirea nu-i aduce nimic. doar imi rupe mie inima.
sta acolo in tren, cu mainile pe umerii unui coleg, si-si vede fara rost de drum,  catre o gara pe care n-a ales-o el. ma ghiceste prin gard si ma striga plangand. merg si-i pup manuta ca o caisa coapta bine, printre ulucile verzi. el imi spune: i don't want here. raspund ca asa e in viata. mai si doare. dar mami il iubeste, iar cand termina treaba, ne imbratisam.
nu e ca si cum as atribui prea mult romantism momentului, dar incerc sa masor cu constiinta mea cam cat doare gandul lui si pana cand.
vorbim in fiecare seara despre jobul meu si universul lui, luate impreuna, despre cum nu ma pot concentra daca el imi misuna intr-una prin birou si cum e nedrept fata de ceilalti copii, ca el sa-si pupe mama la fiecare 5 minute, iar ei sa-si gaseasca singuri consolarile, cu tovarasele de grupa-mame de imprumut, atat cat s-or pricepe si ele sa consoleze, daca n-or fi pierdute in dramele proprii. of.  
inca mai visez la ziua in care in invatamant vor lucra numai oameni care intai iubesc copiii, apoi se pricep sa-i inteleaga, iar in cele mai din urma, invata sa-i gestioneze si sa-i ghideze armonios prin vartejul copilariei.
prea multe gagicute cu gust la asortat geanta cu tricoul si cu zambet serviabil, se inhama la profesoreala. prea multe doamne obosite de atata plans de copil, se reped sa ridice tonul. ne strecuram printre compromisuri si tragem de zi s-o numim lucratoare.
o mama obosita de cand o stiu, vine sa-si culeaga copiii de la gradinita. ii marturisesc ca toma se joaca frumos cu amandoi baietii ei si o complimentez pentru cum isi face datoria acasa, fiindca toma alege numai energii pe spranceana.
ea e magulita de compliment. sta sa planga. mama ei a murit saptamana trecuta.
mis corina, e asa frumos din partea dvs ca ma complimentati. asa obisnuia lumea s-o complimenteze pe mama mea, despre cum ne-a crescut pe noi.
o imbratisez. plange zguduit.
nu mai plange, ii spun. fii fericita ca visul bunei cresteri s-a transmis de la mama ta la tine, iar rezultatele se vad deja. eu le vad, toma le simte. mergem mai departe. ea imi mai multumeste o data.
oof, ii spun ca mama mea e in romania si ca mi-e dor si mie de ea. si ca desi e, uite ca nu e. iar gandul ca sunt aici departe de ea, ma face sa imi pun alegerile de viata la indoiala. si-i mai spun ca uite in imbratisarea asta, eu ma gandesc la mama mea, cum ea se gandeste la mama ei, si ca le suntem datoare copiilor nostri cu fericire iar mamelor noastre cu multumire.
ziua se termina. imbratisarea cu toma isi scrie menirea. zic, vezi ca ne-am gasit! ii povestesc despre cuvantul trust si el zice ok.
strada e rupta in 2. se sapa, se monteaza niste conducte, soferii injura. un avion deasupra noastra ne indeamna la privit cerul. oameni cu bani de bilet. traversam un pod improvizat. toma e precaut. ii dau incredere. imi amintesc cum saream eu cu mami parleazul spre gusoi, cand mergeam la mamaia. e adevarat deci. tot ce s-a fixat cu incredere in copilarie, nu mai pleaca. terminam podetul. toma chiuie. I am strong. you are very strong!
mami, can i run? yes you can, but when a car comes, you hold my hand. alearga alearga, iar eu sunt la un pas de furnica de galopul lui maruntit.
toma this is a bigger street. give mami your hand. sorry.
i'm sorry i meet you too, imi zice el cu o incredere pe care n-o stiam pana adineori. cand se da mare, striga look at me! cand inotam in mare mi-a zis: look at you! mi- a placut generozitatea cu care stie el sa se bucure.
in strada mare a strigat taaxi. din taxi se vedea luna printre blocuri. el a zis: moon, no moon, moon, no moon... in functie de cum se pitea luna ca o mamaliga printre blocurile nefericite ca padurea lu camil petrescu. hai ca iar divaghez.

marți, 8 septembrie 2015

who built the man?

imi place cum se uita toma pe fereastra in adancul lucrurilor. cum capteaza din unghiul lui de cuprindere initiatica, detalii vii sau inerte, pe care le desleagam dis de dimineata, ca sa tapetam ziua cu sens.
lunile se inghesuie unele intr-altele si uite grabis grabis parca-l vad implinind 3 ani rotunzi ca iubirea nemintita.
- tati, who built our building?
- a man, long ago.
- and who built the cars?
- some chinese man.. nowadays.
- and who built the MAN?
- oo, there are few theories about that..
- who built TATI?
- ghedu and teta [ bunic si bunica in araba]
- and who built MAMI?
- mamaia and tataia
- and who built Toma?
- who do you think? il intrebam amandoi
- Pucioasa raspunde el nesigur.
There is a good amount of Pucioasa in you, but you were built here in Cairo! 
Beau o gura buna de cafea si sunt buna de plecare, desi magulita de existentialismul conversatiei.
El il pupa pe tati, apoi ma invita si pe mine sa fac la fel si iesim pe usa.
Ce zici de dialogul asta adanc? il intreb pe tatalutoma in drum spre lift.
Care? Asta cu cine a plamadit rasa umana? Adanc, intradevar. Hai sa nu uiti sa dai bip cand ajungi la gradi.



joi, 3 septembrie 2015

in joaca pe scena mare

se joaca toma cu o curea de piele si-un taxi de lemn. cureaua e strada pe care goneste taxiul. zic uite sa nu ma mai invinovatesc ca nu i-am luat masini si piste. termina cu taximetria, apoi isi baga cureaua in chiloti la spate, ca o coada si-o ia la galop. e frumos cum se descurca sa nu se impiedice si-mi spune: i'm a horse, mami. si eu zic bravo.
gata si galopul, isi prinde cureaua de masina lui ca o placa de skateboard si-mi zice: i need the car to be a horse. sigur, raspund in timp ce intind niste rufe la uscat. il aud vorbind in locul masinii: ok, i will be a horse. cum e el si taximetrist si cal si masina, toate in 5 minute si-o curea.
you washed the yoga t-shirt? ma intreaba el de nicaieri, ca sa inteleg ca oricat de patruns ar fi in inchipuiala lui, e mai prezent ca oricand. ii spun ca asa facem, spalam hainele dupa fiecare purtare, sperand eu sa cresc un responsabil.
el intinde pe pat un prosop bej si unul albastru si-mi spune: i did a beach for doggy and rabbit. imi amintesc de primul workshop de storytelling la care am participat, ajutand un irlandez inimos sa intinda pe podea un cearsaf bleu ca o mare si unul maro ca un continent. unde au zburat 9 ani? ce-a facut teatrul de cand m-am desprins? ca sa nu plang imi spun ca nu m-am desprins niciodata. aplaud in fiecare zi. plang si rad, joc fara bilet pe scena mare.
termin de intins rufele, scot pizza din cuptor si ne asezam la masa.
toma, nu mai umbla fara papuci!
golanul se incalta cu adidasii mei si chiuie de bucurie.
insfaca un bon fiscal si deseneaza pe el 2 linii in doru lelii. a gift for you, there you go. si-mi inmaneaza bonul.
mai taci ma, gura sparta.. si hai la pizza.

sa nu lasati povestile sa moara

coc niste vinete in cuptor, sa uit ca ma doare capul. ma lungesc langa toma dormitul, sa fur niste liniste. o furnica isi croieste drum spre obrazul cu somn si-o razgandesc la jumatate. sa ma ierte tibetul ca n-am gasit intelepciune s-o crut.
scriu cu opinteli, de parca refuz sa merg inainte pe calea tabletelor. sau poate ca tabletele astea au fost create ca sursa finala de divertisment. ele te tin ocupat fara sa te implici. nu dai, primesti numa. creierul se spala intr-o singura directie. net sa fie, ca apoi se ocupa google de tot ce nu stiai ca-ti trebuie. numa sa le dai numarul de la pantofi si numele de fata al lu maica-ta, ca iti aduc ei la nas marfa, jocu. te zgandara ei unde urmeaza sa te manance, dupa ce-ti vor fi facut portretul gandurilor robot.
hai ca iar am divagat. asa ma supar eu cateodata pe progres de teama c-or sa piara cartile. c-or sa stea copiii ca stancile cu tablete in maini si-or sa uite sa se priveasca, c-or sa moara povestile gurilor, c-o sa ne plimbam goi de intentie unii printre altii, fara sa stim sa ne eliberam daca nu e net.
am ajuns sa merg sa-i rog pe copii sa ma lase sa stau cu ei la masa, in timp ce ei isi vad de un lucru manual liber-ales. ii intreb daca pot sa le cant niste povesti in timp ce ei lucreaza. o fetita a zis: ce idee buna, putem sa cantam cu tine in timp ce lucram. ne-am hlizit, unde n-am mai stiut am scos limba, ei au as curat, iar eu am improvizat.

cand n-a mai fost rost, mi-am luat cartea si-am plecat, senina cum venisem. m-or povesti parintilor lor pe seara, iar ei marturisi-vor maine ca mis corina nu stiu ce le faceti, dar e de bine. m-am deprins cu laudarosenia.
hai ca merg sa-ntorc vinetele in cuptor si sa purced la zacusca asa cum m-am dat mare. sa nu lasati povestile sa moara!