Treceți la conținutul principal

cum adica inghetata de morcov?

ei cum adica inghetata de morcov? uite asa bine. un morcov ras si 2 banane, in blender, cum ma vezi si cum te vad si in congelator cu maclavaizu.
altfel, ziua a curs cu dans, cu spalat de jucarii in cada, cu balaceala in piscina sparta de pe acoperis.
am pictat jumatate de punga de taitei, iar cealalta jumatate am gatit-o cu rosii si dovlecei.
de la un radio italian am aflat niste vorbe destepte rostuite de papa francisc asta, care uite s-a intalnit cu obama cat faceam eu niste plastelina de casa.
la intrunire s a dus si presedintele egiptului. nu ma doare dac-o fi deschis si el gura p-acolo, iar la radioul lu papa oricum nu l au pomenit, ca nu l cunosc personal oamenii, na, ce vrei?
mi-a zis toma de pe olita: i can smell the sea. zic ce bine de tine in mijlocul orasului. cred ca e de la pipi.
s a uitat la niste desene, apoi  a inchis laptopul si mi-a zis: i think it s enough. i will sleep now.
hai ca esti baiat descurcaret. iti cunosti nevoile.
m-a chemat pe perna, langa el. unde ma cheama de vreo mie de nopti intruna si n-am ratat una.
you smell like a dog ii spun. el rade zgomotos, ca la o gluma misto.
imi prinde buzele cu degetele ca intr-o menghina si mi le lipeste: now talk! mi-o coace el sa nu- l mai fac catel.
eu incerc sa talk dar mi se umfla obrajii a neputinta si el iar se prapadeste de ras.
toma, you hurt me.
ok, enough. now give me your hand and let`s sleep.
asta e copilu meu, da. si daca ma mai vait vreodata sa-mi prindeti buzele una de cealalta si sa ma trimiteti inapoi in mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...