Treceți la conținutul principal

in joaca pe scena mare

se joaca toma cu o curea de piele si-un taxi de lemn. cureaua e strada pe care goneste taxiul. zic uite sa nu ma mai invinovatesc ca nu i-am luat masini si piste. termina cu taximetria, apoi isi baga cureaua in chiloti la spate, ca o coada si-o ia la galop. e frumos cum se descurca sa nu se impiedice si-mi spune: i'm a horse, mami. si eu zic bravo.
gata si galopul, isi prinde cureaua de masina lui ca o placa de skateboard si-mi zice: i need the car to be a horse. sigur, raspund in timp ce intind niste rufe la uscat. il aud vorbind in locul masinii: ok, i will be a horse. cum e el si taximetrist si cal si masina, toate in 5 minute si-o curea.
you washed the yoga t-shirt? ma intreaba el de nicaieri, ca sa inteleg ca oricat de patruns ar fi in inchipuiala lui, e mai prezent ca oricand. ii spun ca asa facem, spalam hainele dupa fiecare purtare, sperand eu sa cresc un responsabil.
el intinde pe pat un prosop bej si unul albastru si-mi spune: i did a beach for doggy and rabbit. imi amintesc de primul workshop de storytelling la care am participat, ajutand un irlandez inimos sa intinda pe podea un cearsaf bleu ca o mare si unul maro ca un continent. unde au zburat 9 ani? ce-a facut teatrul de cand m-am desprins? ca sa nu plang imi spun ca nu m-am desprins niciodata. aplaud in fiecare zi. plang si rad, joc fara bilet pe scena mare.
termin de intins rufele, scot pizza din cuptor si ne asezam la masa.
toma, nu mai umbla fara papuci!
golanul se incalta cu adidasii mei si chiuie de bucurie.
insfaca un bon fiscal si deseneaza pe el 2 linii in doru lelii. a gift for you, there you go. si-mi inmaneaza bonul.
mai taci ma, gura sparta.. si hai la pizza.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet