ma lupt cu mintea-mi sa ma debarasez de griji. fac o crema de dovleac, cu mult patrunjel si usturoi crud. desenez cu toma, el dinozauri, eu flori. fac curat in casa, toma vede insa lucrurile mai creativ de-atat si rastoarna jucarii si carti pe podea. ma rastesc, el se uita in tavan si umfla obrajii. e satul de invataturile grele ca litera m. isi scrie numele: o, t, un m anevoios si un a asumat. nu-l grabesc, nu-l corectez. e cautarea lui. iau si eu un stilou si incropesc un calendar al mintii; trec in el tot ce m-ar tine sanatoasa. scriu repede, de parca asteptam de mult sa umplu rubricile astea ale armoniei sinelui. planific sa ma ingrijorez mai putin, sa respir corect macar miercurea, sa fac yoga macar martea si joia, sa beau vin duminica si sa pictez vinerea. sa merg pe acoperis sa-mi scriu visele lunea, iar martea sa fac curat la baie. sa-mi aud parintii macar vinerea, iar prietenelor de suflet sa le scriu mai des. imi ordonez binecuvantarile in functie de inima, minte, casa si job. desenez in fuga 4 simboluri si le umplu cu sensuri, frumos tiparite unele sub altele, de mana mea cu dor de suflet. toma sare de pe canapea pe salteaua de pe podea. stai ma, nu vezi ce treaba mare fac? imi spune ca-l doare nasul. pai daca tot sari in el! mai culca-te sa termin si io calendaru sanatatii autoimpuse. lui ii curge sange de pe nas. inima imi sta brusc. il sterg, il pup. nu scrie nicaieri in calendarul meu destept ce sa faci cand sangereaza copilul. enough with the red! zice toma despre sangele de pe servetel. it is hurting? il intreb. no! ma linisteste el si ma trimite la lista cu binecuvantari. scriu imediat in simbolul inimii, faptul ca suntem in viata, si reusesc sa ma bucur de asta. el adoarme in sfarsit, dupa ce v-a fi cantat, desenat, modelat, sarit, spalat ziua asta cu toata energia. merg sa mananc vreo 2 banane si sa trec si eu ziua la impachetate. vantul nu bate nimic in seara asta. semn ca e de stat in neclintire si alungat ganduri unul cate unul.
Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică. M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...
Comentarii
Trimiteți un comentariu