Treceți la conținutul principal

despre siria, cu bucurie

ai vazut ca ti-am pus steagul siriei la panou? o intreb pe profesoara clasei de bebelusi, in timp ce discutam despre programa curiculara pe care as vrea s-o implementeze in clasa ei de sugari cu mintea gata de stimulare.
am vazut mis corina, multumesc.
am intocmit o schema a echipei de cadre, in care am pus la loc de cinste steagul romaniei, al finlandei, al rusiei, algeriei, egiptului, siriei, canadei si am scris acolo cu mana mea ca facem treaba mai buna impreuna decat separat, vorba lu furdui iancu.
auzi, cum ai venit din siria?
am crescut in arabia saudita, unde muncea tata. parintii mei au divortat acum 3 ani, tata a ramas acolo, iar mama egipteanca, a venit acasa. eu am mers in siria, unde mereu m-a tras inima.
aoleu, ai crescut in arabia saudita? o intreb eu mandra de tricoul ei semitransparent azi si de parul ei liber. da da, cu val pe chip de la 12 ani.
pai cum asa?
pai fiindca la scoala sau pe strada fetele n-au voie sa-si arate corpul sau capul. numai ochii sunt descoperiti.
pielea mea se face de gaina. ea rade si ii da inainte, bucuroasa ca imi trebuie povestea ei.
cum e siria azi?
frumoasa, raspunde ea emotionata. sora mea e acolo.
nu e periculos?
ei periculos! sunt zone si zone, dar la noi acasa a fost mereu bine.
europa plange pentru tara ta azi.
adica cum?
adica le pasa ca va e greu acolo.
aa, zambeste ea.
cum ai venit in egipt totusi?
mama era aici si acum 3 ani cand s-au intretit bombele in siria, s-a ingrijorat pentru mine.
si te-a chemat in egipt, la lapte si miere, vai de praful meu.
da da, zambeste ea si-i straluceste o nestemata pe care si-a pus-o pe caninul de fildes. asta cu bijuterii pe dinti n-am inteles-o inca, dar poate ca o copilarie atat de restrictiva te impinge la fel de fel de excese in viata de adult.
sotul tau e egiptean?
da.
hai bravo, cum v-ati cunoscut?
pai suntem rude. ne-am gasit la o reuniune de familie. eu n-aveam chef, fiindca planul meu era sa ma intorc in siria si sa ma casatoresc cu unul de-al meu.. dar el a insistat, si am inceput sa-l iubesc.
auzi si tatal tau s-a recasatorit in arabia lui saudita? da da, cu o fata de treaba.
nu-mi zice ca sunteti si prietene pe facebook.
ha ha, nu chiar, dar vorbim. e fata buna. mi-a trimis un cadou cand m-am maritat. e deschisa la minte.
hai ca e bine. ma ingrijoram aiurea. mersi de poveste, mis ola.
multumesc si eu mis corina de conversatie. si de steag.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...