sâmbătă, 19 august 2017

o mancare de varza, un cantar si o mana de pietre

multumesc toma ca m-ai spalat pe cap. cu sarcina imi e mai greu.
o sa te spal si neinsarcinata fiindca nu poti vedea la spate, numai eu pot.

cand eram mica uram mancarea de varza. azi o gatesc cu drag, iar toma mostenindu-mi sclifoseala timpurie imi zice: mami, ridica-mi moralul ca sa pot manca ce-ai gatit azi.
ai ma toma, cum se face ca eu si tati am mancat cate o farfurie mare iar tie trebuie sa-ti ridic moralul pentru 3 lingurite?
pai e simplu: cred ca voua va place varza, mie nu.

i-am confectionat un cantar dintr-un umeras si 2 pahare de unica folosinta.
a cantarit pietricelele culese la mare si s-a animat o vreme. auzi mami, unii copii au masini cate pietre am eu.
e adevarat, am zis. nu ne-a promis nimeni cantitati egale de jucarii. la unele mai trebuie sa lucram si singuri. e un exercitiu zilnic bogatia si o sa intelegi tu mai tarziu ca n-are legatura cu cate am putut sa-ti cumparam , ci cu cat am reusit sa ne iubim crescandu-te si cat am reusit sa crestem iubindu-te.





joi, 17 august 2017

stati tineri la suflet

s-au mai strans minuni neimpartasite, asa ca le pudrez peste greutatile zilelor sa nu moara speranta.
o minune e satul de la malul nilului unde am fost pentru 2 zile si-am lucrat cu copii desculti si femei acoperite, toma a cercetat insecte, s-a balacit, s-a uitat la stele mancand porumb fiert.
o minune a fost si lada de mango pe care a cumparat-o tatalutoma pentru toate smoothi urile diminetilor noastre. si lada de struguri pe care i-am facut vin cu mainile noastre.
si mesele fara carne, dovleacul meu copt, varza cu orez tot minuni sunt, sigur ca da.
minunata e si chinezoaica pe care am intalnit-o in sat si cu care am meditat pret de 3 minute. mi-a binecuvantat copilul din burta si i-a cantat primul cantec. s-a uitat la palma mea dreapta si a zis: esti foarte usoara, in sensul liber al cuvantului. you know how to make money but you don't save.
minunat e si cum toma imi pupa burta inaine de culcare. nu l-am rugat niciodata.
tot la minuni mai trec o femeie cu care m-am conectat recent si care crede in acelasi ton de firesc. genul ala de om cu care mananci din aceeasi farfurie si te bucuri ca nu ii e rusine. atatia oameni cu rusine, cu pretentii, cu asteptari inalte, cu judecati grabite ca uneori obosesti nepotrivindu-te.
pe seara am vazut o pisica alaptand 6 pisoi. am stat cu ea o vreme, am vorbit fara sunete. un pui nu reusea sa se strecoare la sursa si se uita nedumerit in ochii ei. ea l-a lins pe cap semn ca asa e viata, nedreapta uneori, iar el e primul din cei 6 care invata lectia asta.
minunat a fost si pe skype cand noi le-am spus bunicilor de la pucioasa ca am schimbat numele bebelusului in tao.
cum ma? a zis mamaia.
tao ma, o invatatura chinezeasca a zis desteptu de tataie. hai ca merge. tao si toma, in fine.
mamaia n-a mai comentat, iubirea n-are nume. m-a rugat in schimb sa verific pe net o mantra, hara Krishna, daca tot e sa ne duelam in spiritualisme.
si inchid povestea cu replica lu toma cu privire la transformarile sinelui: i don't know what is happening with me. I started not being like I was.
stati tineri la suflet si oblojiti un ranit pe zi, cu gandul sau cu imbratisarea- acolo unde spatiul permite apropierea.

duminică, 6 august 2017

Un snop de coriandru, 30 de lamai si un telefon prost

m-am dus la prietena mea care vinde verdeturi pe trotuar sa-mi cumpar coriandru cu gand sa scot toate metalele grele din corp cu urmatorul smoothie.
ce-ti dau frumoasa mea? am marar proaspat, menta, lamaite 30 de bucati la 10 lire. ce-ai in burta aia cat o maslina? o fata ceva?
nu e frumoaso, baiat si de data asta.
ai lasa-ma! ai facut poza si tot sau asa crezi tu numa?
nu bre, cu poza, e batuta palma.
hai lasa, face ea pace cu subiectul in tara in care barbatu tot face legea de cand nefertiti aia n-a stiut si ea sa reformeze mersul vietii mai in favoarea suratelor. o egoista si aia, numa ei sa-i fie bine, numa ei sa i se aduca apa in paharul de aur pe patul de bambus. in fine.
hai sa-ti dau ceva bun, ma indeamna ea catre un morman de prosoape langa sacul cu ierburi.
nu prea imi place, raspund eu asezandu-ma pe bordura si pipaind marfa.
bumbac de calitate, stii cum bea asta apa?
nu e bre bun, o invat eu cu mana care stie sa identifice un bumbac bun ca ala de la trainica.
aa, ia-l sa-l incerci.
hai las ca nu-l iau. toma, fa-ne o poza.
zambiti va rog.
ia da sa vad. aoleu ce telefon prost ai.
stiu frumoaso, da imi fac si io treaba cu el.
hai mergi sanatoasa iubita.
am vrut sa-i spun ca o sa incerc sa-i aduc poza, dar deja se indoieste de rezolutie, deci n-o mai dezamagesc.

joi, 3 august 2017

sezatori de poveste

am incropit zilele astea niste ateliere de povesti pentru vreo 150 de copii cu varste intre 1,5 si 12 ani.
majoritatea erau egipteni, ceva invazie de chinezi, un canadian, un francez si 3 jumatati romanesti cat sa cant si eu alunelu alunelu hai la joc.
desigur ca fiecare categorie de varsta a venit cu provocarile ei, dar schimbul de energie a fost asa cum avea sa promita titlul sezatorilor, de poveste.
toma mi-a fost cel mai de nadejde asistent, distribuind foi si creioane, avand grija de carti si de marionetele cu care am dat viata povestilor.
sunt multe momente care mi-au incalzit sufletul si o sa incerc sa inramez aici cateva dintre ele ca sa mai plang de drag cand aproape ca le voi fi uitat.
grupului de 7-12 ani le-am citit despre sentimente si am dezbatut ingrijorari.
un baiat de 11 ani la intrebarea: ce te ingrijoreaza? mi-a raspuns: ziua judecatii de apoi. un altul de 7 ani desi parea trist m-a asigurat ca el nu e niciodata ingrijorat. m-a intrigat. atunci de unde tristetea asta mai grea ca pacla de afara? si-a amintit de o singura ingrijorare inainte de un concurs de ecuatii de gradul 2 pe care l-a castigat. uau, am zis si l-am aplaudat toti. iar el a respirat bucuria noastra si n-a mai fost trist.
o fetita de 8 ani e ingrjorata cand trebuie sa cante in public. am rugat-o sa cante pentru noi si i-am daruit si ei aplauze. cand a fost sa-mi expun eu ingrijorarea, toma a raspuns in locul meu: ii e teama pentru bebele din burta. eu am zis ca nu imi e teama, dar ca ma simt obosita.
copiii mi-au adus atunci apa.
cu un grup a trebuit sa fac multe exercitii de respiratie inainte sa ne apucam de povesti, fiindca trupurile lor hiperactive nu stiau sa stea cuminti la sezatoare. 
o fetita de 3 ani rugata sa deseneze marioneta cu care tocmai se jucase, mi-a desenat un punct minuscul: e un rechin a zis, dar l-am facut mic sa nu se sperie nimeni. pe un baietel chinez de 4 ani care nu se oprea din zbarnaiala l-am potolit cu 5 respiratii adanci cu ochii inchisi, apoi l-am rugat sa-mi cante ceva in chineza. i-am multumit si l-am aplaudat si pe el. a fost magulit fiindca stie ca e cel mai nazdravan din clasa lui, iar tot ce aude zilnic e: henry stop, henry come here, henry you are punished. 
una peste alta a fost asa cu incurajari, cu aplauze, cu povesti si cu imbratisari.
cand m-au intrebat: mis mai vii si maine? am raspuns da, dar pentru alte grupe de copii. ei s-au intristat, dar eu le-am reamintit ca nicio ingrijorare nu dureaza forever. 
a doua zi pe scari m-am intalnit cu baiatul ingrijorat de ziua judecatii. m-a mai intrebat o data, mis sigur azi nu ai venit pentru noi?
sigur, am raspuns zambind. 
oricum mis, tata e doctor deee, dee si-mi arata burta mea rotunda. gynecologist, zic eu. el zambeste timid. daca ai nevoie de ceva mis..
multumesc ahmed. ai grija de tine.
si tu mis.
a fost una dintre cele mai frumoase oboseli de cand sunt insarcinata. mi-am amintit ce bine imi e intre copii, ce de revelatii imi aduc ei si ce dor imi era sa le ating inimile.