marți, 31 decembrie 2013

povestea asta nu miroase a sampanie!

povestea de azi n-are vreo legatura cu revelionul, nu miroase a brad sau a sampanie, nu contine dileme vestimentare, nici artificii.
v-o spun totusi, ca ma ajuta si pe mine sa ma gasesc puternica si v-o ajuta si pe voi sa reganditi mofturile.

mi-am remesterit CV-ul si-am plecat ieri cu tomica din poarta in poarta, nu la colindat, ci la gasit un loc de munca. 
am ales cateva gradinite mai spalate si mi-am incercat norocul. am completat fel de fel de chestionare si teste psihologice in timp ce toma a calarit masini de plastic si si-a facut o idee despre unde ar fi daca ar fi.
cea mai pricopsita dintre gradinite mi-o fi mirosit iscusintele si m-a chemat azi la 'proba de lucru'. poti sa-l aduci si pe Omar, mi-au zis aratatnd catre tomica, prost-intelesu. zic hai omare, ca maine avem program.
si uite asa m-am spalat pe cap, mi-am pus sacou' al bun, ghetele de diva, am aruncat in geanta povestea preferata a lu toma, i-am facut si lui o bocceluta, mi-am indesat grijile in bzunare, apoi le-am golit rand pe rand si-am tras aer rece in piept. nu foarte rece, sa nu maniem pe dumnezeu. cam 17 grade.
de cum am intrat pe poarta gradinitei, toma mi s-a inclestat la piept. l-am lasat sa se mai bucure un pic, l-am pupat pe crestetul cald cat sa-mi iau incredere si sa-i dau incredere si l-am dus la clasa de bebelusi. uitasem ca nu seman cu nimeni in tara asta..zic acasa n-avem TV deci n-as vrea sa stea in fata televizorului, nu folosim servetele umede, nu ia medicamnete, nu mananca lactatate sau carne.
am trecut peste minunarea doamnelor, m-am explicat sumar, nu era timp de pierdut.
l-am predat, i-am promis ca mai trec pe la el, am iasit cu inima franta si m-am dus intr-ale mele. fiecare pas ma indeparta de plansul lui si parca il auzeam mai tare.. pana nu l-am mai auzit. mi-a fost rusine ca nu-l mai aud.

am lucrat cu vreo 5 clase de copii de la cei mai muciosi si neajutorati pana la smecherasii gata de scoala.
le-am sters lacrimile, mucii, le-am spus poezii in romaneste, glume in araba si povesti in engleza.
m-au rugat sa nu mai plec si le-am spus ca poate mai vin. mi-au spus secrete si le-am facut cu ochiul in semn de pastrare.
am trimis la inima fiecare pupic spontan pe care l-am primit si fiecare manuta care s-a repezit sa ma integreze in lumea asta noua, sa-mi tina de cald pana o fi sa-l culeg pe tomica din clasa lui.

ziua a trecut repede. un ultim interviu important cu un bosica nevorbitor de engleza. el numa invarte banu. m-am prins si l-am lasat sa se creada deasupra, uitandu-ma in ochii lui pana la final. ma vor anunta pe mail ce s-a decis. sincer nu cred ca-si permit sa ma rateze, da sa nu ma dau rotunda cat inca n-am sarit de 43 de kg. 

m-am dus sa-mi recuperez eroul. mi-a simtit pasii, tempo-ul, respiratia, nerabdarea.. ca a izbucnit in plans inainte sa dam ochi in ochi. i-am zis ca stiu si l-am lipit de mine ca nicio alta data pana acum. a baut lapte si a uitat sa planga. 
doamna lui a zis ca e un copil calm, ca a mancat legume cum am poruncit, si ca la vremea somnului si-a luat suzeta si s-a lungit in patu-i destinat. mi s-a rupt sufletul la gandul ca a adormit nestiind pe nimeni, nestiind cat de departe sunt si cand am sa revin. sau poate ca stie mai multe decat cred, si poate ca e o forta in el care ma impinge si pe mine zi de zi inainte. sigur e! altfel n-as fi putut sa-mi vad de treaba atatea ore. mi-ar fi dat buzna inima peste el in clasa de neputinta. dar am putut. fiindca e un erou!

am plecat obositi si senini. n-a vrut sa mearga pe jos de teama ca daca se mai desprinde iar de la pieptul meu, ma mai pierde o data si nu e prost. l-am dus la o cascarabeta cu sucuri naturale. niste manele bubuiau din boxele lu nenea care indesa ditai badulele de trestie intr-un fel de malaxor sub care statea un sufertas de aluminiu gata sa preia zeama verzuie.
l-am asezat pe toma pe scaun la nenea. i-a placut. a ales sa aplaude cacatu (scuza-ma mami) ala de ritm, iar eu am profitat de sacou si i-am cerut lu nenea sa faca ceva cu volumu. a facut.
am platit sucul. am mai cerut unul pentru acasa. mi l-a pus intr-o punguta de plastic si a indodat-o bine. am platit 2 lire si-am plecat catre un taxi. nenea a dat iar muzica tare.
n-o sa uit cum mi se uita toma in ochi din cand in cand, de bucurie ca suntem iar unul, apoi imi aranja gulerul de la sacou, ca un barbat sau ca o prietena buna sau ca o mama, ca toti la un loc.
auzi mami? mi-a zis, cred ca am facut ce trebuia sa facem! si ca daca ne merita astia, ne-or suna!

duminică, 22 decembrie 2013

diarea a trecut. greul e iar departe!

e 12:19 noaptea. e mai tarziu decat pot eu sa duc.
poate ca ma tine treaza amintirea colindatului din copilarie, in cojocul in care ma infofolea stramamaia lu toma, trimitandu-ma in satul inzapezit sa cant in noapte la porti reci cam asa: foaie verde lamaita noi suntem de gradinita si-am venit sa colindam pe la case sa uram ne daati ne daati ori nu ne mai dati. urarea asta venea dupa foaie verde portocala noi suntem copii de scoala. acum ca rederulez, apreciez disciplina cu care cojoacele mici asteptau cojoacele mai mari sa-si faca numarul, sa-si primeasca covrigii si merele.. si abia apoi deschideau gurile. plecam la 4 dimineata si ma intorceam la 7, cu mainile sloi si cu traista plina. covrigii mi-i punea mamaie in ceai, iar merele mi le cocea in soba. era bine. era suficient.

sau poate ca ma tine treaza entuziasmul venirii lu mami la cairo. daca nu i-o plezni bagajul de cozonaci, tuici, zacusti si muraturi sau nu s-o pierde la stanbul.. o-i vedea-o teafara in cateva ore.
mi-o aduce cu ea lacrimile lu tati care n-o sa ne tina in brate de craciun si mi-o aduce bani afurisiti sa o mai scot la capat, i-o mai aduce lu tomica masina rosie lucioasa cu usi deschizabile- o sofisticareala de masina, sper sa-l captiveze 15 minute..
si-a facut un tabel in excell cu 36 de pozitii corespunzatoare produselor pe care le aduce in geamantan. fiecarui produs ii corespunde un gramaj, astfel incat socoteala finala sa se pupe cu doleantele companiilor aeriene care ii faciliteaza aceasta deplasare de suflet.
saracu geamantan, si daca ar fi fost companiile mai permisive, el tot n-ar mai fi putut sa duca nici macar o cinzeaca in plus de tuica.
zice: sa stii ca imi aduc fulgii mei de ovaz pentru de dimineata. 200 de grame.
hai ma mami ca avem si aici, puteai sa mai pui un castravete murat.
ei, acuma zici? am impachetat. mi-am pus biletu la palarie. roaga-te pentru mine! auzi? sa-mi iau strampi pe dedesubt? daca mi-o fi frig in avion?
ceri si tu o patura ca o doamna. 
hai bine!

sau poate stau treaza sa-l pazesc pe dragu de tomica pe care il scot din rotavirus fara medicamente. l-am lasat sa treaca prin febra, i-am spalat diarea de 25 de ori in ultimele 3 zile cu apa calduta si prosop de bumbac, l-am tinut la piept in pat, la bucatarie, la baie si pe unde o mai fi fost nevoie sa ajung, rapusa si eu de febra de altfel. i-am cantat slagare de sezon, mi s-a inbucatit sufletul sa-l vad pierzand falcutele, dar l-am pupat dupa fiecare diaree ca pe un erou mai aproape de victorie cu inca un pas. [pentru mamicile pentru care conteaza un astfel de detaliu: n-are nicio iritatie dupa atatea scaune, deci apa goala e sfanta!]
nici nu stiu daca mai am lapte de atata boala. mai am!
nici nu stiu daca mai am forta. mai am!
nu stiu daca mai am bucurie. mai am!
vine mamaie tomica si-o pune zambete noi pe falcile tale supte si-o cerne basme ispiresti peste serile tale lungi. si-o pune somn pe neodihna mea si cozonac pe masa si-o asterne peste noi craciun de-adevaratelea.

l-am trimis pe ginerica sa mi-o preleveze de la aeroport, nefumat de 6 zile, cu o piele vadit detoxifiata, cu ghetele de la botez.
engleza ei e discreta, dar promite. nu stiu daca promisiunile sunt chiar pentru noaptea asta, dar pe termen lung cred ca poti sa faci ceva cu ele.
el in romaneste stie: castraveti, ce s-a'ntamplat? treci incoace mai baiete! taci 'in' gura, sarumana pentru masa, noapte buna, of of of, stai ma un pic.
nu-mi fac probleme. greul e departe!



miercuri, 18 decembrie 2013

life as a gift

daca nu se trezeste toma, o sa inghesui niste randuri despre bucuriile zilei de ieri, asa grea cum s-a scris ea, cu tatalutoma in plina depresie post-tutunala, ca sa inventez un cuvant numa pentru el.
am incercat sa-i marchez reusitele din 2013, ca sa ii mai pacalesc nevoia de nicotina.
zic te-ai insurat intr-o biserica la pucioasa, ti-ai vazut copilul mergand si te-ai lasat de fumat.
crezi ca sunt gata? ma intreaba rebegit. ..i am afraid i am not gonna make it.
yes you will make it. for yourself, for me and for tomica gourgeousica.
where do you have that confidence from?
i am building it!!

in fine.. l-am lasat in agonie pentru o vreme si-am plecat cu tomica sa procuram niste merinde optimiste, sa scuturam cu ele frustrarea cum ai zis mami? post-tutunala.. da ma, nu ca suna sofisticat?.. toma tace.. poate ca m-am hazardat.

in piata ne evita la mustata un nene pe bicicleta.. se intoarce sa se asigure ca nu ne-am speriat de cat de aproape ne-a trecut pe la cururi.
e nea cizmaru care a reparat pantofii lu tati cu dragoste. are un ochi bandajat. incremenesc.
platesc buimaca legumele si merg la cascarabeta doldora de incaltari scofalcite. nenea ne saluta cu un zambet mai curat ca painea calda.
il intreb daca e bine si el zice un fel de: multumesc lu dumnezeu. sunt inca ingrijorata, dar el ma asigura ca nu e asa grav.. ceva praf i-a intrat acolo dar, doamne-ajuta.. se repara.
zic: sigur?
el magulit: acum ca v-am vazut, sigur!

of tomica, ce m-am mai speriat.
e un nene de treaba si munceste cinstit. cum sa piarda un ochi? 
sunt asa importanti ochii? eu stiu ca te iubesc si fara sa te vad, adauga toma filosoful.; de 2-3 zile a inteles ca are miros si pufaie in stanga si in dreapta sa ne arate ca stie ce sa faca cu narile. ochii par de forma, 2 masline mamut de-a stanga si de-a dreapta nasului-rege! cand il pun la piept ma adulmeca, rade si apoi mi se uita in ochi. zic vezi, fara ochi cum as putea sa inteleg ca ai miros? cum iti miroase viitorul? 
miroase bine. a lapte si a tine. pam pam! 

ne indreptam catre casa. vreau sa ma asigur ca homeless-ul pentru care am pus de-o parte haine si mancare, e tot sub copacul sub care il stiu. imi place de el ca nu e imprastiat. are cateva pungi cu de-ale casei, atarnate in copacul sub care doarme. e demn. nu s-a aciuat pe langa vreun acoperis, nu si-a incropit nicio polatra. sfideaza vantul si si-a facut ordine in pungi.
hiiii, nu mai e la copacul cu pricina.
aaaa, e la 2 copaci mai incolo. isi atarna pungile in el cu migala. asa maaa barbosule, ca m-ai speriat si tu. ce-aveti toti cu inima mea?
il admir ca si-a asumat gradina asta. in ce comuniune trebuie sa fie el cu natura, daca nu lasa gunoaie in jurul lui si se muta de la un copac la altul la cateva zile? cum o curge timpul lui? nu pare sa aiba pe nimeni. daca ar fuma si daca s-ar lasa de fumat, cine ar fi fericit pentru el?
mi-a dat o prietena instarita un kit complet de barbierit, de la un hotel de 5 stele, miscata de grija mea pentru barbos. si cateva borcanele sofisticate de miere. cred ca pastrez kitu cadou de craciun pentru frati-mio cand o avea vreo delegatie de serviciu iar borcanelele pentru stra-mamaia de la glodeni, ca sa zica: ia uite fa ce-a mai insit acuma!..iar lu barbosu ii duc o patura.
apoi ii sta bine cu barba si n-are baie sub copac.

eeei tomica tomica, bine ca nea cizmaru n-a pierdut un ochi si bine ca nenea fara casa n-a disparut, ci doar a schimbat copacul.
hai acas la tati sa-l mai ajutam cu valul asta de oxigen nou care-i invadeaza plamanii si pe care se teme sa-l trimita la celule. 
hai sa-i razi tu in ureche si sa-l mirosi cu nasul tau performant. ce frumos s-au impletit abandonul tigarilor cu nevoia ta apriga de miroseala.


marți, 17 decembrie 2013

budhiga budhiga

Umbla toma cu treaba in labele goale pe parchetul rece.
Strange la piept un umeras de plastic intonand ‘budhiga budhiga’.. cu dhi moale si cu limba scoasa. Asta e expresia fericirii lui de vreo 3 luni incoace.
Langa pat baraie un radiator procurat de soacra-mea din uniunea sovietica acum vreo 4 decenii. Uite ca mai baraie inca incalzind labe nestatornice intr-un cairo nesperat de rece, fara sisteme de incalzire.
Toma apreciaza eforturile radiatorului, dar treburi mult prea importante il cheama prin toate colturile camerei.
Am incetat sa-l mai tintuiesc in pat. Pana nu-si face rondurile n-am ce discuta cu el. Ma multumesc cu budhiga budhiga. Se impiedica de un pres rotocolit si cade in genunchi. Se ridica. N-are timp de pierdut. Stie ca in casa asta nu incurajam vaicareala. Il asteapta niste servetele pe o etajera, sa le faca bucati, sa le suga si sa le lase ghem in acelasi loc. Budhiga budhiga.
La fiecare budhiga imi cauta privirea. Ii confirm bucuria si-si vede de rond. Ajunge iar in dreptul presului rotocolit. Nu mai cade. E un destept. Merge la sertare. Pentru prima data le deschide doar sa le verifice. Nu scoate nimic din ele. Punctez acesta premiera ca sa dau sperante tuturor mamicilor exasperate de golitul bebelusesc al sertarelor. Opa.. na ca a scos o salopeta. Mi-o aduce.. imi iau sperantele inapoi. Stai ca o duce la loc. Nu mai reuseste s-o cuibareasca in sertarul de sus si-o lasa moale sa curga pe parchet. Du-te naibii de salopeta, ca te-o intocmi altu mai rabdator in urma mea. Ma duc la umerasul meu de plastic si-o sa-l car de la pat la usa. Na! Budhiga budhiga.
Mai budhiga.. nu ti-e somn? Ca parca m-as uita si eu cu tati la un film.
Nu mai dai si tu niste lapte? Intrebare la intrebare..
Daca nu mai musti cu premolarul nou.
Nu promit.
Fix ca tac-to!
Auzi mami, e adevarat ca tati se lasa de fumat?
Da ma, nu c-ar fi cel mai frumos cadou de craciun?
Ar cam fi. Budhiga budhiga… auzi, da-mi suzeta si tine-mi laptele cald pana pe la 10.. si fugi la film. Si opreste baraitoru asta rusesc ca mi-a amestecat gandurile. Nici nu mai stiu ce sa visez. Le-am visat pe toate.




joi, 12 decembrie 2013

tumbe, ploaie si pilaf

nici nu stiu cand s-a facut 9. baia s-a efectuat, cartile s-au parcurs, iepurasul a spus ce a avut de spus. stau in cap spre deliciul lui toma, sa mi se para ca e numa 6. se pune si el ca mine si rade in hohote; il ajut sa se rostogoleasca. ce nebunie! mai vrea iar si iar si iar de 30 de ori si mai bine. nu-i ajunge.. se plimba prin pat, frecandu-se de perete pana ii ingheata palmele. cateva tumbe. un pic de echilibristica pe perne. chicoteli. e cam gata..
il bag sub plapuma, ii dau niste lapte si-l pup in crestetul cald. raman acolo lipita si oftez. nu zice nimic. termin oftatul. ofteaza el. nu zic nimic.
apoi cum stam asa amandoi cu fata la perete, el mai gaseste ceva de adaugat, in soapta, cumva sa nu-mi perturbe gandurile.
esti un dragut, ii zic. 
e liniste. ziua lui plina s-a incheiat.

a plouat mult azi. si fiindca in cairo se intampla rar, am ales sa ma bucur. sa ma delectez cu perdeaua de apa si sa ma mint ca sunt la pucioasa sau in galway, in leeds poate.
toma i-a zambit si el ploii. bine ai venit fata draga. hai mai stai. incropeste niste baltoci sa sar in ele, ca acum pot. vezi ruptura aia din trotuar? umple-mi-o!
ne infofolim si iesim la plimbare.
egiptenii nu stiu cu frigul. se zgribulesc si se pitesc in case. sunt singura nebuna plimband un dop de copil prin vant. verific daca si el ma crede nebuna. imi zambeste. intelege ca frigul asta nu e o constanta si alege si el sa-l celebreze. nu vorbesc prostii!
imi fuge dorul la un vin fiert. ma doare ca n-am de unde sa-l iau. pe toma nu-l doare. el n-are asteptari. 
intram in casa noastra calda.
na-na? ma intreaba toma.
pilaf sarbesc, zic.
mergem la cuptor, scot vasul cu pilaf si mancam de acolo impreuna.
dupa a doua lingurita toma zice: mami tu stii sa dansezi sarba, nu? te-am vazut la botez la mine.
da mami.. si latino.
opa! da pilafu latin cum e?
ee, mai risotto asa.
moama mami ce umblata esti!






miercuri, 11 decembrie 2013

domestice

canta toma a plictiseala intr-o caserola de plastic. ii apreciez creativitatea si-mi vad de cautarea mea de job, pe un site mediocru. sunt dezamagita de viteza netului la fel cum toma e dezamagit de preocuparile mele. iese din caserola si se stramba la mine.
zic: stiu! 
calca pe cateva jucarii, ramane in picioare, vine si ma trage de bluza.
sunt obosit, mi-e somn, stiu jucariile astea pe dinafara, apoi cu job sau fara job o sa te iubesc mereu la fel, asa ca nu mai ascunde laptele ala.
bine ma bine.
il alaptez cu ochii in pagina de care ma rog sa se incarce. sunt victima virtualului tomica. 
stam statui cu suflete calde in fata ecranelor. ne mintim degetele butonand. miscam inimi dand like-uri in loc sa punem mana unii pe altii, sa ne pupam de-adevaratelea.. sa ne intrebam.. ce mai faci?
vreau un trip in evul mediu tomica, fara iluzii digitale, numai cu sentimente. cu o rochie cu cercuri si corset..
auzi, stii ca stramamaia cu care te-ai imbratisat la glodeni  n-a avut niciodata telefon? si n-a purtat niciodata pantaloni?
ooof, sa ne-o tina dumnezeu s-o imbratisam si la anu, draga de ea, ce ne-o mai fi gandind.
mie imi place fara pantaloni! adauga toma care pescuieste ca mereu detalii stranii din pledoariile mele inimoase.
zic hai ma, ca habar n-ai de traditii, de taranu autentic, de ilie moromete.
mai pardon! mi-a zis tataie de la pucioasa ca sunt cel mai iubit dintre pamanteni.
hai bine, vad ca pe marin preda l-ai parcurs.
hai pana la frigider sa ducem sticla asta cu apa. eu eu eu.. se grozaveste toma.
i-o dau, dar e prea grea. se canoneste vorba lu mamaie pret de un pas.. apoi o pune jos si o rostogoleste usurel pana in dreptul frigiderului.
manca-l-ar mami de solutionist!

duminică, 8 decembrie 2013

stai in prezent

asum prezentul, cum zic website-urile de vindecare emotionala.
m-as bucura de ciripitul pasarelelor din balcon, dar trece un avion si zbang, perturba armonia. in definitiv, bine ca s-a inventat si ala - tot unui iubitor de pasari i-o fi venit ideea- ca uite asa am vazut si eu lumea, uite asa vine si mamaie de la pucioasa, uite-asa ne-om mai duce si-om mai veni incolo si-ncoace.. daca nu cumva, vorba lu mamaie de la glodeni, s-a'nchis mamica plimbarea mea!

sa nu fugim de prezent ca pierdem trenu vindecarii.
a trecut avionul, pasarile isi vad destepte de ciripeala, un ciocan repara un acoperis pe o strada vecina.
toma doarme julit pe nas.
[m-a intrebat ieri, dupa ce s-a julit pentru a treia oara, ca-n basme: mami, poate daca incerc sa umblu cu nasu pe sus, risc mai putin sa ma julesc? 
nu stiu, incearca!
imi trebuie si carucior de firma ca sa ridic nasul?
nu ma.. pur si simplu il tii pe sus si gata.
bine ma bine, ce te ataci?
ee, tomica, le am si eu pe ale mele!
uite nici nu-l mai ridic, daca ma iei tare]

pompa de apa din fata blocului imi trage urechea de maneca. stai ma fata in prezent si asculta-ma, enerveaza-te pe baraitul meu si invata sa ma ignori.

casa e vraiste. jucariile organizate de mine de cu seara s-au amestecat in zori sub manutele lu toma, pana au uitat de la cine au venit si cat le vor mai rezista incheieturile. toma are un obicei nou. se urca pe fiecare jucarie in parte sau pe cate 2-3 la un loc si le pistoseste, cum faceam eu cu strugurii lu tataie in putina.
nu iese niciun vin din pistoseala lu toma.

noroc cu avionu de m-a deranjat mai devreme, noroc cu mamaie care ne-o aduce si noua un cioc de vin de la marcel, sa-l fierbem cu piper si sa ne facem ca e iarna.
[cu pipeeer? intreaba toma.
da ma da, ne imbatam pe 21, stai sa vezi!]

ca sa ma imbrac cu prezentul care mi-ar tot aluneca printre degete de-atata dezamagire, m-am abonat pe facebook la pagini naturiste, d-astea de scot comori din piatra seaca, te vindeca de sinuzita cu usturoi inhalat la abur, te invata cum sa re-reciclezi porcariile pe care te-ai grabit sa dai bani si nu ti-au prea folosit.
parcurg informatia cu interes. sunt propriul meu team leader. imi dau sarcini, colectionez capace de plastic ca o baba, adun vreascuri de pe afara, incropesc din ele decoratiuni.
m-am alaturat colectionarului de toma si adun cu el pietre, el pe cele rotunjoare, eu numa pe cele in forma de inima.
[imi zice: mami nu mai forta iubirea, las-o sa fie.
ai dreptate, hai ia-o p-asta rotunjoara si pune-o la tine in buzunar. si da-mi nasu ala julit sa ti-l pup, ca daca nu-ti trece pana maine ti-l frec ca la website cu usturoi si cu piper.
cu pipeeer?]

vineri, 6 decembrie 2013

ma strecor in ghetele goale si iert

sa nu se fi priceput mosul sa ne ajunga fiindca am inchis obloanele?
sa fi luat el in serios toate nazdravaniile lu toma de peste an? sa-mi dea o lectie pentru cat de departe m-am dus de traditii?
iar daca mosul e in suflete, in parinti, in cine crede si in cine il face posibil, ce-a patit mosul din sufletul meu?
ce m-a oprit sa-l incropesc?
ce tristete a ocupat vidul din ghete de n-a mai fost loc de surprize?
amestec neputinte. cafeaua e rece si cu noduri.

azi s-a nascut tati. ce bine ca s-a nascut, ce bine ca mai e, ce departe m-am dus. inchid ochii, rostogolesc 2 lacrimi si-mi duc in gand inima pe prispa. o las acolo sa-l astepte cand o fi sa se intoarca acasa si sa-i zica la multi ani.
multumesc mai tatut, o sa zica el si-o sa se bucure de surpriza cu obrajii saltand de drag.

cand eram mica imi lasam carnetul de note in ghete. asa fusesm instruita. mosu imi scria acolo o poezie despre cat de cuminte stie ca am fost si se semna cu un M identic cu cel de la marcel chiran. mereu ma intriga coincidenta asta a semnaturilor.
nici nu mai stiu cand am inteles ca parintii sunt mosul. dar il asteptam cu aceeasi sfintenie.

la multi ani mosule. si daca nu ne-om imbratisa iarna asta, sa-ti tina sanatatea de cald si zambetele noastre pe skype sa-ti minuneze serile.

intorc lacrimile pe dos.
ma strecor in ghetele goale, inspir, iert si plec prin zi.
poate e rost de zambete afara. trebuie sa fie.



joi, 5 decembrie 2013

se face lumina

se strecoara dimineata in casa ca o mireasa, prin usile larg deschise ale balconului. sunt mandra de perdeaua pe care m-am priceput s-o cocot in cadrul usii, batand ieri cu darzenie 2 cuie, de jos in sus, cu toma tinandu-mi scara. am reusit, i-am zis. de mult! mi-a zis.

lumina scalda initiativele lu tomica punand cald peste moale, forta peste inceputuri, siguranta peste nepricepere. e un efect special in sine perdeaua asta. si toma intelege, asta daca nu cumva vreun gand gradinaresc il cheama subit in balcon, la coltul cu nisip si uita de butaforia mea, trece prin perdea.. tomaaaaa, se opreste brusc. nu stie daca a facut ceva rau sau bun. imi asez pe fata un ranjet laarg si il iau pe sus din perdea.. sa para ca era un joc.. rade, se gadila, da capul pe spate.. ii place surpriza. salvez perdeaua si o inod cu grija pe dupa usa.. sa nu mai riscam nimic.

indraznesc sa-l las singur in balcon si merg sa-mi fac o cafea. scot din frigider cutia cu fursecuri de ovaz coapte azi-noapte. le-am decorat cu o margica din gemu de prune facut de mamaie de la pucioasa mai in vara. eram acolo cand il fierbea.. si cand il dadea la cuptor.. cand mirosea toata casa a prune si cand nu mai vroiam sa plec.
ia toma un fursec, il observa, apoi linge margica de gem, ca un profesionist si abia dupa ce va fi ramas gaurica in locul margelei, se apuca de rontait fursecul. de unde stie el cum se savureaza un fursec? nu i-am aratat niciodata. nici nu m-as pricepe sa dedic atata atentie unui bulgare de ovaz. il sun pe tatalutoma sa ma dau mare cu ce baiat destept avem. il gasesc ocupat, cred ca il reveleaza mai putin ca pe mine acest aspect, dar eu i-am spus ca n-am putut sa tin numai pentru mine.

e cald. visez la jobul care mi s-a intrezarit ieri. nu seamana cu nimic din ce-am mai trait. un fel de castelul peles, cu o gradina fabuloasa, in care as lucra cu copiii rupti in cur ai comunitatii aferente imprejurimii castelului. 
castelul a fost al unei doamne care nu s-a mai inteles cu sotu ei, au divortat, iar ea a hotarat ca locul ii poarta ghinion. cat sa fii de suparata sa abandonezi un astfel de rai? ce dezamagire te impinge afara din gradina asta de vis? nu ma mai intreb, fiindca toti suntem oameni si pe toti ne doare.
e bine ca o alta doamna in putere a pus mana pe locul asta si m-a vizualizat in stare sa aduc acolo saracii cartierului si sa fac cu ei ateliere. avem o piscina, un spatiu cu nisip, o gradina de alergat, alta de plantat.. avem tot. ce mai vis!!! ma inec cu nerabdare cand ma duc cu gandul acolo.
apoi sa-l am pe toma zi de zi cu mine si sa zburde in oaza asta pana si-o inegri genunchii..
sa se joace cu copiii aia saraci dar bogati, fara jucarii, doar cu ce-o avea natura sa ne cadoriseasca.
e mai bine ca in orice gradinita cu care as avea sa semnez cel mai avantajos contract din lume.

beau o gura de cafea si imi musc buza de jos. toma are treaba plimband un pix de colo colo. imi scrie cu el visul unui nou inceput, ca sa ramana in inimile amandurora si sa-l vedem degraba implinit. ma uit la el il lumina asta perfecta, cu arborele de iasomie pe fundal si stiu ca o sa fim bine.




luni, 2 decembrie 2013

niste pietre

un lucru pe care il iubesc, de cand a descoperit toma umbletul si efectuam 2-3-5 plimbari pe zi, e norocul lui de a se afla la o distanta mica de pisicile cu care ne intersectam. e ca si cum ar face parte din lumea lor. talpile lui - 2 si talpitele lor - cate 4 isi spun niste povesti care nu vibreaza in talpile oamenilor mari. asa incat la fiecare pisica, il intreb: ce ti-a spus?

trecem pe langa una grasuta, alba cu negru. toma zice ca n-au vorbit fiindca grasuta se grabea. zic: puteai s-o intrebi unde se duce. el zice: mai termina cu iscodeala!

o luam agale catre brutarie. cer 6 lipii. la nivelul lui toma sunt expuse niste tavi cu mini-pizza si croissante. toma imi arata pizzele, fara sa le atinga, desi ar putea:
- na-na?
- da mami, pizza.
- na-na ( adica luam si noi?)
- nu mami, noi avem mancare acasa.
- na-na (si se vaita)
- bye-bye.. ii spun eu brutarului.. il indemn si pe toma sa bye-bye.. dar el insista na-na 
ma mai bombane un pic pe drum si gata. m-a iertat. sunt mandra de el.

lasam brutaria in urma.
intram intr-un magazin cu de toate. 3 baieti cocotati pe o lada frigorifica mananca dintr-o oala de aluminiu niste cartofi prajiti, iar pe un ziar au rosii, ardei iuti si paine.
ii intreb daca sa vin mai tarziu. sefu se sterge la gura si zice: poftiti poftiti. asistentii lui se dau jos de pe lada sa ma serveasca, iar sefu ramane sus dand indicatii. are o privire de treaba. ma bucur ca mancau.
am uitat ce vroiam. imi amintesc: castraveti, apa si o cartela vodafone. apa e sub curu lu sefu. se da mai hacana, scoate apa, apoi imi calculeaza totalul, platesc, multumesc si iesim.
toma asista la scena nici zambind, nici judecand. intelegand. daca mancau, mancau!

ajungem acasa. o crema de legume, baita, lapte, povesti, niste plans si somn.
in rucsacelul cu care am fost afara gasesc 4 pietre mici. nici nu stiu cand le-a strecurat acolo.
acum un an aproape, inramam 3 frunze pe care le-a cules dintr-un copac. am scris pe spatele tablouasului 8 martie 2013 si mi-am asumat pe veci cel mai frumos cadou de ziua mamei. azi isi pune singur pietricele in desaga. sunt ovale, netede si au cam aceeasi dimensiune. i le duc in balcon la coltul cu nisip. mi se umple inima strangandu-le in palma.
vorba lu tatalutoma: cand ma gandesc la el, ma gadila ceva in obraji, stii? zic stiu, it must be the pure joy.