Treceți la conținutul principal

life as a gift

daca nu se trezeste toma, o sa inghesui niste randuri despre bucuriile zilei de ieri, asa grea cum s-a scris ea, cu tatalutoma in plina depresie post-tutunala, ca sa inventez un cuvant numa pentru el.
am incercat sa-i marchez reusitele din 2013, ca sa ii mai pacalesc nevoia de nicotina.
zic te-ai insurat intr-o biserica la pucioasa, ti-ai vazut copilul mergand si te-ai lasat de fumat.
crezi ca sunt gata? ma intreaba rebegit. ..i am afraid i am not gonna make it.
yes you will make it. for yourself, for me and for tomica gourgeousica.
where do you have that confidence from?
i am building it!!

in fine.. l-am lasat in agonie pentru o vreme si-am plecat cu tomica sa procuram niste merinde optimiste, sa scuturam cu ele frustrarea cum ai zis mami? post-tutunala.. da ma, nu ca suna sofisticat?.. toma tace.. poate ca m-am hazardat.

in piata ne evita la mustata un nene pe bicicleta.. se intoarce sa se asigure ca nu ne-am speriat de cat de aproape ne-a trecut pe la cururi.
e nea cizmaru care a reparat pantofii lu tati cu dragoste. are un ochi bandajat. incremenesc.
platesc buimaca legumele si merg la cascarabeta doldora de incaltari scofalcite. nenea ne saluta cu un zambet mai curat ca painea calda.
il intreb daca e bine si el zice un fel de: multumesc lu dumnezeu. sunt inca ingrijorata, dar el ma asigura ca nu e asa grav.. ceva praf i-a intrat acolo dar, doamne-ajuta.. se repara.
zic: sigur?
el magulit: acum ca v-am vazut, sigur!

of tomica, ce m-am mai speriat.
e un nene de treaba si munceste cinstit. cum sa piarda un ochi? 
sunt asa importanti ochii? eu stiu ca te iubesc si fara sa te vad, adauga toma filosoful.; de 2-3 zile a inteles ca are miros si pufaie in stanga si in dreapta sa ne arate ca stie ce sa faca cu narile. ochii par de forma, 2 masline mamut de-a stanga si de-a dreapta nasului-rege! cand il pun la piept ma adulmeca, rade si apoi mi se uita in ochi. zic vezi, fara ochi cum as putea sa inteleg ca ai miros? cum iti miroase viitorul? 
miroase bine. a lapte si a tine. pam pam! 

ne indreptam catre casa. vreau sa ma asigur ca homeless-ul pentru care am pus de-o parte haine si mancare, e tot sub copacul sub care il stiu. imi place de el ca nu e imprastiat. are cateva pungi cu de-ale casei, atarnate in copacul sub care doarme. e demn. nu s-a aciuat pe langa vreun acoperis, nu si-a incropit nicio polatra. sfideaza vantul si si-a facut ordine in pungi.
hiiii, nu mai e la copacul cu pricina.
aaaa, e la 2 copaci mai incolo. isi atarna pungile in el cu migala. asa maaa barbosule, ca m-ai speriat si tu. ce-aveti toti cu inima mea?
il admir ca si-a asumat gradina asta. in ce comuniune trebuie sa fie el cu natura, daca nu lasa gunoaie in jurul lui si se muta de la un copac la altul la cateva zile? cum o curge timpul lui? nu pare sa aiba pe nimeni. daca ar fuma si daca s-ar lasa de fumat, cine ar fi fericit pentru el?
mi-a dat o prietena instarita un kit complet de barbierit, de la un hotel de 5 stele, miscata de grija mea pentru barbos. si cateva borcanele sofisticate de miere. cred ca pastrez kitu cadou de craciun pentru frati-mio cand o avea vreo delegatie de serviciu iar borcanelele pentru stra-mamaia de la glodeni, ca sa zica: ia uite fa ce-a mai insit acuma!..iar lu barbosu ii duc o patura.
apoi ii sta bine cu barba si n-are baie sub copac.

eeei tomica tomica, bine ca nea cizmaru n-a pierdut un ochi si bine ca nenea fara casa n-a disparut, ci doar a schimbat copacul.
hai acas la tati sa-l mai ajutam cu valul asta de oxigen nou care-i invadeaza plamanii si pe care se teme sa-l trimita la celule. 
hai sa-i razi tu in ureche si sa-l mirosi cu nasul tau performant. ce frumos s-au impletit abandonul tigarilor cu nevoia ta apriga de miroseala.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...